Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1227/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1227/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 12-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDVS
Sentința penală nr. 1227
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. V.
Grefier M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe petentul S. I. P. ADMINISTRAȚIA PNT și pe intimat P. V., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 01.10.2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru 09.10.2015, când, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru azi, 12 octombrie 2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 31 august 2015, sub nr._, persoana privată de libertate S. I., deținut în prezent în P. V., a formulat contestatie împotriva Încheierii nr. 313 din 19.08.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului V..
În motivarea contestatiei, persoana privată de libertate a arătat că este nemulțumită de decizia judecătorului de supraveghere a privării de libertate și că a fost sancționată disciplinar pe nedrept, fiind nevinovată.
La contestație a fost atașat dosarul de cercetare disciplinară nr. 313/2015 al Penitenciarului V..
În susținerea contestației, persoana privată de libertate a solicitat audierea martorului B. A., solicitare admisă de către instanță, depoziția martorului fiind atașată la dosar și a depus un înscris-declarație olografă.
Conform dispozitiilor art 104 alin 12 din Legea nr. 254/2013, instanța a audiat petentul S. I., declarația acestuia fiind atașată la fila 8 din dosar.
În declarația dată, persoana privată de libertate a arătat “nu este adevărat ce s-a consemnat în hotărârea comisiei de disciplină. În realitate eu l-a,m împrumutat pe R. G. cu suma de 2445,90 lei în timp ce acesta din urmă se afla la Penitenciar. Banii i-am trimis prin intermediul mamei mele C. N. care i-a trimis pe numele lui A. S. care este șoferul lui R. G.. Menționez că eu am fost prieten cu numitul R. G., acum nu mai suntem datorită acestui incident. Menționez că ulterior A. S. a virat această sumă de bani în contul lui R. G. iar R. G. mi-a scris mie pe o hârtie depusă la dosar pe numele lui A. S. cel căruia trebuia să-I trimită mama mea suma de bani. Nu este adevărat că l-aș fi amenințat cu acte de violență pe R. G.. Menționez că eu nu aveam nevoie să cer bani de la R. G. pentru că eu sunt vizitat periodic și săptămânal primesc în jur de 4-5 milioane pentru a avea de cheltuială.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. Hotărârea nr. 196/30.07.2015 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului V., a fost aplicată față de persoana privată de libertate S. I., sancțiunea disciplinară a suspendării dreptului de a primi și cumpăra bunuri pe o durată de 1 lună.
S-a reținut de către comisia de disciplina că potrivit raportului de incident, în urma unor declarații a reieșit că deținutul S. I. a amenințat cu acte de violență și a pretins sume de bani de la deținutul R. G..
S-a apreciat că această faptă contravine dispozițiilor art. 82 lit ț din Legea nr. 254/2013.
Potrivit art 82 lit ț din Legea nr. 254/2013, persoanelor condamnate le sunt interzise
-autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace.
P. încheierea nr. 313 din 19.08.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului V., s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva hotărârii nr. 196 din 30.07.2015 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului V., care a fost menținută.
S-a apreciat de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate că fapta pentru care a fost cercetat petentul a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate și că sancțiunea disciplinară aplicată este corespunzătoare raportat gravității faptei și persoanei condamnatului.
S-a mai indicat că fapta săvârșită de către petent este sancționată de art 82 lit p din Legea nr. 254/2013 și constituie abatere disciplinară foarte gravă.
Instanța apreciază soluția pronunțată de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate ca fiind temeinică si legală.
Din materialul probatoriu administrat în cursul cercetării disciplinare la P. V. și în fața instanței de judecată rezultă vinovăția petentului în sensul că a adresat amenințări unei alte persoane private de libertate, faptă prevăzută și sancționată de art. 82 lit p din Legea nr. 254/2013.
