Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Sentința nr. 1539/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1539/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1539
Ședința publică din 18 decembrie 2015
PREȘEDINTE: D. D.-P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea contestației împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, formulată de contestatorul M. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședința din data de 19.11.2015, prin care s-a stabilit termen de pronunțare pentru 04.12.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, 18.12.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezența.
INSTANȚA
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tirgu-M. sub nr._ , contestatorul M. Ș., deținut în P. Tirgu-M. a contestat încheierea nr. 125/2015, pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. Targu-M. în dosarul nr. 148/81/19.08.2015, în contradictoriu cu Administrația Penitenciarului Tirgu-M..
Contestatorul nu a motivat cererea formulată.
În urma dispozițiilor din oficiu ale instanței, a fost atașat dosarul antementionat.
În instanță, probele au fost administrate prin următoarele mijloace: declarații de contestator; declarațiile martorilor V. A. P. și Barcea M., propuși de contestator și T. D. M., propus de instanță, dintre persoanele indicate de penitenciar că au participat la evenimente și au fost ulterior mutate din cameră.
II. Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin hotărârea nr. 468/18.08.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Tirgu-M., contestatorul aflat în executarea pedepsei închisorii a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive pe o perioadă de o lună, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prev de art. 100 alin.3 din legea nr. 254/2013, cu trimitere la art. 81 lit.h din L 254/2013, constând în aceea că: în data de 07.08.15, în jurul orelor 08,45, aflându-se în camera E 5.7, la solicitarea supraveghetorului Cofări Janos de a nu mai fuma în cameră, a vorbit vulgar, pe un ton ridicat, înjurând pușcăria, milițienii și rapoartele de incident.
Fiind audiat în cadrul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul a recunoscut fapta, arătând că s-a enervat, a început să strige și a înjurat în general, pușcăria.
În cadrul cercetării disciplinare prealabile nu au fost administrate alte probe cu excepția declarațiilor contestatorului.
Fiind audiat de Comisia de disciplină, contestatorul a declarat că nu l-a înjurat pe supraveghetor.
Judecătorul delegat l-a audiat pe contestator, care a susținut că deși poate a folosit un ton ridicat, nu i-a adresat cuvinte jignitoare supraveghetorului și nu l-a înjurat.
De asemenea, i-a audiat și pe martorii oculari F. Deszo și Zamacau F., colegi de cameră cu contestatorul și propuși de acesta.
Aceștia au susținut în esență declarațiile contestatorului, cu unele diferențe concrete
A fost pronunțată încheierea contestată, prin care s-a respins plângerea petentului și s-a reținut săvârșirea faptei, respectiv încălcarea de către contestator a obligației de a avea o atitudine cuviincioasă.
În sensul de mai sus, judecătorul delegat aretinut prima declaartie data de contestator și le-a îndepărtat pe celelate 2 ca și declaartiile celor 2 martori audiați, apreciate ca fiind părtinitoare, întrucât sunt colegi de cameră cu contestatorul
Fiind audiat în instanță, contestatorul și-a menținut declarațiile anterioare, fără a mai face alte declarații.
În drept, potrivit art. 81 lit.h din Legea nr. 254/2013, ppl au obligația să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact.
Potrivit art. 100 alin.3 din Legea nr. 254/2013, încălcarea referitei obligații reprezintă o abatere disciplinară ușoară.
Potrivit art. 101 din Legea nr. 254/2013, individualizarea sancțiunii disciplinare este liberă, în limitele neingradirii drepturilor prevăzute în regim de detenție, interdicției aplicării de sancțiuni colective și aplicării anumitor sancțiuni femeilor gravide, sau având în îngrijire copii de până la 1 an.
În concret, starea de fapt a fost corect reținută de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
Astfel, contestatorul a recunoscut inițial săvârșirea faptei, iar ulterior nu a făcut decât să și-o nuanțeze, fără a reveni asupra acesteia.
Acesta a admis posibilitatea folosirii unui ton ridicat și nu a declarat că nu a înjurat cu acea ocazie, ci și-a limitat afirmațiile la faptul că nu i-a adresat cuvinte jignitoare supraveghetorului și nu l-a înjurat pe acesta.
Declarațiile martorii audiați sunt contradictorii între ele și inclusiv cu cele ale contestatorului
Astfel, martorul V. A. P. a declarat că în cameră nu se fuma și că supraveghetorul a zis că se fumează și a vrut să închidă ușa, ca să nu iasă fum pe hol.
