Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 178/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.271 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.178
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în R, str.- nr.73 A, jud. S, împotriva deciziei penale nr.51 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală.
La apelul nominal au răspuns inculpatul - recurent, asistat de avocat ales și partea vătămată - intimată, lipsă fiind partea vătămată - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind inculpatul - recurent, arată că nu dorește să dea declarație, în această fază procesuală, menținându-și declarațiile date.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, reiterând motivele invocate la instanța de fond și apel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, respectiv intenția. Arată că în mod greșit inculpatul a fost condamnat, având în vedere că acesta a lucrat terenul la solicitarea tatălui său, care este proprietarul suprafeței în litigiu. A cerut înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile.
Partea vătămată - intimată, a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Arată că nici în prezent nu deține terenul în litigiu.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, având în vedere declarațiile martorilor și procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că terenul este deținut de inculpat, împiedicând părțile vătămate să folosească terenul.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că nu este vinovat, însușindu-și concluziile apărătorului său. Precizează că în mod greșit a figurat ca parte și în dosarul civil având ca obiect revendicare, atâta vreme cât terenul aparține tatălui său. Partea vătămată nu a avut teren pe acest amplasament, ci tatăl său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate pe sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.776 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art.81 Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară și a fost obligat inculpatul, să plătească părților vătămate și suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din întreg materialul probator administrat în cauză că prin sentința civilă nr.3163/2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr.2608/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1589/2005 a Curții de APEL SUCEAVAs -a admis în parte cererea de revendicare și ridicare construcții formulată de numiții, în sensul că inculpatul Gaf ost obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2.990. situat în mun. R, str.-, identic cu 5133/6 din CF 1977 Comunei cadastrale Întrucât, inculpatul Gao cupat abuziv terenul din litigiu, împiedicând-o pe partea vătămată să-și exercite dreptul de proprietate, aceasta a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a sentinței civile nr.3163/2003 a Judecătoriei Rădăuți.
La data de 16.12.2006 executorul judecătoresc s-a deplasat la terenul în litigiu unde a procedat la identificarea și delimitarea suprafeței de 2.990. cu care a pus-o în posesie pe partea vătămată și pe ceilalți moștenitori, aducându-i totodată inculpatului la cunoștință că are obligația de a lăsa terenul în deplină proprietate și liniștită posesie proprietarilor, însă aceasta a arătat că nu este de acord cu hotărârea judecătorească, refuzând să semneze procesul-verbal încheiat cu acel prilej.
Ulterior punerii în posesie, inculpatul nu a respectat hotărârea judecătorească, a reocupat terenul în litigiu împiedicând în continuare folosința acestuia de către părțile vătămate, aspect ce rezultă din procesul-verbal de constatare și declarațiile martorilor.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită s-a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoare individualizată în raport de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, însă neprivativă de libertate fiind întrunite condițiile cerute de art.81 Cod penal.
Totodată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ocupării terenului, iar inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile pretinse și dovedite de părțile vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că proprietarul terenului în litigiu este tatăl său, în vârstă de 90 de ani și orb, situație în care el s-a ocupat de administrarea acestui bun imobil și că nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Prin decizia penală nr.51 din data de 18.07.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că fapta inculpatului a fost dovedită și săvârșită cu vinovăție, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că suma acordată părții civile cu titlu de despăgubiri civile a fost dovedită, motiv pentru care a pronunțat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reiterând aceleași motive invocate în fața instanței de apel.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. precum și cauza în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.3163 din 10.03.2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr.2608/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1589/18.10.2005 a Curții de APEL SUCEAVA, a fost admisă în parte acțiunea în revendicare și ridicare construcții promovată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul G (inculpatul din prezenta cauză) care a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2.990. situat în mun.R, pe str. -, identic cu 5133/6 din CF 1977 com. cad.
Această sentință a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc la data de 16.01.2006, când s-a procedat efectiv la identificarea, delimitarea și predarea suprafeței de teren mai sus menționată părților vătămate.
Din procesul verbal încheiat cu acest prilej (37 ), rezultă că inculpatul a asistat la punerea în executare a hotărârii judecătorești, menționând că nu este de acord cu această sentință, întrucât terenul este proprietatea tatălui său, prezentând în acest sens sentința civilă nr.1529/2003 a Judecătoriei Rădăuți. Prin această sentință (41 ) s-a admis plângerea formulată de tatăl inculpatului și a fost obligată Comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 R să elibereze titlu de proprietate în favoarea acestuia pentru o suprafață de 1,72 ha teren conform adeverinței de proprietate nr.123/667, însă prin această hotărâre nu se stabilește și amplasamentul terenului.
Atâta vreme cât există o hotărâre civilă rămasă definitivă și irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat și care a fost pusă în executare, instanța penală nu o poate cenzura. Faptul că inculpatul a lucrat acel teren la solicitarea tatălui său nu are relevanță și nu este de natură a înlătura răspunderea penală a acestuia.
Nerespectarea de către inculpat, a obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, pusă în executare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal, așa cum a stabilit corect prima instanță.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracțiune au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, just apreciind prima instanță că reeducarea acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată către minimul special prevăzut de lege.
Cât privește critica adusă modului de soluționare a laturii civile a cauzei, aceasta este neîntemeiată. Din depozițiile martorilor și reiese că de pe o suprafață de aproximativ 30 ari s-ar obține 4 tone cartofi și având în vedere prețul unui kilogram de cartofi (1 leu/kg), curtea constată că despăgubirile civile au fost corect stabilite.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G domiciliat în R, str.- nr.73 A, jud. S, CNP -, împotriva deciziei penale nr.51 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
18.04.2008
Jud. -
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
