Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 363/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 363
Ședința publică din data de 10.04.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpatul, fiul lui si, născut la 4.02.1970, domiciliat in Comuna, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 12/18 ianuarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1330/19.09.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a desființat in parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale a cauzei s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 6 luni, 3 luni si respectiv 6 luni închisoare, iar in baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. a a C.P.P. fost achitat inculpatul in privința săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art. 246 și menținând aplicarea disp. art. 33 lit. a s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare si 3 luni închisoare,urmând ca inculpatul să execute potrivit art. 34 al.l lit. b - pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, in condițiile disp. art. 81-83
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind intimata parte vătămată Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că la dosar s-au depus motivele de recurs din partea recurentului inculpat .
S-a adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da declarație si in fața instanței de recurs, acesta declarând că este de acord să dea declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Avocat pentru recurentul inculpat si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Curtea față de susținerea părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA pentru motive de nelegalitate din următoarele considerente:
Pentru infracțiunile prev. de art. 288 al.2 si art. 291 a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, inculpatul a formulat o cerere cu nr. 38/15.01.1995, pentru a i se aplica dispozițiile 44/1994 si 18/1991 pentru bunicul său, deși acesta era predecedat la data apariției actului normativ, respectiv Lg.44/1994.
Ulterior acestei cereri, datată 1995, în calitate de această dată de secretar al primăriei si membru al comisiei de specialitate, a falsificat tabelul si a prezentat in vederea validării la comisia privind atribuirea terenurilor veteranilor de război.
Potrivit prevederilor art. 122 lit. d termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedeapsa închisorii de minim 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
In conformitate cu art. 124 prescripția specială se dispune ca in cazul împlinirii termenului de prescripție prev. de artt. 122 indiferent câte întreruperi ar interveni, prescripția înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 este depășit cu încă J, respectiv 7 ani si 6 luni.
Se menționează faptul că la instanța de fond a fost pusă in discuție eventuala împlinire a termenului de prescripție, dar numai pentru infracțiunea prev. de art. 246, dezbatere care a avut loc la data de 7.07.2006, iar la termenul din 15.09.2006, apărătorul inculpatului arătat că acesta înțelege să continue procesul penal pentru fapta prev. de art. 246
Inculpatul nu a mai fost întrebat cu privire la această situație nici la cele două instanțe de apel si nici la instanța de recurs, încălcându-se astfel dispozițiile privind audierea acestuia in oricare fază a procesului penal si, mai ales, când la instanța de fond se constatase vinovăția inculpatului si s-a dispus condamnarea acestuia pentru art. 246
Față de motivele invocate, se solicită admiterea recursului si pe fond încetarea procesului penal in baza art. 11 pct.2 lit. b rap C.P.P. la art. 10 lit. g pentru C.P.P. infracțiunile prev. de art. 288 al.2 si art. 291
Avocat pentru recurentul inculpat, critică la rândul său decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
Un prim motiv de recurs este acela al greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al.2 si art. 291
In opinia sa, inculpatul a fost condamnat numai pe baza unor prezumții greșite si trebuie să se aibă in vedere împrejurarea că o infracțiune de fals este o infracțiune care se săvârșește cu intenție, iar până la acest moment nimeni nu a reușit să dovedească intenția inculpatului de a falsifica.
Această apărare este susținută de probele existente la dosar, respectiv procesul verbal al Consiliului Local din 4.10.2000, dublat de mărturia funcționarei, cea care a redactat acest proces verbal, care atestă faptul că, deși, inculpatul a avut un punct de vedere perfect legal, anume acela de a se atribui teren numai veteranilor care trăiesc, căci așa s-a interpretat Legea 44/1994 totuși, Consiliul lo9cal a hotărât să atribuie teren si urmașilor veteranilor de război, deși legea spunea altceva, iar punctul de vedere al inculpatului a fost legal.
La dosar mai există o notă de prezentare, care se adresează Comisiei Județene cu propunerea comisiei locale si punctul de vedere al colectivului de lucru de la comisia județeană, colectiv de lucru coordonat de un funcționar al comisiei județene. La poziția 9, apare o mențiune pe rubrica punct de vedere al colectivului de lucru si anume decedat până in 1994, insă această mențiune nu a fost scrisă de inculpat, nefiind scrisă de inculpat nici nota in sine, fiind evident că acest scris este unul și același.
