Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 181/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.246 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.181
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată, domiciliat în com., sat, jud. S, împotriva deciziei penale nr.40 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns partea vătămată - recurentă și inculpatul - intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Partea vătămată - recurentă, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond condamnarea inculpatului - intimat, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, având în vedere că acesta a întocmit în fals un raport de expertiză în dosarul civil nr.2641/2001 al Judecătoriei Suceava. Precizează că tatăl său, a avut calitatea de pârât în acest doar civil, însă nu s-a prezentat în fața instanței, având în vedere că era bolnav. Greșit s-a inclus în masa de partaj bunuri ce i-au fost vândute în anul 1997 de către tatăl său. Mai mult, casa inclusă în masă, a fost ridicată de el, având în acest sens autorizație și cu care ulterior s-a intabulat. Expertiza efectuată de inculpat s-a făcut din biroul primăriei, fără o deplasare la fața locului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, apreciind că din actele premergătoare efectuate până în prezent, în cauză nefiind începută urmărirea penală, nu rezultă că inculpatul - intimat, cu intenție, a întocmit raportul de expertiză în fals.
Inculpatul - intimat, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului, întrucât este nevinovat și nu a făcut altceva decât să respecte obiectivele stabilite de instanță. Precizează că a adus la cunoștință instanței imposibilitatea identificării și măsurării terenului inclus în titlul de proprietate 461/1994 și cu care tatăl părții vătămate a fost înzestrat, ca urmare a refuzului acesteia. S-a deplasat de 5 ori în teren, fiind însoțit chiar și de organele de poliție, însă accesul i-a fost refuzat constant de partea vătămată. La întocmirea raportului de expertiză a avut în vedere actele din dosarul cauzei, precum și cele care i-au fost puse la dispoziție de primărie.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate pe sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.775 din data de 20.12.2007 a Judecătoriei Suceava, în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, parte vătămată fiind, iar în baza art.192 al.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din 05.05.2007 emisă de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Suceava în dosarul nr.3456/P/2005, iar în motivarea plângerii petentul a arătat în esență că expertul tehnici judiciar inginer a fost desemnat expert topografic în dosarul nr.2641/R/2001 al Judecătoriei Suceava având ca obiect partaj judiciar.
A mai arătat petentul că expertul precizat anterior, cu rea credință, a introdus în masa de partaj terenul intravilan și imobilul proprietatea sa, iar ulterior, instanța, prin sentința civilă pe care a pronunțat-o în acel dosar, a atribuit proprietatea sa, pe care a cumpărat-o cu act de vânzare cumpărare autentic, în două loturi.
În dovedirea plângerii sale petentul a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din data de 24.09.2007 instanța investită cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției din 05.05.2007 emisă de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Suceava în dosarul nr.3456/P/2005 a admis plîngerea și în baza art.2781alin.8 lit.c) Cod procedură penală a desființat rezoluțiile nr.3456/P/2005 din.05.05.2007 și nr.887/II/2/2007 din 08.06.2007 cauza fiind reținută pentru judecată în primă instanță pentru a se cerceta dacă fapta de care expertul este prevăzută de legea penală și pentru a se verifica dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție instanța investită cu soluționarea plângerii a arătat în principiu că temeiul achitării potrivit căruia fapta nu există este nelegal întrucât expertul a îndeplinit o faptă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind funcționar în sensul art.147 Cod penal.
În faza cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, iar pentru partea vătămată și proba cu declarația martorului
HGDe asemenea, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.3456/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și dosarul nr.2641/R/2001 al Judecătoriei Suceava și dosarele anexate acestuia.
Astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de 05.05.2007 dată în dosarul nr.3456/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal întrucât fapta nu există reținându-se în motivarea rezoluției precizate anterior că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorul ar fi săvârșit vreo faptă în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu care să cauzeze o vătămare intereselor părții vătămate.