Materialul probatoriu în temeiul căruia instanța și-a format convingerea că deținutul R. G. a fost amenințat în mod repetat de către petentul S. I., pe fondul unor jocuri de noroc și a remiterii unor sume de bani constă în: declarația numitului R. G. din data de 05.07.2015 (fila 8 dosar penitenciar) în care a precizat că deținutul S. I. l-a amenințat pentru a- remite anumite sume de bani, declarație care se coroborează cu declarația martorului B. A. din data de 05.07.2015 (fila 7 dosar penitenciar) din care reiese că acesta a asistat la amenințările violente făcute de către numitul S. I. împotriva lui R. G. din motive cauzate de jocul de barbut, solicitându-i violent și agresiv să plătească suma de 2.000 lei “că dacă nu îl sparge cu bătaia”.
Aceste probe instanța le apreciază ca fiind corespunzătoare adevărului întrucât se coroborează între ele cu privire la modalitatea de descriere a împrejurărilor în care s-a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art 82 lit p din lege.
Instanța va aprecia ca fiind nesinceră declarația martorului B. A. din fața instanței de judecată. În fața instanței, acest martor a prezentat o situație total opusă celei arătate în cursul cercetării disciplinare, respectiv a indicat că nu este adevărat că petentul S. I. ar fi amenințat pe numitul R. G. și că cel de/al doilea a fost împrumutat cu sume de bani de primul. Martorul și-a motivat schimbarea depoziției prin faptul că la luarea primei declarații din cursul cercetării disciplinare a fost constrâns de petentul R. G. să declare în acel mod și că este adevărat ceea ce declară în fața instanței.
Justificarea prezentată de martor nu este credibilă în fața judecătorului întrucât nu există nici o dovadă a faptului că acest martor a fost constrâns să declare necorespunzător adevărului în declarația luată la penitenciar. Martorul avea posibilitatea și dreptul să reclame conducerii penitenciarului, presupusele presiuni exercitate asupra sa de către R. G., ori nu a făcut un astfel de lucru.
Instanța nu va ține seama nici de înscrisul depus de către petent la dosarul cauzei, ca aparținând numitului R. G., întrucât acest înscris nu conține nici o semnătură și nici numele numitului R. G. pentru a-i putea fi atribuit și nici nu se poate certifica că scrisul de pe acest act aparține acestei persoane.
Pe cale de consecință, constată că petentul se face vinovat de faptul că a adresat amenințări deținutului R. G..
Fapta descrisă corespunzător în cuprinsul hotărârii comisiei de disciplină a fost calificată de către comisie în mod greșit ca reprezentând abaterea disciplinară prevăzută de art. 82 lit ț din Legea nr. 254/2013.
Acest aspect a fost sesizat de către judecatorul de supraveghere a privării de libertate, care în curpinsul încheierii a menționat că analiza efectuată s-a raportat la încălcarea art 82 lit p din lege.
Eroarea comisiei de disciplină cu privire la încadrarea juridică a faptei nu este apreciată de către instanță ca fiind în măsură să atragă nelegalitatea hotărârii. Vătămarea produsă în acest caz petentului a constat doar în indicarea greșită a temeiului în drept, în cuprinsul hotărârii făcându-se mențiune expresă că abaterea comisă face parte din categoria celor foarte grave, așa cum este cazul abaterii prevăzute de art 82 lit p.
Concluzionând, raportat la situația de fapt reținută în sarcina petentului, instanța constată că petentul a încălcat dispozițiile 82 lit p din Legea 254/2013 iar sancțiunea disciplinară a fost corect individualizată, fiind legală și temeinică. În baza art. 104 alin. 9 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de S. I. împotriva Încheierii nr. 313 din 19.08.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului V., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 104 alin.9 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. I., fiul lui V. și N., născut la data de 20.01.1985, deținut în prezent în P. V., împotriva Încheierii nr. 313 din 19.08.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului V..
În temeiul art. 275 alin 2 Cod de procedură penală, obligă persoana privată de libertate să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015
Președinte,Grefier,
C. VEZETEUMONICA T.
Red./teh. C.V.12.11. 2015
T.M.5 ex./12.11.2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1201/2015.... → |
|---|
