Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- OUG 195/2002
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.175
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. Dumbrăveni, jud. S, împotriva deciziei penale nr.48 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat ales, pentru inculpatul - recurent, care lipsește.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate. Pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.293 alin.1 Cod penal a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, iar pentru fapta prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002, a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse potrivit art.76 alin.1 lit.d Cod penal, având în vedere că în cauză sunt incidente disp. art.74 Cod penal, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 Cod penal, întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără ca aceasta să fie executată în regim privativ de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, apreciind că achitarea în baza art.10 lit.d pr.pen. nu poate fi aplicată în cauză, iar pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare a fost corect individualizată. Totodată a precizat că aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal nu este permisă de lege, având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate pe sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.703 din 22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată) cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare cu restul de 184 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2348/2005 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin decizia penală nr.504 A/2005 a Tribunalului Botoșani, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 1 an și 3 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 8.09.2006, în jurul orei 1000, inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe raza mun. S, de unde i-a luat pe martorii și, fiind oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul Poliției orașului pe DN 2, circulând în direcția S - Din adresa nr.-/10.10.2006 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S rezultă că inculpatul nu are permis de conducere. La solicitarea organelor de poliție inculpatul a susținut că nu are actele de identitate și cele ale autoturismului asupra sa, dar că se numește, dând datele de identificare ale acestuia și o declarație scrisă sub acest nume. După verificări organele de poliție au stabilit că se numește, fiind fratele său, situație în care inculpatul a dat o declarație scrisă în aceeași zi în care a recunoscut faptele comise.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare orientate către minimul special prevăzut de lege, reținându-se că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, s-au aplicat regulile de la concursul de infracțiuni și s-a dat curs prevederilor art.61 Cod penal, revocându-se liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2348/2005 a Judecătoriei Botoșani, dispunându-se în final executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa în baza art.10 lit.d pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.293 alin.1 Cod penal, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii (nu s-a produs consecința juridică cerută de lege) și în baza art.10 lit.1pr.pen. pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, întrucât sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art.181Cod penal; iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei pentru această din urmă infracțiune, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal și aplic. art.81 Cod penal.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că sentința este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt, încadrările în drept, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, s-au aplicat regulile de la concursul de infracțiuni și s-a dat curs disp. art.61 Cod penal, după cum și modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost just aleasă.
Cât privește susținerea inculpatului, în sensul că faptei prev. de art.293 alin.1 Cod penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv consecința juridică pe care legea o impune în cazul acestor infracțiuni, aceasta nu a fost reținută de tribunal, întrucât existența infracțiunii nu este subordonată efectiv realizării efective a scopului, respectiv inducerea sau menținerea în eroare a organului sau instituției și producerea unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul.
De asemenea, față de gradul concret de pericol social al faptei comise de inculpat, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, urmarea care s-ar fi putut produce, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.181pr.pen. și nici nu se impun a fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul arată că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. de art.293 alin.1 Cod penal, având în vedere că în speță nu s-a produs o consecință juridică.
Referitor la infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002, arată că intenționa să obțină permis de conducere, și aflând că la școala de șoferi se efectuează practic doar 30 ore, a considerat ca insuficient acest număr și a condus multă vreme, înainte de săvârșirea faptei, în afara drumurilor publice, astfel încât are abilitățile necesare unui conducător auto deținător al unui permis de conducere. A recunoscut fapta și chiar dacă are antecedente penale, în speță se poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere ce atrage sancționarea administrativă și aplicarea unei sancțiuni administrative prev. de art.91 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse potrivit disp. art.76 alin.1 lit.d Cod penal, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art.74 Cod penal, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit disp. art.81 Cod penal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18, respectiv 14.pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr.2811/P/2006 din 25.04.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată) și de art.293 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 8.09.2006, a condus pe drumurile publice din mun. S, orașul un autoturism fără a poseda permis de conducere și la solicitarea organelor de poliție de a prezenta actele de identitate a precizat că se numește și a indicat datele de stare civilă ale acestuia, încercând astfel să scape de răspunderea penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunilor, declarațiile de martori, adresa nr.-/2006 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în cursul urmăririi penale, corect au reținut prima instanță și cea de apel că faptele reținute în sarcina inculpatului există și au fost săvârșite cu vinovăție.
Inculpatul, legal citat fiind, nu s-a prezentat în fața instanțelor.
Susține inculpatul că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.293 Cod penal, având în vedere că nu s-a produs nicio consecință juridică.
Potrivit art.293 alin.1 Cod penal constituie infracțiunea de fals privind identitatea "prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art.145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul".
Sub aspectul elementului material, falsul privind identitatea se realizează, fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identități altei persoane în fața unui organ sau instituții. Nu interesează dacă prezentarea sau atribuirea unei asemenea identități, se realizează oral, în scris sau cu ajutorul unor înscrisuri.
Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul urmărind un dublu scop, respectiv inducerea sau menținerea în eroare și producerea unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul. Existența infracțiunii nu este subordonată însă realizării efective a acestor scopuri, astfel încât susținerile inculpatului nu pot fi reținute, iar fapta sa de a se prezenta la controlul efectuat de organele de poliție sub identitatea fratelui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.293 Cod penal.
Referitor la infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul apreciază că aceasta prezintă un grad minim de pericol social, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită neaducând vreun prejudiciu societății.
Față de toate împrejurările săvârșirii faptei, gradul ei de pericol social concret, nu se poate reține că aceasta a adus o atingere minimă relațiilor sociale încălcate, fiind astfel întrunite cerințele art.181Cod penal, în realitate pericolul social al acesteia decurgând din posibilitatea producerii unor urmări grave. Aspectul că inculpatul intenționa să obțină permisul de conducere și că ar avea abilitățile necesare conducerii unui autoturism nu prezintă relevanță în cauză.
A mai solicitat inculpatul înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere ce ar atrage sancțiunea sa administrativă, conform art.91 Cod penal, însă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege pentru a proceda în sensul celor solicitate.
Relativ la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce au făcut obiectul condamnării la prima instanță, s-au avut în vedere la individualizarea judiciară a acestora, criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatul s-ar putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată. La aprecierea acestora se va ține cont de gradul de pericol social al faptelor, modalitatea comiterii lor, urmarea produsă, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Or, față de aceste criterii, just au apreciat prima instanță și cea de apel că nu se impun a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul domiciliat în com. Dumbrăveni, jud. S, CNP -, împotriva deciziei penale nr.48 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
18.04.2008
Jud. -
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