Prin rezoluția nr.887/II/2/08.06.2007 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a respins plângerea formulată împotriva rezoluției din 05.05.2007 emisă Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în dosarul nr.3456/P/2005.
În urma examinării probelor administrate în dosarul nr.3456/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, a celor administrate în faza cercetării judecătorești și a dosarului nr.2641/R/2001 al Judecătoriei Suceava și dosarele anexate acestuia, instanța de fond a reținut că la data de 14.11.2005 partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală cu o plângere penală îndreptată împotriva expertului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal. arătând că acesta a fost desemnat expert topograf în dosarul nr.2641/R/2001 al Judecătoriei Suceava având ca obiect partaj succesoral și, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu rea credință, expertul a introdus în raportul de expertiză efectuat imobilul proprietatea sa pe care l-a cumpărat de la la data de 31.03.1997 prin contract autentificat de notarul de stat, fiindu-i aduse în acest mod importante prejudicii prin influențarea instanței de judecată care a pronunțat astfel o hotărâre împotriva sa.
Analizând actele dosarului, prima instanță a constatat că inculpatul a fost numit expert topograf în dosarul civil nr.2614/R/2001 al Judecătoriei Suceava având ca obiect anulare certificat de moștenitor și partaj succesoral(după și ) părți în acea cauză fiind, în calitate de reclamante, și, G, și, tatăl părții vătămate.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 07.02.2002 pronunțată în dosarul civil nr.2614/R/2001 al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.810/02.04.2002 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr.2403/2002, prin respingerea apelului declarat de, și irevocabilă prin decizia civilă nr.3365/19.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția civilă în dosarul nr.4656/2002 prin respingerea recursului declarat de, au fost admise în parte, în principiu, acțiunea principală formulată de reclamantele, cererea reconvențională formulată de pîrîta și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient.
Prin aceeași încheiere instanța a stabilit masa succesorală rămasă după cei doi defuncți, calitatea de moștenitor și cotele cuvenite acestora. Totodată, printre alte dispoziții instanța a dispus obligarea lui, tatăl părții vătămate să aducă la masa de partaj una casă cu anexa(fără îmbunătățiri) și suprafața de 4,07 ha teren înscris în nr.461/13.04.1994, bunuri situate pe raza satului, comuna, jud.
De asemenea, prin încheierea precizată anterior instanța a stabilit și obiectivele pentru expertiza topografică după cum urmează:
- se vor identifica terenurile incluse în masa de partaj astfel cum au fost reținute de instanță;(în care sunt incluse și terenurile înscrise în nr.461/13.04.1994 emis pe numele lui );
- se vor evalua aceste terenuri atât cumulat cât și separat pentru fiecare trup în parte;
- se vor efectua propuneri de lotizare conform posesiei actuale, opțiunii părților și cotelor cuvenite acestora.
În același context, prima instanță a reținut că prin aceeași încheiere de admitere în principiu s-a dispus și completarea obiectivelor pentru expertiza în construcții, efectuată în cauză de un alt expert, în sensul identificării și evaluării la valoarea de circulația a casei cu anexe situată în satul, comuna, jud. S deținute de și, fără îmbunătățirile făcute după anul 1955.
S-a constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă(190-196; 268-279) expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță inclusiv prin întocmirea unor propuneri de lotizare și a planurilor de situație aferente.
Cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de inculpatul, s-a constatat că părțile din cauza respectivă au formulat obiecțiuni iar împotriva hotărârii pronunțate de instanță, respectiv sentința civilă nr.3797/16.11.2005, care a reluat dispozițiile încheierii de admitere în principiu, părțile au exercitat căile legale de atac care însă au fost respinse de către instanțele de control judiciar.
