Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Sentința nr. 1092/2015. Judecătoria VASLUI

Comentarii

0

Sentința nr. 1092/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 18-09-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

SENTINȚEI PENALE Nr. 1092/2015

Ședința publică de la 18 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. M.

Grefier C. S.

Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Ș. E. și pe partea civilă P. C., având ca obiect violarea de domiciliu (art.224 NCP) art. 253 NCPP, art. 206 NCP-

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S- a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică 4 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, pentru a da posibilitatea titularului angajamentului pentru persoana vătămată, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 18 septembrie 2015.

Deliberând;

INSTANȚA

Asupra cauzei penale de față ;

Prin rechizitoriul nr. 89/P/2015 din 24.03.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_ a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul Ș. E. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și amenințare prevăzute de art. 224, art.253 alin. 1, art. 206 alin. 1 Cod penal toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului Ș. E. că în noaptea de 17/18.08.2013, în jurul orei 01,00, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate Parnica C., i-a produs distrugeri la gardul și ușile locuinței, amenințându-l cu acte de violență.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de sesizare ( fila 10);

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 11);

- planșe foto ( filele 16-22 ), ;

- declarația persoanei vătămate P. C. ( fila 24);

- declarații inculpat Ș. E. ( filele 28);

- declarația martorului C. D. ( fila 36);

- acte privind dovedirea prejudiciului ( filele 47,50).

Instanța, în temeiul art.342 și urm. Cod procedură penală a dispus:

- comunicarea către inculpat a copiei certificate a rechizitoriului la adresa unde locuiește și stabilirea unui termen de 24 de zile în care inculpatul poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;

- emiterea unei adrese către inculpat prin care i se aduce la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul de 24 de zile în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;

- comunicarea către partea civilă a copiei certificate a rechizitoriului la adresa unde locuiește și stabilirea unui termen de 24 de zile în care partea civilă poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În procedura de cameră preliminară, nu au fost invocate cereri și excepții de către inculpatul Ș. E. și nici instanța nu a apreciat că se impun a fi invocate din oficiu, astfel că prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 15.05.2015 în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat competența materială și teritorială a instanței, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.89/P/2015 din 24.03.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. privind pe inculpatul Ș. E. trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și amenințare prevăzute de art. 224, art.253 alin. 1, art. 206 alin. 1 Cod penal toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, a legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. 89/P/2015 din 24.03.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. și a dispus începerea judecății cauzei.

Procedura în fața instanței de judecată

În ședința publică din 04.09.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului Ș. E. dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală și art.396 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul Ș. E. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei.( fila 40)

Acțiunea civilă

Persoana vătămată P. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.672 lei ,reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru bunurile distruse depunând la dosarul cauzei acte.( filele 47-50)

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În fapt

Persoana vătămată P. cezar locuiește în satul Pungești, ., împreună cu soția sa, P. V. și cu fiica lor, P. C., însă cei trei lucrează în Italia și vin în țară la diferite intervale de timp.

Inculpatul Ș. E. locuiește tot în satul Pungești, iar în anul 2010 s-a angajat în Italia la un patron la care lucra și P. C.. După un an inculpatul a fost concediat și a revenit în țară, iar de atunci trăiește cu convingerea că vinovat de concedierea lui este P. C..

În seara zilei de 17 august 2013, în jurul orelor 22,00, inculpatul a mers în centrul satului Pungești, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu alți tineri, până în jurul orelor 24,00. A consumat vin și țuică, astfel încât a ajuns în stare de ebrietate. Pe la miezul nopții, fiind sub influența băuturilor alcoolice, și-a adus aminte că și-a pierdut locul de muncă din cauza lui P. C. și s-a hotărât să se răzbune.

A mers la întâi la un consătean, C. D., căruia i-a solicitat să meargă cu el să se răzbune pe P. C., însă acesta a refuzat. A mers apoi acasă la el, a luat un topor și s-a dus apoi la locuința lui P. C., unde a ajuns în jurul orelor 01,00. A început să strige la poartă la P. C. să iasă afară să-l omoare, însă acesta nu l-a auzit întrucât dormea și el și soția și fiica lui. Atunci inculpatul a început să lovească cu toporul în gard rupând câteva scânduri, motiv pentru care poarta metalică s-a deschis, iar el a intrat în curte. Aici a început să strige iar la P. C. să iasă afară să-l omoare.