Mai mult decât atât, din această notă de prezentare rezultă că la momentul în care comisia județeană și-a exprimat punctul de vedere la rubrica " punct de vedere al colectivului de lucru" exista fără echivoc certificatul de deces al numitului.
Din punctul său de vedere, apreciază că, confuzia a plecat de la prevederile contradictorii care au existat pe de o parte in legea fondului funciar, care dădea posibilitatea atât veteranilor dar si moștenitorilor acestora să solicite teren, si deja era depusă o cerere pe numele de la apariția acestei legi si noua lege 44 care a dat posibilitatea numai veteranilor in viață să solicite reconstituirea.
Insă, de aici până la infracțiunea de fals in varianta prev. de art. 288 al.2 este o cale lungă pe care nu a parcurs-o inculpatul pentru a se susține că falsul pe care le-a comis constă in scrierea prenumelui peste numele si tăierea cu pixul a grupului de cuvinte pentru.
Mai mult, nu s-a avut in vedere nici apărarea inculpatului care nu a negat faptul că a tăiat numele și a scris peste acesta, insă falsul pentru a fi o infracțiune trebuie să producă efecte juridice, iar dacă peste numele s-a scris aceasta nu reprezintă un fals.
De asemenea, solicită a se avea in vedere si tabelul nominal aflat la fila 18 dosar pe care este menționat de secretarul comisiei că trebuie să se depună certificatul de deces.
Față de toate acestea, precum si față de doctrină, care menționează că atunci când un fals este nul, acesta nu este un fals, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 11 al.2 lit. a rap la art. 10 lit. c
C.P.P.In subsidiar, solicită a se observa că pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 al.2 si art. 291 a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care solicită încetarea procesului penal conform art. 11 al.2 lit. b rap la art. 10 lit. 1 lit. g
C.P.P.Cu privire la recursul parchetului, față de solicitarea sa in subsidiar, este de acord cu acesta.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al.2 si art. 291 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale si nu pentru faptul că s-a comis o confuzie de către inculpat, așa cum susține acesta, având in vedere atât declarația inculpatului, precum si celelalte probe administrate in cauză care duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.1330 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 19.09.2006 în dosarul 3870/2005, în baza disp.art.246 cod penal cu aplicarea disp. art.33 lit.a cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la 4.02.1970, domiciliat in Comuna, jud. D fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, aceluiași inculpat fiindu-i aplicate, în baza disp.art.288 alin.2 cu aplicarea disp.art.33 lit.a cod penal și aa disp.art.291 cu aplicarea disp.art.33 lit.a cod penal, pedepse de 6 luni și respectiv 3 luni închisoare.
Pedepsele au fost contopite potrivit disp.art.34 cod penal, stabilindu-se ca inculpatul să o execute pe cea mai grea - aceea de 6 luni închisoare.
În conformitate cu disp.art.81 și 82 cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp.art.83 cod penal, referitoare la revocarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza disp.art.476 pct.3 cod pr.penală, s-a rezervat Primăriei comunei, în calitate de parte vătămată, dreptul de a-și satisface pretențiile civile pe cale unei acțiuni separate, iar în baza disp.art.191 cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA din 10 iunie 2005 dat în dosarul nr.175/P/2005 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de disp.art.246, 288 alin.1 și art.291 cod penal, stabilindu-se că, în calitate de secretar al consiliului Local al comunei și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, a determinat atribuirea în mod necuvenit a suprafeței de 1 ha teren - familiei sale, prin falsificarea unor documente și aplicarea Legii fondului Funciar D în baza dispozițiilor Legii 44/1994 privind veteranii de război.
Prin adresa nr.4571/24.11.2005 Primăria comunei a precizat că solicită repunerea în situația anterioară, prin obligarea celui care a devenit proprietarul suprafeței de 1 ha teren situat pe raza acestei localități, să-l restituie sau să achite contravaloarea acestuia.
