Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1565/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1565/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 21-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1565
Ședința publică din 21 decembrie 2015
PREȘEDINTE: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev de art. 336 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 10.12.2015, prin care s-a stabilit termen de pronunțare pentru data de azi, 21.12.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezența.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu-M. din data de 25.09.2015, emis în dosarul nr. 7021/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. L., sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev de art. 336 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în data de 29.10.2014, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Opel Astra, înmatriculat sub nr._ pe drumurile publice din Tirgu-M., jud. M., având o îmbibație alcoolică stabilită la parametrii de 1,00 g‰ alcool pur în sânge, la orele 03,20, fiind oprit în trafic în jurul orelor 02,15, în dreptul Clinicii de Ortopedie de pe .>
În faza de urmărire penală, probele au fost administrate prin următoarele mijloace: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 29.10.2014; procesele verbale din aceeași dată: de consimțământ al făptuitorului la recoltare, de consemnare a activităților desfășurate cu ocazia recoltării și respectiv sigiliu nr._, de prelevare a probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, însoțit de buletinul de examinare clinică; constatarea medico-legală consemnate în buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 4309/1051/A-12 din 29.10.2014 al IML Tirgu-M.; înscrisuri, respectiv testul ARPJ - 0415 din data de 29.10.2014, de consemnare a testării cu aparatul etilotest și copiile după cazierele judiciar și rutier ale inculpatului; declarațiile de inculpat și declarațiile martorului ocular S. D. R.
În faza de camera preliminară, judecătorul de camera preliminară din cadrul acestei instante a dispus începerea judecății, constatând legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, fără a înlătura vreo probă.
În faza de judecată, inculpatul a fost audiat și a solicitat să fie judecat numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanță admițând cererea formulată și continuând cercetarea judecătorească pe calea procedurii abreviate prevăzute în cazul recunosterii învinuirii.
II. Analizând probele administrate din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, instanță reține următoarele:
În fapt,din punct de vedere al laturii obiective, în data de 29.10.2014, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra, înmatriculat sub nr._ pe drumurile publice din Tirgu-M., jud. M., având o îmbibație alcoolică stabilită la parametrii de 1,00 g‰ alcool pur în sânge, la orele 03,20, fiind oprit în trafic în jurul orelor 02,15, în dreptul Clinicii de Ortopedie de pe .>
Din punct de vedere al laturii subiective, instanță deduce din circumstanțele reale ale săvârșirii, ca fapta a fost comisă de inculpat cu vinovăție sub forma intenției, întrucât acesta cel puțin a acceptat posibilitatea de a conduce pe drumurile publice autovehiculul, cu depășirea îmbibației alcoolice prevăzute de lege.
Pentru a reține starea de fapt obiectivă și subiectivă mai sus menționată, instanță s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală, fără a înlătura niciuna.
Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului, este concordanță cu procesul-verbal de constatare a presupusei infracțiuni flagrante, cu rezultatul testării cu etilotest și cu declarațiile martorului ocular la acțiunea de conducere, ca și la consumul anterior de alcool, S. D. R.
Deasemenea, probele referite sunt concordante și cu procesul verbal de prelevare a mostrelor biologice și buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie a acestora, din care rezultă valoarea alcoolemiei inculpatului.
În drept, până la data intrării în vigoare a actualului Cod penal din 01.02.2014, presupusainfracțiune din cauza era prevăzută de art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002 și incriminarea privea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, valoarea alcoolemiei fiind cea de la momentul săvârșirii acțiunii interzise: de conducere pe drumurile publice.
Începând cu 01.02.2014, în urma abrogării formei vechi prin art. 121 din Legea nr.187/2012, incriminarea a fost preluată la art. 336 alin.1 din actualul Cod penal, sub denumirea marginală de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului pe drumurile publice
În urma preluării, conținutul constitutiv inițial al acesteia a fost modificat prin adăugarea sintagmei „ la momentul prelevării mostrelor biologice”, în sensul că alcoolemia depășind limita legală să fie constatata la acel moment.
Potrivit HP nr. 3/2014 a ICCJ, publicată în MO nr. 392/28.05.2014, având ca obiect dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea art. 336 alin.1 din actualul Cod penal în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanta penală în ipoteza dublei prelevări, acesta este dat de prima preelvare
În considerentele HP nr. 3/2014 a ICCJ și expunerii de motive a Codului penal, sensul modificării condițiilor anterioare de incriminare prevăzute de OUG nr. 195/2002 republicata nu a fost de a exclude legătura dintre acțiunea de conducere și alcoolemie, ci eliminarea din considerente practice a recalculării retroactive a alcoolemiei, în acest scop stabilind un singur moment cu relevanta penală în recoltare, care trebuia să se facă în cel mai scurt timp.
Ulterior, potrivit deciziei nr. 723/2014 a CCR publicată în MO nr. 69/27.01.2015, s-a constatat neconstituționala sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” a art. 336 alin.1 Cod penal, efectele acesteia fiind suspendate din 27.01.2015 și încetându-și după expirarea termenului constituțional de 45 de zile de la publicare, respectiv din data de 13.03.2015.