Din analiza raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză întocmite de inculpatul, prima instanță a reținut că expertul a răspuns punctual obiectivelor stabilite de instanță identificând și evaluând doar terenurile care au fost stabilite de instanță ca făcând parte din masa succesorală.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că raportul de expertiză întocmit de expert a fost validat de către instanța de fond, care a apreciat că acesta este corect întocmit, dovada fiind și faptul că instanțele de control judiciar au menținut hotărârea primei instanțe.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.998/31.03.1997 de BNP din S și au vândut lui una casă de locuit cu anexe și suprafața de 4200. teren, înscris în nr.461/1994, dobândite prin moștenire de la părinții lui, bunuri care au fost incluse și în masa succesorală de către instanță.
Avînd în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal astfel încât, pe cale de consecință, în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen și în baza art.192 al.2 a C.P.P. obligat partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 50 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, considerând-o părtinitoare în defavoarea sa, arătând, în esență, că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. întrucât acesta i-a cauzat prejudicii prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 2641/R/2001, precizând că avea cunoștință că nu mai deținea nici un imobil și teren intravilan pe raza comunei, discutând personal cu el în anul 2005.
Prin decizia penală nr.40 din data de 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că expertul a răspuns punctual obiectivelor stabilite de instanță identificând și evaluând doar terenurile care au fost stabilite de instanță ca făcând parte din masa succesorală.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că raportul de expertiză întocmit de expert a fost validat de către instanța de fond, care a apreciat că acesta este corect întocmit, dovada fiind și faptul că instanțele de control judiciar au menținut hotărârea primei instanțe, constatând că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.998/31.03.1997 de BNP din S, și au vândut lui una casă de locuit cu anexe și suprafața de 4200. teren, înscris în nr.461/1994, dobândite prin moștenire de la părinții lui, bunuri care au fost incluse și în masa succesorală de către instanță.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246. atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, întrucât nu a rezultat că expertul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, astfel încât fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care acesta a fost cercetat, nu există în materialitatea ei.
În consecință, deși în mod corect s-a dispus prin sentința penală apelată achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246. temeiul corect al achitării era cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. iar nu cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.Cu toate acestea, Tribunalul a dat eficiență principiului "non reformatio in pejus", potrivit căruia nu se poate agrava situația în propria cale de atac, și a constatat că părții vătămate îi este mai favorabilă achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. care prevede că faptei îi lipsește doar unul din elementele constitutive ale infracțiunii, procedând în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, partea vătămată arată că nu a figurat ca parte în dosarul civil nr.2641/2001, ci tatăl său, care datorită afecțiunilor de care suferă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de inculpat. Deși se reține în considerentele deciziei că expertul nu a făcut altceva decât să răspundă obiectivelor stabilite de instanță, acesta în mod greșit a identificat terenul său, iar raportul de expertiză s-a făcut din biroul Primăriei com.. Prin încheierea de admitere în principiu s-a dispus includerea în masa de partaj, în afara terenului său, și a unei case cu anexe situată pe raza com. (fără îmbunătățiri), reținând că ar fi deținută de el și tatăl său, pentru ca ulterior aceasta să fie atribuită către 2 persoane care figurau ca părți în dosarul civil mai sus menționat.