Deasemenea, că, la inițiativa supraveghetorului de a închide ușa, contestatorul i-a zis că ușa rămâne deschisă, deoarece e cald, fără ca martorul să fi auzit injurii, sau ton apăsat folosite de contestator.
Martorul Barcea M. a declarat că ușa camerei era deschisă deoarece era cald și contestatorul nu fuma.
Deasemenea, ca supraveghetorul a venit să închidă ușa și a amenințat că va face raport deținuților din cameră, deoarece era nervos.
Sub acest aspect a declarat că nu cunoaște motivul stării de nervozitate, arătând ca supraveghetorul a venit nervos de la alte camere.
Martorul T. D. M. a declarat că supraveghetorul a zis că se fumează și a vrut să închidă ușa, deși în cameră nu se fuma, iar contestatorul s-a enervat și a închis ușa, însă fără a fi fost necuviincios cu supraveghetorul, deși între timp acesta i-a zis contestatorului că îi face raport.
Relatând despre starea de nervozitate a contestatorului, martorul a arătat că a dedus-o din ce a zis contestatorul după ce supraveghetorul isesise din cameră, iar în privința celei anterioare ieșirii, din modul cum contestatorul cosea papucii.
În concluzie, deși toți martorii audiați au declarat că contestatorul nu a fost necuviincios cu ocazia evenimentelor, inclusiv cel propus de instanță din oficiu, aceștia au prezentat evenimentele concrete diferit și într-o altă succesiune.
Astfel, în privința obiectului conflictului, fiind întrebat martorul Barcea M. a declarat că nu îl cunoaște, martorul Zamacau F. că e reprezentat de intenția supraveghetorului de a închide ușa din cauza fumatului în cameră, declarațiile acestuia din urmă fiind contrazise expres de martorul F. Deszo, care a oferit explicația notorietății faptului că nu se fuma pe tura respectivă.
Restul martorilor au susținut în esență, ca și contestatorul, ca obiectul conflictului a fost învinuirea nereală adusă de supraveghetor că s-a fumat în cameră, ca pretext pentru închiderea ușii, ceea ce a condus la opoziția contestatorului.
Cu toate acestea, niciunul dintre martorii audiați nu au relatat, respectiv fiind întrebați au negat expres folosirea unui ton ridicat de contestator, deși însuși acesta din urmă l-a caracterizat inițial ca strigat, poziție menținută până la sfârșit, chiar dacă numai dubitativ.
În același sens, sub aspectul nervozității manifestate de contestator în prezența supraveghetorului, recunoscută inițial de contestator, aceasta a fost confirmată numai de martorul T. D. M., care însă și-a schimbat declarația pe parcurs, încercând să revină asupra acesteia de o manieră necredibilă, oferind explicații neplauzibile.
În aceste condiții, toate declarațiile martorilor apar ca nesincere, părtinitoare și date în sprijinul contestatorului, putând fi reținute justificat declarațiile inițiale date de acesta în faza cercetării disciplinare și constatate în raportul de incident.
Deasemenea, legea a fost corect aplicată la starea de fapt, nefiind relevant dacă contestatorul l-a înjurat expres pe contestator, atâta timp cât a reacționat necuviincios, înjurând în legătură cu acțiunile acestuia.
Chiar dacă ar fi avut dreptate, în sensul că nu se fuma în camera starea sa de nervozitate putnd fi justificată, manifestarea concretă a acesteia este interzisă de lege, contestatorul având la dispoziție posibilitatea reclamării oricărui comportament abuziv
În privința individualizării sancțiunii aplicate de Comisie, aceasta este adecvată.
Astfel, i-a fost aplicată o sancțiune ușoară pentru săvârșirea unei abateri ușoare, lipsind antecedentele disciplinare, ceea ce este justificat în concretinand cont de gravitatea concretă a faptei, de natură să submineze autoritatea agenților penitenciarului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 104 alin. 9-14 din Legea nr. 254/2013, raportat la art. 100 alin.3 din Legea nr. 254/2013, cu trimitere la art.82 lit h din Legea nr. 254/2013, respinge ca neîntemeiată contestația împotriva încheierii nr. 125/2015, pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. Targu-M. în dosarul nr. 148/81/19.08.2015, formulate în contradictoriu cu Administrația Penitenciarului Tirgu-M., de contestatorul M. Ș., fiul lui G. și I., născut la 25.11.1985, CNP_, deținut în P. Tirgu-M.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedura penală, obliga contestatorul la plata sumei de 280 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
5 ex/08.02.2016
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
