Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria VASLUI

Judecătoria VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 40/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 14-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

Sentința penală 40

Ședința publică de la 14.01.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A.-C. C.

Grefier: M. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. este reprezentat de procuror S. F.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul I. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1 Cp.

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform dispozițiilor art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru inculpat, apărătorul său ales Z. F., cu împuternicire avocațială la dosar..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Apărătorul inculpatului învederează că acesta din urmă este plecat în Italia și nu a putut intra în posesia înscrisurilor admise la un termen de judecată anterior.

Instanța pune în discuția părților probele administrate în cursul urmăririi penale.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, având pe rând cuvântul, solicită să fie avute în vedere la momentul deliberării probele administrate în cursul urmăririi penale.

Instanța interpelează părțile dacă mai au cereri de formulat sau probe de administrat.

Părțile, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța constată închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține situația reținută în rechizitoriu, respectiv că inculpatul I. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și sub influența alcoolului. În continuare susține că, prin actul de sesizare s-a reținut că pe data de 25.07.2012, după ce a consumat alcool, inculpatul s-a urcat la volanul unui autoturism și l-a condus pe drumurile publice, din localitatea Negrești către localitatea Dumești. A fost oprit de un echipaj al poliției de pe DN 15 D, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul avea o alcoolemie de 0,92 g ‰ alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spital unde i s-au recoltat probe biologice și s-a efectuat și un calcul retroactiv al alcoolemiei și s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1,50 g ‰. Față de aceste aspecte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului. De asemenea, s-a constatat că inculpatul nu deține permis pentru nicio categorie de vehicule. Menționează că din probatoriul administrat rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului, motiv pentru care solicită să se constate că legea penală mai favorabilă este legea veche, astfel că solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, respectiv infracțiunile prevăzute la art. 335 alin. 1, 336 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 38 Cp, la o pedeapsă cu închisoarea, pentru care să se facă aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apărătorul inculpatului, având cuvântul, susține că nu mai insistă asupra situației de fapt, întrucât este cea reținută în actul de sesizare, în declarația dată de către inculpat în cursul urmăririi penale, acesta recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, astfel că solicită să fie avută în vedere această situație de fapt. În ceea ce privește situația de drept, legea penală mai favorabilă este cea veche, astfel că solicită să fie avută în vedere această lege. De asemenea, solicită aplicarea, în baza aceleași legi vechi, a dispozițiilor art. 74, 76 Cp, și anume împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante pentru inculpat, cum ar fi atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, faptul că nu a mai comis alte infracțiuni anterior acestor întâmplări. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită aplicarea art. 81 din Vechiul Cod Penal, cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei, care să fie orientate către minimul general, sub minimul special prevăzut de lege,

Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând în cauza de față constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3002/P/2012 din al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. I., pentru comiterea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, fapte comise în concurs formal, prevăzute de art. 335 alin.1 și art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.2 Cod penal (art. 86 alin.1, art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, în reglementarea anterioară).

Cauza a fost înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 08.07.2014 sub numărul_ .

În actul de sesizare al instanței este reținută următoarea situație de fapt:

În ziua de 25.07.2012, în jurul orelor 17:00, inculpatul I. I. a mers la locuința martorului P. L. V. unde au consumat fiecare câte 500 ml. bere. Ulterior, martorul P. L. V. și inculpatul I. I. s-au deplasat la un apartament pe care inculpatul îl deține în orașul Negrești, ocazie cu care au mai consumat fiecare câte 250 ml. vin. În acest timp, a venit în vizită martorul F. A. A. și, întrucât inculpatul vroia să ajungă la domiciliul său din . propus să-l însoțească. Cei doi martori au fost de acord, astfel că au urcat în autoturismul proprietatea inculpatului marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe care inculpatul l-a condus din orașul Negrești pe . K. apoi pe DN 15D până în . trei au oprit la un bar unde inculpatul a mai consumat vin după care inculpatul a plecat la o cunoștință pe nume B. I., la locuința căreia a mai servit 0,50 ml. vodcă. Inculpatul a rămas în . ore apoi a urcat la volanul autoturismului și împreună cu martorii P. L. V. și F. A. A. a plecat spre orașul Negrești. În timpul deplasării, pe . Negrești, inculpatul I. I. a fost oprit de un echipaj de poliție.

