Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 217/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 217/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 13-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDEȚUL V.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 217/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier C. S.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. Ș. și pe partea civilă N. F., având ca obiect furtul (art.228 NCP) alin.1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S- a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică 30 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 13 februarie 2015, când:
Deliberând;
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față ;
P. rechizitoriul nr. 2036/P/2013 din 10.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_ a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul C. Ș. pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal.
În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului C. Ș. că la data de 03.05.2013 fiind invitat la locuința numitei N. F. din V. a sustras un laptop marca Acer în valoare de 2000 lei.
În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:
- declarația inculpatului C. Ș. ( filele 29-32);
- declarația persoanei vătămată N. F. ( filele 12, 16-18);
- declarația martorei Ș. L. ( filele 21-24);
- declarația martorei C. A. ( filele 25,26);
- proces-verbal de cercetare la fața locului ( filele 6-9);
- planșe foto ( filele 8-11);
- bon fiscal ( filele 13,14);
- proces-verbal de evaluare ( fila 36).
În procedura de cameră preliminară nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpatul C. Ș. cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate.
P. încheierea dată în camera de consiliu la 21.11.2014, judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2036/P/2013 din 10.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul C. Ș. trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispune începerea judecății cauzei.
Procedura în fața instanței de judecată
În ședința publică din 30.01.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. Ș. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.
Inculpatul C. Ș. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei ( fila 30).
Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege ,instanța a admis cererea inculpatului C. Ș. de a fi judecat în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prevăzută de art.374 alin.4 și 375 Cod procedură penală.
Latura civilă a procesului penal
În ședința publică din 30.01.2015, persoana vătămată N. F. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.300 lei,diferența prejudiciu nerecuperat.( fila 29)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept, următoarele:
În fapt
În perioada aprilie-mai 2013 inculpatul a avut o relație de prietenie cu martora Ș. L., care locuia cu chirie în același imobil cu persoana vătămată N. F.. La data de 03.05.2013, pe timp de zi, în timp ce se afla în vizită la locuința martorei Ș. L., inculpatul a observat într-una din camere, pe un pat, acoperit de o pătură, un laptop. Deoarece avea nevoie de bani, inculpatul, profitând de neatenția martorei, a luat laptop-ul și l-a introdus în rucsacul pe care îl avea cu el, iar când a părăsit imobilul a luat și laptop-ul.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu mijloacele de probă administrate în cauză. A precizat că a vândut bunul sustras unei persoane necunoscute, obținând suma de 330 de lei ( fila 29).
Prejudiciul, evaluat la suma de 1476 lei, a fost recuperat în parte, inculpatul achitând persoanei vătămate suma de 700 lei. Cu ocazia reaudierii, la data de 03.07.2014, persoana vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1300 lei.
Situația de fapt expusă este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- declarația inculpatului C. Ș. ( filele 29-32);
- declarația persoanei vătămată N. F. ( filele 12, 16-18);
- declarația martorei Ș. L. ( filele 21-24);
- declarația martorei C. A. ( filele 25,26);
- proces-verbal de cercetare la fața locului ( filele 6-9);
- planșe foto ( filele 8-11);
- bon fiscal ( filele 13,14);
- proces-verbal de evaluare ( fila 36).
În drept
Fapta inculpatului C. Ș. care în data de 03.05.2013, fiind invitat la locuința persoanei vătămate N. F. a sustras un laptop marca Acer întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal.
Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului C. Ș. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatei prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Inculpatul a săvârșit fapta cu forma vinovăției a intenției directe prevăzută de art. 16 alin.3 lit.a Cod penal, din propriile declarații date în cauză reieșind că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea acelui rezultat prin săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a bunului din posesia persoanei vătămate N. F..
Urmarea imediată a sustragerii bunului o reprezintă paguba materială suferită de persoana vătămată.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatei și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, paguba suferită de peroanele vătămate fiind rezultatul acțiunii de sustragere realizată de inculpat.
Din perspectiva laturii subiective, fapta este săvârșită cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
În privința laturii subiective, inculpatul C. Ș. a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă având reprezentarea faptei și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept.
Aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
Având în vedere faptul că de la data săvârșirii infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.289/2009 respectiv noul Cod penal, intervenind astfel o lege penală nouă, instanța reține următoarele:
Față de succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia a fost săvârșită infracțiunea, precum și cel intrat în vigoare la data 01.02.2014 se pune problema determinării legii penale mai favorabile.
Astfel, potrivit art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În Noul Cod penal, incriminarea furtului în art. 228 alin.1 are conținut asemănător cu reglementarea din art. 208 alin.1 Codul penal din 1969, existând diferențe sub aspectul regimului sancționator.
În privința condițiilor de incriminare a furtului în forma simplă nu există nicio modificare în Noul Cod penal comparativ cu reglementarea anterioară a infracțiunii.
Sub aspectul pedepsei, în raport de dispozițiile art. 208 alin.1 din Codul penal din 1969, care prevedeau numai pedeapsa principală a închisorii cuprinsă între 1 an și 12 ani, în dispozițiile art. 228 alin.1 din Noul Cod penal limitele speciale ale pedepsei principale a închisorii au fost reduse substanțial, fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani și a fost introdusă pedeapsa principală a amenzii ca pedeapsă principală alternativă.
P. regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea de furt, noul Cod penal este legea mai favorabilă.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, legea mai favorabilă este tot noul Cod penal penale avându-se în vedere faptul că în legea veche pedeapsa accesorie era obligatorie, iar în legea nouă aceasta nu se aplică întrucât infracțiunea nu este prevăzută cu pedepse complementare obligatorii.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de inculpatul C. Ș. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instanța fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.
Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului C. Ș. de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.
Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune acesta nefiind la primul contact cu legea penală ,fiind în trecut condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură dar pentru care a intervenit reabilitarea și că pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, instanța va avea în vedere și aceste aspecte la individualizarea pedepsei.
P. raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal– de la 1 la 3 ani închisoare sau amendă -reduse cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii ( de la 8 luni la 2 ani închisoare ), precum și faptul că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate, instanța va dispune condamnarea inculpatului C. Ș. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută de art.228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal. ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei – 03.05.2013- art. 208 alin.1 Cod penal din 1969 ).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța reține următoarele:
În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale.
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție .
În consecință, în temeiul art. 91 Cod procedură penală, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța apreciază că perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și nerespectării obligațiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpatul C. Ș., instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
În baza art.91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ( trei ) ani și 6 ( șase ) lui, conform dispozițiilor art.92 alin.1 Cod penal, termen care se calculează potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 2 Cod penal de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art.93 alin.1 lit. a- e Cod penal obligă pe inculpatul C. Ș. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. Ș. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Vîrfu Cîmpului, județul B., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr.253/2013.
În baza art.94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probațiune B..
În baza art.94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.3 se face de Serviciul de Probațiune B..
În baza art.91 alin.4 Cod penal va atrage atenția inculpatului C. Ș. asupra dispozițiilor art.96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Acțiunea civilă
În ședința publică din 30.01.2015, persoana vătămată N. F. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.300 lei,diferența prejudiciu nerecuperat.( fila 29)
Potrivit art. 19 alin.1 Cod procedură penală, latura civilă se soluționează conform legii civile.
P. urmare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului C. Ș..
Potrivit art. 1357 alin.1 și 2 cod civil ( în vigoare la data comiterii faptei), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Așadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv:
- existența unei fapte ilicite ( delict civil);
- prejudiciul ;
- raportul de cauzalitate între cele două;
- vinovăția,
elemente ce au fost identificate și nepuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sunt aspectul elementelor sale constitutive.
Instanța reține, că pentru a da naștere dreptului la reparațiune prejudiciului cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal și să nu fie reparat ( art. 1385 Cod civil).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1386 alin.1 Cod civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar când aceasta nu este cu putință, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau în lipsă prin hotărâre judecătorească.
În acest sens, CE.D.O. a afirmat în mod constant că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din CE.D.O. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către CE.D.O. atunci când se pronunță în această materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța constată că în cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite ( sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracțiune) și existența vinovăției ( în speță fiind vorba de vinovăția penală sub forma intenției, care este cea mai gravă formă de vinovăție, fiind înglobată vinovăției civile) .
Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care urmează a fi obligat inculpatul C. Ș., instanța reține următoarele:
Prejudiciul evaluat la suma de 1.476 lei, a fost recuperat în parte, inculpatul achitând persoanei vătămate N. F. suma de 700 lei.
Potrivit procesului verbal de evaluare încheiat la 24.08.2013, prețul de vânzare al unui laptop marca Acer, model I3-2330M, 2,2 Ghz este de 1.640 lei. Raportat gradului de uzură de 10%, valoarea bunului este de 1.476 lei, situație în care cererea părții civile N. F. de acordare a sumei de 1.300 lei apare ca nejustificată pe de o parte și ca nedovedită pe de altă parte.
În consecință, raportat considerentelor mai sus expuse, va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă N. F. constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 1.300 lei.
În baza art. 397 alin.1,art. 19 alin.1,art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357, 1381,1385-1386 Cod civil, va obliga pe inculpatul C. Ș. să achite părții civile N. F. cu titlu de despăgubiri civile suma de 776 lei.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul C. Ș. la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat
- 200 lei în cursul urmăririi penale
- 250 lei în cursul judecății .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin.1,10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul C. Ș., fiul lui A. și V., născut la data de 02.01.1989 în mun. București, domiciliat în .. Vîrfu Cîmpului, județul B., studii 5 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 6 ( șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal .( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei - 03.05.2013- art. 208 alin.1 Cod penal din 1969).
În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ( trei ) ani și 6 ( șase ) lui, conform dispozițiilor art.92 alin.1 Cod penal, termen care se calculează potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 2 Cod penal de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art.93 alin.1 lit. a- e Cod penal obligă inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. Ș. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Vîrfu Cîmpului, județul B., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr.253/2013.
În baza art.94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probațiune B..
În baza art.94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.3 se face de Serviciul de Probațiune B..
În baza art.91 alin.4 Cod penal atrage atenția inculpatului C. Ș. asupra dispozițiilor art.96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Acțiunea civilă
Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă N. F. domiciliată în . civilă în procesul penal cu suma de 1.300 lei.
În baza art. 397 alin.1,art. 19 alin.1,art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357, 1381,1385-1386 Cod civil, obligă pe inculpatul C. Ș. să achite părții civile N. F. cu titlu de despăgubiri civile suma de 776 lei.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul C. Ș. la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat
- 200 lei în cursul urmăririi penale
- 250 lei în cursul judecății .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.
Președinte,
L. M.
Grefier,
C. S.
Red. M.L. 19.02.2015
Teh.red. Ș.C. 5 ex./19.02.2015
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 223/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