Arată că acest imobil a fost intabulat de 3 ori, iar toate construcțiile ridicate de el s-au făcut pe baza unor autorizații.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. precum și cauza în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Din întregul material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a fost numit expert topograf în dosarul civil nr.2614/R/2001 al Judecătoriei Suceava, având ca obiect anulare certificat de moștenitor și partaj succesoral (după și ), părți în acea cauză fiind, în calitate de reclamante, și, G, și, tatăl părții vătămate.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 07.02.2002 pronunțată în dosarul civil nr.2614/R/2001 al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.810/02.04.2002 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr.2403/2002, prin respingerea apelului declarat de, și irevocabilă prin decizia civilă nr.3365/19.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția civilă în dosarul nr.4656/2002 prin respingerea recursului declarat de, au fost admise în parte, în principiu, acțiunea principală formulată de reclamantele, cererea reconvențională formulată de pîrîta și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
De asemenea, prin încheierea de admitere în principiu sus-menționată, instanța a stabilit masa succesorală rămasă după cei doi defuncți, calitatea de moștenitor și cotele cuvenite acestora. S-a dispus, de asemenea, ca, tatăl părții vătămate să aducă la masa de partaj una casă cu anexă (fără îmbunătățiri) și suprafața de 4,07 ha teren înscris în nr.461/13.04.1994, bunuri situate pe raza satului, comuna, jud.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 07.02.2002 pronunțată în dosarul civil nr.2614/R/2001 al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.810/02.04.2002 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr.2403/2002, și irevocabilă prin decizia civilă nr.3365/19.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția civilă în dosarul nr.4656/2002, s-au stabilit și obiectivele pentru expertiza topografică, respectiv identificarea terenurilor incluse în masa de partaj astfel cum au fost reținute de instanță; (în care sunt incluse și terenurile înscrise în nr.461/13.04.1994 emis pe numele lui ), evaluarea acestor terenuri, atât cumulat, cât și separat, pentru fiecare trup în parte și efectuarea propunerilor de lotizare conform posesiei actuale, opțiunii părților și cotelor cuvenite acestora.
Prin aceeași încheiere de admitere în principiu s-a dispus și completarea obiectivelor pentru expertiza în construcții, efectuată în cauză de un alt expert, în sensul identificării și evaluării la valoarea de circulație a casei cu anexe situată în satul, comuna, jud. S deținute de și, fără îmbunătățirile făcute după anul 1955.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă, expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, inclusiv prin întocmirea unor propuneri de lotizare și a planurilor de situație aferente.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanță, respectiv sentința civilă nr.3797/16.11.2005 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 2641/R/2001, care a reluat dispozițiile încheierii de admitere în principiu, au fost exercitate căile legale de atac, care însă au fost respinse.
Astfel, prin decizia nr. 429/04.04.2006 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 1126/C/2006 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele, și și pârâții, și, împotriva sentinței civile nr. 3797/16.11.2005 a Judecătoriei Suceava.
Din analiza raportului de expertiză întocmit de inculpat (189-196 ds.2641/P/2001 al Judecătoriei Suceava ), a adreselor depuse de acesta la dosar (189, 235, 236), reiese că nu a fost posibilă identificarea și măsurarea terenului înscris în titlul de proprietate nr.461/1994 emis pe numele lui, care nu a permis accesul expertului pe teren, motivat de faptul că a înstrăinat aceste suprafețe fiului său, respectiv. Expertul s-a deplasat în acest sens de 5 ori la teren, însă ca urmare a refuzului constant al numitului, a efectuat expertiza pe baza evidențelor din cadrul primăriei.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că niciuna dintre părți nu a contestat rapoartele de expertiză, motiv pentru care instanța și-a însușit concluziile acestora cu privire la valoarea de circulație a imobilelor construcții, respectiv terenuri, iar la formarea și atribuirea loturilor a avut în vedere posesia exercitată de părți asupra bunurilor succesorale, precum și opțiunea acestora.
Potrivit art.246 Cod penal, constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În raport cu modul în care legiuitorul a înțeles să incrimineze această infracțiune, corect a reținut prima instanță că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca inculpatul, cu știință, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Or, inculpatul nu a făcut altceva decât să răspundă unor obiective stabilite de instanță și obligatorii pentru el. Aspectul că printre obiectivele de expertiză s-a stabilit identificarea și măsurarea unor suprafețe de teren aflate la acel moment în proprietatea părții vătămate, nu-i poate fi imputată expertului, ele fiind reținute în masa de partaj prin hotărârea instanței.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în com., sat, jud. S, CNP împotriva deciziei penale nr.40 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (sentința penală nr.775 din 20.12.2007 a Judecătoriei Suceava - dosar nr-).
Obligă partea vătămată - recurentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
23.04.2008
Jud. -
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa, Ilieș Titiana