Auzind zgomotele, P. C. s-a trezit, s-a dus la ușă și a privit în curte, văzându-l pe inculpat cu toporul în mână, astfel încât și-a trezit părinții. P. C. a blocat imediat ușile de la intrare pe interior pentru a bloca pătrunderea inculpatului în locuință.

Inculpatul, văzând că vătămatul nu iese afară, a lovit cu toporul în cele două uși din termopan care făceau accesul în locuință, distrugându-le.

P. C. a aprins din interior becul ce lumina curtea, moment în care inculpatul a plecat. După plecarea acestuia vătămatul a ieșit în curte și a constatat distrugerile.

Situația de fapt reținută, este dovedită cu următoarele mijloacele de probă:

- proces-verbal de sesizare ( fila 10);

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 11);

- planșe foto ( filele 16-22 ), ;

- declarația persoanei vătămate P. C. ( fila 24);

- declarații inculpat Ș. E. ( filele 28);

- declarația martorului C. D. ( fila 36);

- acte privind dovedirea prejudiciului ( filele 47,50).

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În drept,

Faptele inculpatului Ș. E. de a pătrunde fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate P. C., de a-i distruge gardul de la . cele două uși de acces în locuință, precum și de a-l amenința cu moartea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 Cod penal, distrugere prevăzută de art. 253 alin. Cod penal și amenințare prevăzută de art. 206 alin.1 Cod penal.( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptelor 17.08.2013- infracțiunile sunt prevăzute și sancționate de art.192 alin.2 Cod penal din 1969, art.217 alin.1 Cod penal din 1969, art.193 alin.1 Cod penal din 1969 toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969)

Aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Dispozițiile alin.1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile are în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a României a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege.

Instanța, reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, respectiv noul Cod penal.

Având în vedere succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia au fost săvârșite infracțiunile, precum și cel intrat în vigoare la 01.20.2014 se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

1.Infracțiunea de violare de domiciliu

Dispozițiile art.224 alin.1 din noul Cod penal prevăd infracțiunea de violare de domiciliu,al cărei conținut, se regăsește identic, în dispozițiile art.192 alin.1 din Codul penal din 1969.

Varianta agravată a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.224 alin.2 din noul Cod penal, constă în săvârșirea faptei de către o persoană înarmată,în timpul nopții sau prin folosirea de calități mincinoase, regăsindu-se și în dispozițiile art.192 alin.2 Cod penal din 1969.

Sub aspect sancționator, noul Cod penal a redus substanțial limitele speciale ale pedepsei principale a închisorii în cazul variantei agravate a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art.224 alin.2 în raport cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod penal din 1969.

Astfel, minimul special a fost redus de la 3 ani la 6 luni, iar maximul a fost redus de la 10 ani la 3 ani. De asemenea, în noul Cod penal a fost introdusă pedeapsa amenzii penale, ca pedeapsă principală alternativă cu pedeapsa închisorii.

2. Infracțiunea de distrugere

Conținutul infracțiunii de distrugere prevăzută de art.253 alin.1 din noul Cod penal este identic cu conținutul infracțiunii de distrugere prevăzută în art.217 alin.1 din Codul penal din 1969.

Din punct de vedere al pedepsei, în raport cu dispozițiile art.217 alin.1 Cod penal din 1969, prin dispozițiile art.253 alin.1 din noul Cod penal minimul special al pedepsei principale a închisorii a fost majorat de la o lună la 3 luni, iar maximul special al pedepsei principale a închisorii a fost redus de la 3 ani la 2 ani. Atât Codul penal anterior, cât și noul Cod penal prevăs pedeapsa principală alternativă a amnezii.