Cu ocazia testării cu aparatul alcooltest la orele 00:45, s-a constatat că inculpatul I. I. prezenta o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul I. I. a fost condus la Spitalul Județean V. în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea gradului de intoxicație etilică, cu care s-a stabilit, prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1068-1069/26.07.2012, o alcoolemie de 1,50 g ‰ la prima probă recoltată la ora 1:25 și de l,35 g ‰ la cea de-a doua probă recoltată la ora 2:25.

Prin raportul de expertiză medico-legal nr. 94/R din 01.04.2013 calculul retroactiv al alcoolemiei s-a concluzionat că inculpatul I. I. ar fi putut avea la orele 00:44 o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,50 g ‰.

Din adresa nr._ din 28.01.2014 emisă de I.P.J. V., Serviciul Rutier, reiese că inculpatul I. I. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Fiind audiat, inculpatul I. I. a recunoscut comiterea faptei, arătând că în ziua de 25.07.2012 a consumat vișinată, vin, bere și vodcă.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, declarații martori P. L. și F. A. A., proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, bon alcooltest, raport de expertiză medico-legală, adresa I.P.J. V. - Serviciul Rutier.

În cursul judecății, inculpatul nu s-a prezentat, deși a fost legal citat și s-a emis inclusiv mandat de aducere pe numele acestuia. Inculpatul a fost asistat de apărător ales (av. Z. F., împuternicire ./ÎMP nr._/2014).

Niciuna dintre părți nu a solicitat administrarea de probe conform art. 100 alin. 2 Cod procedură penală. Potrivit art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale, nefiind contestate de către părți, nu s-au readministrat, însă au fost puse în dezbatere și sunt avute în vedere de instanță la deliberare. Instanța s-a considerat lămurită și a apreciat că nu se impune readministrarea probelor obținute în cursul urmăririi penale.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:

Din declarațiile martorului P. L. V., coroborate cu cele ale martorului F. A. A. și ale inculpatului rezultă că la data de 25.07.2012, în jurul orei 17:00, inculpatul I. I. s-a întâlnit cu martorul P. L. V. la un magazin unde au consumat fiecare câte o halbă de bere de 500 ml. Ulterior, cei doi s-au întâlnit la apartamentul inculpatului din orașul Negrești, unde au mai consumat fiecare câte 250 ml. vin. În acest timp, a venit în vizită martorul F. A. A. și, întrucât inculpatul vroia să ajungă la domiciliul său din . propus să-l însoțească. Cei doi martori au fost de acord, astfel că au urcat în autoturismul proprietatea inculpatului marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe care inculpatul l-a condus din orașul Negrești pe . K. apoi pe DN 15D până în . distanță de 12-15 km. Acolo, cei trei au oprit la un magazin unde inculpatul a mai consumat vin după care inculpatul a plecat la o cunoștință pe nume B. I., la locuința căreia a mai servit 0,50 ml. vodcă. Inculpatul a rămas în . ore. Apoi, a urcat la volanul autoturismului și împreună cu martorii P. L. V. și F. A. A. au plecat spre orașul Negrești. În timpul deplasării, pe . Negrești, inculpatul I. I. a fost oprit de un echipaj de poliție.

Cu ocazia testării cu aparatul alcooltest la orele 00:45, s-a constatat că inculpatul I. I. prezenta o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 20 din dosarul de urmărire penală).

Inculpatul I. I. a fost condus la Spitalul Județean V. în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea gradului de intoxicație etilică. Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1068-1069/26.07.2012, o alcoolemie de 1,50 g ‰ la prima probă recoltată la ora 1:25 și de l,35 g ‰ la cea de-a doua probă recoltată la ora 2:25.

Prin raportul de expertiză medico-legal nr. 94/R din 01.04.2013 calculul retroactiv al alcoolemiei s-a stabilit că inculpatul I. I. ar fi putut avea la ora 00:44 o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,50 g ‰.