Audiat în faza cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, adăugând și că nu-și menține declarațiile anterioare, date sub presiune în faza de urmărire penală.
Inculpatul a mai relevat instanței faptul că întocmirea listei cuprinzând pe veteranii de război îndreptățiți la atribuirea unor terenuri potrivit dispozițiilor Legii nr.44/1994 nu figura printre atribuțiile sale, rolul său fiind doar acela de a pregăti lucrările care urmau să fie supuse aprobării consiliului Local și că terenul obținut în acest mod, a fost înstrăinat de către bunica sa unei alte persoane.
În urma examinării probelor administrate, instanța a reținut că în perioada decembrie 1999 - februarie 2005, în care inculpatul a îndeplinit funcția de secretar al Consiliului Local al comunei, prin hotărârea nr. 37/04.10.2000, consiliul a dispus, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.44/1994 atribuirea în proprietatea veteranilor de război a unor suprafețe de teren arabil. Pentru aducerea la îndeplinire a acesteia a fost desemnat, alături de Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului Funciar, și ca membru al Comisiei de specialitate, care în exercitarea acestei atribuții avea cunoștință de faptul că, potrivit legii, numai veteranii care au formulat cerere în timpul vieții sunt îndreptățiți în acest sens.
Ulterior inculpatul a modificat tabelul conținând numele acestor persoane, supus aprobării membrilor comisiei locale, suprapunând prenumele peste acela de și tăind cu pixul sintagma "pentru ", în scopul obținerii suprafeței de 1 ha pentru bunicul său predecedat înainte de apariția actului normativ, teren la care acesta din urmă ar fi fost îndreptățit, dacă s-ar mai fi aflat în viață la apariția legii.
Tabelul nominal dactilografiat, care cuprindea la poziția 9 numele lui (bunicul inculpatului), iar nu pe cel al lui (tatăl inculpatului), așa cum fusese menționat în cererea nr.38/2000, a însoțit nota de prezentare, astfel cum fusese completată, ambele documente fiind semnate și de către inculpat.
Tot în scopul susținerii solicitării în vederea atribuirii terenului pentru, inculpatul a mai prezentat cererea nr.38/15.01.1995 în care apărea că acesta solicitase un hectar de teren arabil, deși avea cunoștință de faptul că bunicul său decedase în anul 1991 (anterior apariției Legii nr.44/1994 - situație în care n-ar fi putut formula cererea din anul 1995).
Întrucât inculpatul nu a anexat notei de prezentare certificatul de deces al lui, Comisia județeană Dal uat spre examinare cele două cereri, aprobând, față de ascunderea de către acesta a împrejurării că bunicul său decedase, propunerea Comisiei Local.
În urma acestor demersuri, prin Ordinul Prefectului nr.94/17.11.2000, defunctului i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 10000. teren situat în extravilanul comunei, în conformitate cu disp. art.13 și 21 din Legile nr.44/1994 și 18/1991.
Terenul a fost preluat de către - tatăl inculpatului, în calitate de moștenitor al defunctului, care l-a deținut în proprietate în perioada 2000 - 2003, după care l-a înstrăinat.
Instanța a stabilit că faptele inculpatului, săvârșite în condițiile arătate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în calitate de secretar al consiliului Local al comunei, de a determina atribuirea în mod necuvenit a suprafeței de 1 ha teren familiei sale prin falsificarea unor documente, și folosirea acestora, cunoscând că sunt false, la Comisia Județeană D, în scopul obținerii suprafeței mai sus invocate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de disp.art.246, 288 alin.2 și aart.291 cod penal, cu aplicarea disp.art.33 lit.a cod penal, texte de lege în baza cărora s-a angajat răspunderea penală a acestuia.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de disp. art.72 cod penal, referitoare la limitele pedepselor stabilite în lege pentru fiecare dintre fapte, la gradul de pericol social al acestora, precum și la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
S-a apreciat că durata acestora trebuie orientată către minimul special prevăzut de textele incriminator, devenind incidente și disp. art. 34 cod penal referitoare la stabilirea cuantumului pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni, și că sunt îndeplinite condițiile pe care le reclamă disp.art.81 - 83 cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, în considerarea faptului că scopul acesteia va putea fi atins și fără privare de libertate.