3. Infracțiunea de amenințare

În cazul infracțiunii de amenințare, legea nouă aduce o modificare în ceea ce privește elementul material al infracțiunii, însă sub aspectul limitelor de pedeapsă nu au intervenit modificări în ambele reglementări - noul Cod penal și Codul penal din 1969- fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

4. Concursul de infracțiuni

Cu privire la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, potrivit art.34 alin.1 lit. b Cod penal din 1969, în ipoteza concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special,iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Conform legii noi, art. 39 alin.1 lit. b, la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Deși, în ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni Codul penal din 1969 apare ca fiind legea penală mai favorabilă, instanța în situația aplicării unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise reduse cu 1/3 ca efect al judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, constată că legea nouă este mai favorabilă întrucât și în situația aplicării sporului obligatoriu de 1/3 pedeapsa rezultantă nu ar depăși pedeapsa ce ar urma să fie aplicată dacă s-ar reține că legea veche e mai favorabilă.

În aplicarea art.12 alin.1 din LPA a noului Cod penal, instanța va determina legea mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală prevăzută de cele două legi.

Realizând o analiză de ansamblu, prin compararea dispozițiilor din Codul penal din 1969 și cele ale noului Cod penal – limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care este acuzat inculpatul Ș. E. ,sancționarea concursului de infracțiuni, modalitatea de executare a pedepsei – instanța apreciază că atât in concreto cât și in abstracto – legea nouă reprezintă legea mai favorabilă.

În temeiul art. 5 alin.1 Cod penal și față de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 constată că legea penală mai favorabilă inculpatului Ș. E. este actualul Cod penal, respectiv Legea nr. 187/2012.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni sub aspectul laturii obiective și au fost săvârșită de către inculpatul Ș. E. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța va dispune condamnarea acestuia.

Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instant fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Tot acest proces de individualizare a pedepsei va avea drept finalitate găsirea modalității optime de sancționare, de manifestare ( sau nu) a componentei represive, specifică pedepselor în dreptul penal, în așa fel încât să se realizeze caracterul echitabil al procesului penal, precum și în scopul prevenției generale și al prevenției speciale.

Raportat considerentelor mai sus expuse, la stabilirea și individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului Ș. E. instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 din noul Cod penal care prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, de limitele de pedeapsă fixate în art. 224 alin.2 Cod penal ( de la 6 luni la 3 ani închisoare cu amendă, reduse cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( de la 4 luni la 2 ani închisoare), ale art. 253 alin. 1 Cod penal ( de la 3 luni la 2 ani reduse cu 1/3 - de la 2 luni la 1 an și 4 luni ) și ale art. 206 alin.1 Cod penal ( de la 3 luni la 1 an reduse cu 1/3 respetiv de la 3 luni la 8 luni închisoare întrucât judecarea cauzei s-a făcut în procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală), de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptelor, urmările produse, datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la primul conflict cu norma de drept, pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise.

Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul Ș. E. a săvârșit acțiunile ilicite datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la faptele săvârșite.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va stabili în baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură

- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și sancționată de art.224 alin.2 Cod penal ( în vechea reglementare art. 192 alin.2 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal ( faptă din 17.08.2013).

- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și sancționată de art. 253 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei – 17.08.2013- art. 217 alin.1 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

- pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și sancționată de art. 206 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei – 17.08.2013- art. 193 aln.1 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

Faptele fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin.1 Cod penal instanța în condițiile art.399 alin.1 lit.b Cod penal, va proceda la contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care va adăuga un spor obligatoriu de 3 luni închisoare .- 1/3 din totalul celorlalte doua pedepse aplicate – stabilind o pedeapsă rezultantă finală de 9 luni închisoare.( în cazul Codului penal din 1969 raportat pedepselor ce urmau sa-i fie aplicate inculpatului ar fi rezultat o pedeapsă de 1 an închisoare, pedeapsă ce depășește pedeapsa rezultantă stabilită în urma reținerii legii noi ca lege mai favorabilă)

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.

În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Cod penal este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi aplicată de instanța de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Condițiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispozițiile art. 83 alin.1 și 2 Cod penal, din analiză cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit.a și b din Noul Cod penal;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților ;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie. De altfel, art. 90 alin.1 din Noul Cod penal prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare. Prin urmare, instituția reabilitării nu este incidentă cu privire la amânarea aplicării pedepsei.