Din adresa nr._ din 28.01.2014 emisă de I.P.J. V., Serviciul Rutier, reiese că inculpatul I. I. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În drept, fapta inculpatului I. I. care la data de 25.07.2012, în jurul orei 00:44, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . Negrești, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal anterior.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul I. I. a condus pe . Negrești autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1068-1069/26.07.2012 rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,50 g ‰ la prima probă recoltată la ora 1:25 și de l,35 g ‰ la cea de-a doua probă recoltată la ora 2:25. Prin raportul de expertiză medico-legal nr. 94/R din 01.04.2013 calculul retroactiv al alcoolemiei s-a stabilit că inculpatul I. I. ar fi putut avea la ora 00:44 o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,50 g ‰.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice el prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.

Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 1 la 5 ani.

Sub imperiul Noului Cod penal, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal.

Conținutul constitutiv al infracțiunii nu s-a modificat în esență în Noul Cod penal. De altfel, prin Decizia nr. 3/12.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare. În consecință, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sub imperiul Codului penal anterior realizată mai sus rămâne valabilă. Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.

În drept, fapta inculpatului I. I. care la data de 25.07.2012, în jurul orei 00:44, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . Negrești, fără a avea permis de conducere, întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . Negrești, fără a avea permis de conducere. Din adresa nr._ din 28.01.2014 emisă de I.P.J. V., Serviciul Rutier, reiese că inculpatul I. I. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism fără a avea permis de conducere, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.

Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 1 la 5 ani.

Sub imperiul Noului Cod penal, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 din Noul Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal.

Conținutul constitutiv al infracțiunii nu s-a modificat în Noul Cod penal, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sub imperiul Codului penal anterior fiind valabilă. Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 1 la 5 ani.

Instanța constată că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite anterior pronunțării unei soluții pentru vreuna dintre ele, fiind incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal anterior și respectiv art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal.

Comparând tratamentul sancționator specific și dispozițiile legale incidente, instanța trebuie să stabilească legea penală mai favorabilă. Având în vedere lipsa antecedentelor penale, circumstanțele personale și reale ale inculpatului, apreciind că scopul pedepsei închisorii ce se impune a fi aplicată constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, dar și fără impunerea unor măsuri de supraveghere, instanța identifică drept lege penală mai favorabilă Codul penal anterior. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu are echivalent în Noul Cod penal, sub imperiul căruia condamnarea atrage fie executarea în regim de detenție a pedepsei, fie suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

De asemenea, având în vedere circumstanțele concrete de săvârșire a infracțiunilor și gradul ridicat al pericolului social, instanța apreciază că o soluție de amânare a aplicării pedepsei este exclusă, impunându-se condamnarea inculpatului având în vedere concursul de infracțiuni, dar și circumstanțele săvârșirii acestora.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța are în vedere pedepsele aplicabile inculpatului în contextul Codului penal anterior cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal.

Potrivit art. 34 Cod penal anterior, în ipoteza concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Având în vedere că potrivit legii noi, la pedeapsa cea mai mare se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte, întrucât se prefigurează aplicarea unui spor mai redus condamnatului (de 3 luni închisoare), se poate constata că legea penală anterioară este mai favorabilă.

În aceste condiții, pentru respectarea Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța urmează a face aplicarea globală a Codului penal anterior ca lege mai favorabilă, urmând a dispune condamnarea inculpatului în baza Codului penal anterior.

Instanța face precizarea că nu se impune schimbarea încadrărilor juridice date faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind vorba despre dispoziții echivalente.

Potrivit art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

Acest text este identic celui din Vechiul Cod de procedură penală (art. 334), sub imperiul căruia practica a stabilit că după punerea în discuția părților a noii încadrări juridice, instanța se poate pronunța chiar prin hotărârea dată asupra fondului. S-a mai stabilit de asemenea că schimbarea încadrării juridice a faptei se poate dispune doar în cazul în care încadrarea juridică a faptelor pentru care o persoană a fost trimisă în judecată este una greșită sau în cazul în care în urma probatoriului administrat instanța reține o altă situație de fapt, cele săvârșite întrunind elementele constitutive ale altor infracțiuni.