Instanța de fond a mai constatat că, față de absența unor probe în sensul pretențiilor formulate de către Primăria comunei, acesteia trebuie să i se rezerve calea unei acțiuni separate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de disp.art.246 cod penal, fapta reținută în sarcina sa nefiind comisă în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, care sunt reglementate în mod-/1991, modificată prin Legea 215/2001.
Aceleași considerații au fost făcute de inculpat și în legătură cu dispozițiile Legii 161/2003 privind asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, prevenirea și sancționarea corupției.
A mai susținut inculpatul în motivele de apel că textul care îl incriminează cere să fie cauzată o vătămare intereselor legale ale unei persoane, cerință care nu este îndeplinită nici prin prisma disp.art.13 alin.2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
S-a motivat, de asemenea că nu se poate ridica la rangul de lege sintagma "cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se obligă comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar și secretarul", fiindcă aceasta era o formulă standard, iar secretarul avea, anterior intrării în vigoare a Legii nr.544/2001, doar obligația de a comunica hotărârea.
Cu privire la cea de a doua infracțiune, s-a menționat că inculpat că aceasta nu a fost reținută în sarcina sa pe baza unor probe a căror interpretare să se facă potrivit dispozițiilor legale în materie, ci mai mult urmare a unor prezumții, deoarece înscrisul pe care inculpatul se reține că l-ar fi modificat nu avea prin el însuși, aptitudinea de a produce consecințe juridice, iar aceasta este una din cerințele esențiale ale infracțiunii prev. de art. 288 cod penal. În plus, răspunderea pentru emiterea titlului de proprietate revine Comisiei Județene care ar fi trebuit să verifice realitatea datelor în baza cărora a fost emis titlul.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii rimei instanțe și achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost dedus judecății, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b cod pr.penală.
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin decizia penală nr. 12/18.01.2008 a admis apelul declarat de inculpat, desființând în parte hotărârea primei instanțe, în latură penală și după descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 cod penal, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la 10 lit.a cod proc.penală. Au fost menținute pedepsele aplicate pentru celelalte două infracțiuni și s-a stabilit ca în baza art.34 lit.b inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în modalitatea de executare fixată de prima instanță, aceea prev de art.81 - 83 cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar, a constatat că nu este reală apărarea inculpatului potrivit căreia condamnarea sa pentru infracțiunile de fals, s-ar fi dispus în baza unor prezumții deoarece probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, confirmă existența faptelor și vinovăția inculpatului.
În acest sens s-a arătat că inculpatul a recunoscut că a modificat tabelul conținând numele veteranilor de război îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în baza Legii 44/1994, ceea ce a condus la atribuirea unei suprafețe de teren pentru bunicul său, care decedase înainte de apariția actului normativ susmenționat și din acest motiv nu ar mai fi fost îndreptățit la o atare constituire a dreptului de proprietate.
Pe baza acestui tabel falsificat de inculpat, dar și a notei de prezentare întocmite în temeiul tabelului, Comisia Județeană Dae liberat titlu de proprietate, fără a putea să aibă cunoștință de împrejurarea că bunicul inculpatului decedase înainte de apariția legii nr.44/1994.
Astfel, tăcerea inculpatului, care nu a adus la cunoștința Comisiei Locale și nici a Comisiei Județene D, împrejurarea mai sus precizată, a fost în mod corect calificată ca reflectând intenția acestuia de a denatura adevărul. Așadar instanța de apel a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.2 și Cod Penal de art.291
Cod PenalCât privește consecințele juridice despre care inculpatul susține că nu s-ar fi produs, tribunalul a considerat că pentru existența de fals a ceste consecințe nu trebuie să se producă efectiv, din punct de vedere al consumării infracțiunii fiind suficient doar ca înscrisul fals să aibă aptitudinea de a produce astfel de consecințe, Chiar dacă rezultatul urmărit de inculpat nu ar fi putut fi realizat (dacă falsul ar fi fost descoperit cu ocazia verificării conținutului notei de prezentare) totuși acțiunea inculpatului ar fi constituit infracțiunea de uz de fals.