Prin urmare, instanța, în baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin.4 Cod penal, va amâna aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Ș. E. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal va atenționa inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Acțiunea civilă

Persoana vătămată Parnica C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.672 lei ,reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru bunurile distruse depunând la dosarul cauzei acte.( filele 47-50) Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1386 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede că „ orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, și în art. 1381 din același cod prevede că „ omul este responsabilă nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.

Aceste dispozițiile legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume:

- existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul condiții care în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ.

Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de o persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege - art. 99 alin.1 Cod procedură penală.

Partea civilă P. C. a făcut dovada cu înscrisuri - filele 47-50 – a întinderii prejudiciului cauzat prin fapta ilicită motiv pentru care instanța va admite acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale de către persoana vătămată P. C., constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 11.672 lei.

În baza art. 19 alin.1, art. 25 și art. 397 alin.1 Cod procedură penală, art. 1349 și art. 1357,1385-1386 Cod civil, va obliga pe inculpatul Ș. E. să achite părții civile cu titlu de despăgubiri civile suma de 11.672 lei.

În baza art.276 alin.1,6 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul Ș. E. să achite părții civile P. C. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (cv. onorariu avocat conform chitanței nr. 0043/25.08.2015).

În baza art.272 alin.1 și 274 alin.1,2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul Ș. E. să achite suma 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală stabilește în sarcina inculpatului Ș. E., fiul lui P. și O., născut la data de 01.11.1968 în mun. V., jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii 10 clase+școala profesională, căsătorit, trei copii minori, fără antecedente penale, CNP_ pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și sancționată de art.224 alin.2 Cod penal ( în vechea reglementare art. 192 alin.2 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal ( faptă din 17.08.2013).

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală stabilește în sarcina inculpatului Ș. E., fiul lui P. și O., născut la data de 01.11.1968 în mun. V., jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii 10 clase+școala profesională, căsătorit, trei copii minori, fără antecedente penale, CNP_, pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și sancționată de art. 253 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei – 17.08.2013- art. 217 alin.1 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală stabilește în sarcina inculpatului Ș. E., fiul lui P. și O., născut la data de 01.11.1968 în mun. V., jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii 10 clase+școala profesională, căsătorit, trei copii minori, fără antecedente penale, CNP_, pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și sancționată de art. 206 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei – 17.08.2013- art. 193 aln.1 Cod penal din 1969) cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

În baza art. 38 alin.1 Cod penal și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal, art. 5 alin.1 Cod penal, constatând existența concursului real de infracțiuni, contopește cele trei pedepse cu închisoarea stabilite în pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 3 (trei) luni închisoare ( 1/3 din totalul celorlalte 2 pedepse cu închisoarea aplicate) stabilind o pedeapsă rezultantă finală de 9 ( nouă) luni închisoare.

În baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin.4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Ș. E. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Acțiunea civilă

Admite acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale de către persoana vătămată P. C., domiciliat în com. Pungești, ., constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 11.672 lei.

În baza art. 19 alin.1, art. 25 și art. 397 alin.1 Cod procedură penală, art. 1349 și art. 1357,1385-1386 Cod civil, obligă pe inculpatul Ș. E. să achite părții civile cu titlu de despăgubiri civile suma de 11.672 lei.

În baza art.276 alin.1,6 Cod procedură penală obligă pe inculpatul Ș. E. să achite părții civile P. C. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (cv. onorariu avocat conform chitanței nr. 0043/25.08.2015).

În baza art.272 alin.1 și 274 alin.1,2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul Ș. E. să achite suma 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2015.

Președinte,

L. M.

Grefier,

C. S.

Red. M.L.07.10.2015

Teh.red. Ș.C. 5 ex./07.10.2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1089/2015....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1177/2015. Judecătoria VASLUI Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1157/2015. Judecătoria VASLUI Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința nr. 1091/2015. Judecătoria VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1089/2015. Judecătoria VASLUI Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 1072/2015. Judecătoria VASLUI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 1050/2015. Judecătoria VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1057/2015. Judecătoria VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1044/2015. Judecătoria VASLUI