În considerente s-a reținut că, „condiția ca îmbibația alcoolică să existe la momentul prelevării plasează consumarea infracțiunii ulterior săvârșirii..”. și „lipsește de previzibilitate norma, împiedicând destinatarii acesteia să își adapteze conduita în funcție de ea” în condițiile în care „recoltarea se face la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii, care este cel al depistării în trafic”, momentul recoltării fiind caracterizat ca și aleatoriu.
Au fost astfel modificate condițiile pentru întrunirea elementului material, respectiv privind momentul la care este interzisă alcoolemia depășind limita legală: de la momentul prelevării mostrelor biologice pe legea veche, la momentul săvârșirii acțiunii interzise de conducere pe drumurile publice, începând cu data de 13.03.2015 - așa cum fusese și anterior datei de 01.02.2014.
Din perspectiva procedurii de prelevare, a existat o dinamică a reglementării, pentru a se adapta cerințelor de constatare a alcoolemiei impuse de conținutul constitutiv al incriminărilor.
Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 37/2006, publicat în MO nr. 363/26.04.2006 pentru determinarea alcoolemiei se prelevau 2 probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, prima de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului - a acțiunii de conducere sub influența alcoolului.
Acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, publicat în MO nr. 812/20.12.2013, care este în vigoare, cu mofificari ulterioare.
În formă inițială, art.9 și 10 ale acestuia prevedeau ca pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă, în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013 a fost ulterior modificat succesiv prin OMS nr. 1192/15.10.2014 publicat în MO nr. 769/23.10.2014, prin OMS nr. 1621/29.12.2014 publicat în MO nr. 10/07.01.2015 (relevant numai în cazul substanțelor psihoactive) și în fine prin OMS nr. 277/11.03.2015.
Prin OMS nr. 1192/15.10.2014, art. 10 alin.1 al OMS nr. 1512/2013 a fost modificat, stabilindu-se ca pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge, rămânând valabilă perioada recomandată: în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
Prin OMS nr. 277/2015, publicat în MO nr. 185/18.03.2015 art. 10 alin.1 al OMS nr. 1512/2013 a fost din nou modificat, stabilindu-se ca pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă, cu excepția situației în care rezultatul testării cu un mijloc tehnic certificat nu indică prezența alcoolului în aerul expirat, când recoltarea celei de-a doua mostre de sânge nu mai este necesară, putând fi efectuată numai la cererea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.
A rămas valabilă perioada recomandată: în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
În consecință: pentru faptele săvârșite în perioada 01.02._15, art. 336 alin.1 Cod penal nemodificat constituțional mai poate produce în principiu efecte ca și lege penală mai favorabilă, în condițiile art. 5 alin.2 Cod penal.
Pentru faptele săvârșite în perioada 27.01._15, când efectelor dispoziției normative a „prelevării mostrelor biologice” conținute de art. 336 alin.1 Cod penal privind momentul cu relevanta penală în stabilirea alcoolemiei au fost suspendate prin efectul publicării deciziei nr. 723/2014 a CCR, în temeiul art. 147 alin.1 din Constituție, art. 336 alin.1 Cod penal a produs efecte similare art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002.
Începând cu 13.03.2015, după expirarea termenului constituțional de 45 de zile de la publicarea referitei decizii a CCR, dispoziția neconstituțională și-a încetat definitiv efectele în temeiul art.3 din Legea nr. 187/2012, art. 336 alin.1 fiind astfel abrogat parțial.
HP nr. 3/2014 a ICCJ viza ipoteza dublei prelevări și a produs efecte juridice pe durata cât însuși art. 336 alin.1 Cod penal nemodificat constituțional a produs efecte juridice în mod efectiv, din 01.02.2014 până la 26.01.2015.
Cu toate acestea, reținerea în considerentele HP nr. 3/2014 a faptelor ca metabolizarea alcoolului începe între 60 până la 120 minute și a ritmului de metabolizare de 0,15 -0,20 ‰ atribuie acestui fapt caracter notoriu, care nu mai trebuie probat, potrivit art. 100 alin.4 lit.c Cod de procedura penală.
Pentru faptele din perioada 23.10._15, respectiv din data modificării normelor metodologice de recoltare prin OMS nr. 1192/2014 în sensul impunerii unei singure recoltări și până la dată când acestea au fost remodificate prin OMS nr. 277/11.03.2015 în sensul impunerii a 2 recoltări, recalcularea retroactivă a alcoolemiei este imposibil de efectuat legal.
În concret, în privința stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile și a încadrării juridice, este semnificativă doar succesiunea în timp a dispozițiilor art. 336 din actualul Cod penal.
În sensul de mai sus, concentrația maxim permisă de alcool în sânge este identică potrivit ambelor legi succesive.