Însă tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod Penal, deoarece potrivit practicii constante a instanței supreme, această infracțiune urmează a fi reținută numai dacă abuzul comis de un funcționar nu are o incriminare distinctă în codul penal.
În situația din speță prin reținerea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, comisă de inculpat în calitate de funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu se mai poate reține și infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod Penal, al cărui subiect activ este tot un funcționar și a cărei latură obiectivă este caracterizată prin neîndeplinirea cu știință sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor sale de serviciu, trăsături care sunt cuprinse și în conținutul infracțiunii de fals.
Pentru aceste argumente instanța de control judiciar a constatat că se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.246 Cod Penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a cât C.P.P. și menținerea pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni, cu mențiunea că intervenția prescripției răspunderii penale a inculpatului nu a putut fi analizată față de solicitarea inculpatului de continuare a procesului penal consemnată în partea introductivă a încheierii de amânare a pronunțării din 15 septembrie 2006 din dosarul Judecătoriei Târgoviște. Nici aplicarea art.71 alin5 nu Cod Penal a putut fi făcută de instanța de apel în raport de art.13 dar Cod Penal și ținând seama de principiul neagravării situației în propria cale de atac, care a făcut imposibilă aplicarea disp.art-348.C.P.P. privind desființarea parțială a înscrisului falsificat.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cât și inculpatul.
În recursul parchetului hotărârile au fost criticate pentru nelegalitate susținându-se că pentru infracțiunile prev. de art.288 alin.2 și Cod Penal art.291 a Cod Penal intervenit prescripția specială a răspunderii penale și deci instanța de apel ar fi trebuit să constate această împrejurare, în condițiile în care la termenul din 15.09.2006 inculpatul a arătat că înțelege să continue procesul penal doar pentru infracțiunea prev de art.246
Cod PenalRecurentul inculpat a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în principal că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile prev de art.288 alin.2 și art.291 deoarece Cod Penal faptele nu au fost comise cu intenție. Elocvent în acest sens a fost considerat procesul verbal al Consiliului Local din 04.10.2000 coroborat cu depoziția martorei, cea care a redactat acest proces verbal, care atestă că nu inculpatul ci Consiliul Local a hotărât atribuirea terenului și urmașilor veteranilor de război. În plus infracțiunea de fals trebuie să producă consecințe juridice astfel că acțiunea inculpatului care a tăiat cu pixul grupul de cuvinte "pentru " și a scris în locul acestora numele " " nu reprezintă producerea unor atare efecte juridice.
S-a solicitat în principal achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. c iar C.P.P. în subsidiar recurentul a solicitat constatarea intervenției prescripției răspunderii penale și încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g
C.P.P.Curtea examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prev de art.3859alin.3 constată C.P.P. că recursurile sunt fondate după cum se va arăta în continuare.
În mod corect instanțele au reținut situația de fapt cât și vinovăția inculpatului în privința comiterii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de3 fals, realizând o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența acestor infracțiuni cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere notele de constatare încheiate de Colectivul de control al Prefecturii județului D, tabelele întocmite de consiliul Local și Hotărârea Consiliului Local de Punere în posesie a veteranilor de război, procesul verbal al ședinței, stenograma ședinței Comisiei județene D și Ordinul prefectului privind constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, depozițiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut și rezultă că în intervalul decembrie 1999 februarie 2005 inculpatul și-a desfășurat activitatea ca secretar al Consiliului Local și a fost desemnat ca membru al comisiei de specialitate, pe lângă Comisia de Fond Funciar, pentru aplicarea Legii nr.44/1994 privind atribuirea în proprietate a unor suprafețe de teren pentru veterani de război.
Cu toate că acest act normativ are caracterintuitu personae, urmând deci a se aplica numai pentru veteranii de război care au formulat în timpul vieții cerere de constituire a dreptului de proprietate și cu toate că inculpatul știa că bunicul său a decedat în anul 1991, anterior apariției actului normativ, totuși inculpatul a modificat tabelul conținând numele veteranilor de război îndreptățiți a beneficia de acest act normativ. Tatăl inculpatului figura în acest tabel, în baza unei cereri formulată în anul 1995, pretins formulată de către bunicul inculpatului cerere în privința cărei nu s-a putut stabili cu certitudine că a fost falsificată de inculpat, nefiind efectuată o expertiză grafică care să confirme acest aspect. Această cerere este însă, în mod evident falsă, neputând fi formulată în anul 1995 de către o persoană care decedase în anul 1991.