În cauză, nu suntem în prezența niciuneia dintre cele două situații. Odată cu . Noului Cod penal faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale acelorași infracțiuni, care însă au corespondent în ambele reglementări. Este vorba practic despre o schimbare a calificării faptelor, instituție la care face referire art. 49 alin. 2 Cod procedură penală. Așadar atunci când instanța face aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost acestea reținute în sarcina sa.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002, pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de nivelul foarte ridicat al alcoolemiei din sânge, distanța foarte mare parcursă de către inculpat prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, având pasageri în autoturism. Având în vedere ora la care a fost săvârșită infracțiunea, nu exista un trafic foarte intens, însă activitatea de conducere presupune o atenție sporită, gradul de pericol social fiind unul ridicat. Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice, avea o judecată incoerentă și era orientat. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1068-1069/26.07.2012 rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,50 g ‰ la prima probă recoltată la ora 1:25 și de l,35 g ‰ la cea de-a doua probă recoltată la ora 2:25. Prin raportul de expertiză medico-legal nr. 94/R din 01.04.2013 calculul retroactiv al alcoolemiei s-a stabilit că inculpatul I. I. ar fi putut avea la ora 00:44 o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,50 g ‰. Cu privire la circumstanțele personale, instanța reține că inculpatul, cetățean român, nu are ocupație și nici antecedente penale. În cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut săvârșirea faptei.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de distanța parcursă de către inculpat fără a avea permis de conducere, având pasageri în autoturism, în condiții de noapte și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. Din adresa nr._ din 28.01.2014 emisă de I.P.J. V., Serviciul Rutier, reiese că inculpatul I. I. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Cu privire la circumstanțele personale, instanța reține că inculpatul, cetățean român, nu are ocupație și nici antecedente penale. În cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut săvârșirea faptei.

D. stabilirea unor pedepse juste și proporționale este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al fiecărei infracțiuni, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va stabili în sarcina inculpatului următoarele pedepse:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal (faptă săvârșită la data de 26.07.2012);

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal (faptă săvârșită la data de 26.07.2012).

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepselor accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepselor principale, sancțiuni necesare și proporționale cu scopul urmărit prin aplicarea acestora având în vedere că inculpatul nu a respect norme de drept penal nu s-ar putea accepta ca acesta să ocupe funcții care să îl pună în poziția de model în societate.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că faptele în discuție nu au fost săvârșite de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, instanța va aplica inculpatului, pe lângă cele două pedepse principale, pedepsele accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

Având în vedere existența concursului de infracțiuni, instanța, în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, va contopi cele două pedepse aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă aplicată în final inculpatului I. I. fiind de 1 an și 9 luni închisoare.

În privința aplicării sporului de pedeapsă, instanța are în vedere perseverența infracțională a inculpatului, precum și faptul că aplicarea acestui spor de pedeapsă este necesară și pentru a nu i se crea impresia că beneficiază de impunitate pentru vreuna dintre pedepsele pe care le are de ispășit, în condițiile în care prin efectul cumulului juridic reglementat de art. 34 lit. b Cod penal pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente se contopesc în pedeapsa cea mai grea. Instanța apreciază că sporul aplicat reflectă pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului, iar aplicarea acestuia se impune raportat la întreaga situație juridică a inculpatului.

Raportat la considerentele expuse mai sus privind aplicarea pedepsei accesorii pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, potrivit art. 71 Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei rezultante, inculpatului i se vor interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 83 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei si executării cumulate a pedepselor) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 83 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecință, în art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an și 9 luni închisoare. În baza art. 82 Cod penal anterior, va fixa termen de încercare pe o durată de 3 ani și 9 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, executarea pedepselor accesorii va fi suspendată pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, în sensul revocării suspendării condiționate în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei de 2 ani închisoare din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, față de soluția de condamnare a inculpatului I. I., acesta urmează a fi obligat la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 850 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 250 lei în cursul judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Condamnă pe inculpatul I. I., fiul lui I. și E., născut la data de 21.09.1969 în ., cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, cu domiciliul în ., nr. 157, jud. V., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal (faptă săvârșită la data de 26.07.2012);

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

Condamnă pe inculpatul I. I. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere reținut prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal (faptă săvârșită la data de 26.07.2012).

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă aplicată în final inculpatului I. I. fiind de 1 an și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare. În temeiul art. 82 Cod penal anterior, fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani și 9 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, în sensul revocării suspendării condiționate în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales (av. Z. F., împuternicire ./ÎMP nr._/2014).

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul I. I. la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 850 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 250 lei în cursul judecății.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A.-C. C. M. N.

Red./Tehnored. A.C.C./29.01.2015

Ex. 4

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 736/2015.... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria VASLUI