Din perspectiva diferențelor privind condițiile de incriminare, recoltarea s-a făcut la o mai puțin de o oră de la data acțiunii de conducere pe drumurile publice.
Așadar, momentul recoltării, 03,02 exclude în principiu posibilitatea ca în perioada acțiunii de conducere, 02,15, să nu fi început metabolizarea alcoolului, ținând cont de rață maximă de 0,20 ‰ pe oră.
În același sens, dat fiind apelul inculpatului la procedura recunoașterii învinuirii, prin care a renunțat la contestarea învinuirii și readministrarea probelor, forța prezumției de vinovăție ce acționează în beneficiul sau este atenuata substanțial.
În consecință, probele administrate, incluzând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, nu exclud răspunderea penală a acestuia, în raport de concentrația mică constatată în condițiile art. 336 alin.1 Cod penal, nici anterior, nici ulterior modificării prin decizia CCR antementionata.
În privința sancțiunilor, nu există diferențe.
Aplicând principiul în dubio pro reo, în condițiile în care nu se poarte stabili dincolo de orice dubiu în lipsa unei expertize, faza de asimilație/dezasimilație în care se afla inculpatul la momentul acțiunii interzise, rezultă că cea mai favorabilă încadrare pentru acesta este art. 336 alin.1 Cod penal, ulterior modificării prin decizia CCR nr. 723/201, în condițiile art. 5 alin.1 Cod penal.
Astfel, această ipoteză permite presupunerea că la momentul conducerii pe drumurile publice inculpatul avea o alcoolemie mai mică decât cea constatata la prima recoltare, corespunzând unei posibilități de individualizare favorabile.
Fapta inculpatului din data de 29.10.2014, când după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, cu intenție a condus un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe drumurile publice de pe raza mun Tirgu-M., jud. M., având la acel moment o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, întrunește atât pe latura obiectivă cât și pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin1 Cod penal.
În ce privește individualizarea pedepsei, ținând cont de gravitatea presupusei infracțiuni și periculozitatea inculpatului după criteriile prev de art. 74 Cod penal se rețin următoarele
Din perspectiva art. 74 Cod penal, gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului rezulta în principiu în funcție de: împrejurările săvârșirii, ora relativ târzie, în centru orașului și gradul foarte scăzut de alcoolemie; modul de săvârșire, fără precauții; periclitarea siguranței circulației pe drumurile publice, relativ nesemnificativă, dat fiind gradul scăzut de alcoolemie și lipsa oricăror simptome de ebrietate cu ocazia examenului clinic; motivul avut și mobil urmărit de inculpat, deplasarea cu mașina, cu nerespectarea regulilor de circulație; inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, este adult în vârstă de 26 de ani, studii superioare, consilier financiar, necăsătorit, fără antecedente penale, dar cu antecedente rutiere pentru depășirea vitezei și nefolosirea centurii de siguranță.
Maximul special al incriminării nu este mai mare de 5 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale nici sub forma condamnării, nici a renunțării la aplicarea pedepsei.
Fapta prezintă o gravitate redusă, inculpatul este integrat social, cu o bună conduita anterioară și având reale posibilități de îndreptare.
Acesta nu s-a sustras de la urmărire penală sau judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și în aceste condiții aplicarea unei pedepse este inoportuna din cauza consecințelor pe care le-ar putea avea asupra sa.
În consecință, sunt îndeplinite atât condițiile de legalitate, cât și cele de oportunitate prev de art. 80 Cod penal, care stabilește soluția de renunțare la aplicarea pedepsei ca modalitate de individualizare a acesteia.
În temeiul art. 81 alin.1,2 Cod penal, va avertiza pe inculpat ca săvârșirea din nou a unei infracțiuni poate atrage stabilirea, aplicarea și/sau executarea unei pedepse în sarcina sa, în condițiile legii.
Din punct de vedere al individualizării procesuale a pedepsei principale, instanță a stabilit pe bază de probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca fapta în urma săvârșirii căreia inculpatul a fost trimis în judecată în prezența cauza exista, constituie infracțiunea reținută, de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și a fost săvârșită de acesta.
Așadar, ținând cont de individualizarea pedepsei deja făcută, se impune renunțarea la aplicarea acesteia, în temeiul art. 396 alin.1, 3 Cod de procedura penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. 1, 3 Cod de procedura penală, raportat la art. 80 Cod penal, renunța la aplicarea pedepsei în privința inculpatului C. L., fiul lui G. și M., născut la 18.10.1989 în Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat în ., ., jud. M., ffl în Tirgu-M., b-ul Pandurilor, nr. 97, ., fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
În temeiul art. 81 alin.1,2 Cod penal, avertizează pe inculpat ca săvârșirea din nou a unei infracțiuni poate atrage stabilirea, aplicarea și/sau executarea unei pedepse în sarcina sa, în condițiile legii.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, obliga inculpatul la plata sumei totale de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei sunt aferenți fazei de urmărire penală.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/08.02.2016
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1474/2015.... → |
|---|