Însă inculpatul a falsificat în mod cert tabelul conținând numele veteranilor de război, tabel care a fost supus aprobării membrilor Comisiei Locale, falsificarea constând în tăierea cu pixul a grupului de cuvinte " pentru " și înscrierea prenumelui peste prenumele.
Astfel, tabelul nominal conținea numele bunicului și nu numele tatălui inculpatului, așa cum era menționat în cererea numărul 38/2000.
Ca atare, cum inculpatul nu a depus certificatul de deces al bunicului său, iar membrii Comisiei Locale care au aprobat tabelul și ulterior, membrii Comisiei Județene
D care au analizat atât tabelul cât și nota de prezentare, întocmită în baza lui,nu au avut la cunoștință această împrejurare, s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea bunicului predecedat al inculpatului, pentru suprafața de 1 ha, teren care a fost preluat de tatăl inculpatului, în calitate de moștenitor al defunctului și pe care acesta l-a deținut în proprietate în intervalul 2000 - 2003, după care l-a înstrăinat.
În mod corect instanțele anterioare au constatat că tăcerea inculpatului, care nu a adus la cunoștință Comisiei Locale și nici a Comisiei Județene, împrejurarea că bunicul său decedase și că nu ar mai fi fost îndreptățit să beneficieze de dispozițiile legii, reflectă intenția acestuia în săvârșirea infracțiunilor, fiind evident că membrii acestor comisii nu ar fi putut să cunoască o atare împrejurare și că, în condițiile date, în ședințele de analiză a cererilor formulate de veteranii de război, la care inculpatul a participat, numai acesta putea aduce la cunoștință această situație, contribuind astfel la aplicarea corectă a legii.
Atitudinea inculpatului a fost astfel valorizată în mod corect, iar apărările formulate de inculpat au fost în mod judicios înlăturate, fiind combătute de mijloacele de probă expuse mai sus.
Astfel, în motivele de recurs, inculpatul a susținut printre altele că în ședința Consiliului Local din 4.10.2000 în care a fost aprobată atribuirea terenului pentru veteranii de război, s-ar fi pus în discuție și s-ar fi încuviințat o astfel de atribuire și în favoarea persoanelor predecedate înainte de apariția actului normativ.
Or, din procesul verbal al acestei ședințe, aflat la fila 23 dosar urmărire penală, rezultă că dimpotrivă, comisia a stabilit că o atare constituire a dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legale, în exprimare folosindu-se sintagmele " veteranii să se încadreze în termen, cu acte, iar cei decedați, dacă au făcut cerere, poate primi soția ca moștenitoare, iar secretarul trebuie să facă conform legii". Din analiza acestei sintagme citate, rezultă că s-a avut în vedere formularea de cereri, de către veteranii care s-au aflat în viață și nu formularea de cereri în numele celor predecedați, așa cum susține inculpatul. Însă, în nici un caz comisia nu a luat o hotărâre în sensul invocat de inculpat, iar sintagma folosită aparține unuia dintre membrii comisiei, care a fost citat în procesul verbal.
Așa dar, susținerea inculpatului în sensul că în această ședință ar fi fost încuviințată atribuirea suprafețelor de teren și pentru veteranii predecedați, nu este confirmată de mijloacele de probă, iar procesul verbal al ședinței nu confirmă apărările inculpatului, fiind evident că secretarul fusese mandatat să verifice, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, conformitatea acestor cereri, cu dispozițiile legale, lucru care nu s-a întâmplat în speță. Mai mult decât atât, Comisia Locală nu putea pune în discuție și aproba aplicarea unui act normativ altfel decât rezultă din conținutul său, așa încât apărările inculpatului nu pot fi reținute, comisia neputând aproba atribuirea de terenuri contrar dispozițiilor legii, lege care a avut în vedere doar veteranii de război aflați în viață la momentul intrării sale în vigoare și care au formulat personal cererile de constituire, având deci caracterintuitu personae
Ca atare, față de argumentele expuse, Curtea constată că în mod corect instanțe e anterioare, pe baza cererii inculpatului de continuare a procesului penal, au reținut existența faptelor și vinovăția acestuia, iar această solicitare de continuare a procesului penal nu poate avea ca efect constatarea nevinovăției inculpatului, deoarece atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunilor sunt pe deplin realizate în speță. Nu în ultimul rând trebuie precizat că inculpatul, care participase atât la ședințele Comisiei Locale, cât și ale Comisiei Județene, era singurul în măsură să aducă la cunoștință decesul bunicului său, membrii acestor comisii neavând alte mijloace la dispoziție pentru a verifica realitatea tabelelor ce le-au fost prezentate și conformitatea acestora c adevărul, în privința cererilor formulate de veteranii de război.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că motivul principal de recurs invocat de inculpat, acela al greșitei sale condamnări, este nefondat, criticile sale sub acest aspect, nefiind întemeiate.
Însă, atât recursul Parchetului cât și recursul inculpatului ( în raport de motivul de recurs invocat cu caracter subsidiar) urmează a fi admise, fiind fondate, în ceea ce privește constatarea intervenției prescripției speciale a răspunderii penale, pentru infracțiunile prev. de art.288 alin.2 și art.291 cod penal, ținând seama că pentru infracțiunea prev de art.246 cod penal acesta a fost achitat prin hotărârea instanței de apel.
Astfel potrivit art.124 cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni dacă, termenul de prescripție prevăzut în art.122 este depășit cu încă
Potrivit art.122 alin.1 lit.d cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, situație valabilă în speță și în privința celor două infracțiuni precizate mai sus. Aceste termen de prescripție se socotește potrivit art.122 alin.2 cod penal, de la data săvârșirii infracțiunii, în speță această dată fiind data de 4 octombrie 2000, la care a avut loc ședința Comisiei Locale în care a fost luată în analiză constituirea dreptului de proprietate în favoarea veteranilor de război, aprobându-se punerea în posesie a celor îndreptățiți, astfel încât termenul special de prescripție de 7 ani și 6 luni calculat în baza textelor sus menționate, este împlinit la data soluționării recursului.
Față de cele expuse, Curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.d cod proc.penală va admite recursurile, casând în parte ambele hotărâri și descontopind pedeapsa rezultantă în componentele sale va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g cod proc.penală și art.13 cod proc.penală. cu aplicarea art.124 și art.122 alin.1 lit.d cod penal, constatând intervenția prescripției speciale a răspunderii penale în privința infracțiunilor prev. de art.288 alin.2 și art.291, teza I cod penal.
Se va înlătura aplicarea art.81 și urm cod penal.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, ținând seama de solicitarea inculpatului de continuare a procesului penal, formulată conform art.13 cod proc.penală cât și de împrejurarea că recursul Parchetului a fost declarat în favoarea inculpatului, tocmai pentru motivul vizând intervenția prescripției, Curtea constată că în baza art.192 alin.1 pct.3 lit.b cod proc.penală aceste cheltuieli urmează a fi suportate de inculpat, a cărei solicitare de continuare a procesului penal nu s-a finalizat cu achitarea sa, așa încât acesta va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 4.02.1970, domiciliat in, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 12/18 ianuarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si împotriva sentinței penale nr. 1330/19.09.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, casează in parte ambele hotărâri in latură penală si in consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare in componentele sale.
In baza disp. art. 11 pct.2 lit. b rap la art. 10 lit. g si art. 13 cu C.P.P. aplic. art. 124 rap la art. 122 al.1 lit. d dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al.2 si de art. 291 teza I, constatând intervenția prescripției speciale a răspunderii penale.
Înlătură aplic. art. 81 si urm.
Cod PenalConform art. 192 al.1 pct.3 lit. b obligă pe inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat în toate fazele procesuale.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 10.04.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
Grefier,
Cr./MM
4 ex./24.04.2008
f-
f
Judecătoria Târgoviște
a-
;
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
