Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 365
Ședința publică din data de 10.04.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 11 noiembrie 1978, domiciliat in, sat, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 15/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 149/20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, prin care inculpatul a fost condamnat in temeiul art. 86 al.1 teza 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Prin aceeași sentință, in baza art. 83 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165/2004 a Judecătoriei Pucioasa, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani, cu aplic. art. 71 si 64
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.993/8.04.2008.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
S-a adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da declarație si in fața instanței de recurs, acesta declarând că este de acord să dea declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea inculpatului, răspunsurile date fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Avocat, pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate anterior pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, iar recursul este intemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct.18 C.P.P. in sensul că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt atunci când au dispus condamnarea inculpatului.
Atât instanța de fond, cât si instanța de apel au încălcat principiile CEDO, dat fiind faptul că inculpatul nu a avut un proces echitabil. In acest sens invocă declarația inculpatului dată la instanța de fond, când judecătorul fondului nu aprofundează situația de fapt, ci se rezumă la a reține că inculpatul cunoaște pentru ce este trimis in judecată, fără a întreba nimic legat de situația de fapt.
Mai mult decât atât, instanța de fond îl audiază pe numitul G in calitate de martor si nu-i cenzurează declarația acestuia, in sensul că nu se află in dușmănie cu inculpatul, deși această situație este.
In ceea ce privește fapta reținută in sarcina inculpatului, precizează că potrivit OUG 195/2002 nu se poate reține in sarcina inculpatului fapta de conducere fără permis pe drumurile publice, atâta timp cât nu s-au înregistrat si nu s-au produs pagube materiale si nu au existat victime.
Spre deosebire de cele învederate mai sus, dorește ca instanța de recurs să aibă in vedere că inculpatul la momentul când s-a urcat la volanul autoturismului s-a aflat in stare de necesitate. Această situație de necesitate rezultă din împrejurările expuse atât in fața instanței de fond, cât si in fața instanței de apel, în sensul că soția sa avea grave probleme de sănătate, fiind însărcinată si având sarcină toxică, iar ulterior accidentului în opinia sa această stare de necesitate în care s-a aflat inculpatul la momentul comiterii faptei înlătură caracterul penal al faptei.
Pericolul in care se afla soția si copilul său era iminent și inculpatul a acționat pentru a-și salva soția si copilul de la moarte.
Susține de asemenea că, deși inculpatul și-a făcut această apărare, respectiv a stării de necesitate in care s-a aflat la momentul comiterii faptei, atât in fața instanței de fond, cât si in fața instanței de apel, aceste instanțe nu fac nici o referire la aceste apărări.
Instanța de fond, in motivarea hotărârii expune un scurt istoric al faptei inculpatului, fără a se referi la apărările inculpatului, iar instanța de apel face precizarea in motivarea hotărârii că actele medicale depuse nu indică existența unei stări de necesitate, in situația in care satul este un izolat si că acolo nu sunt medici, ci numai un asistent medical la care de altfel inculpatul a si prezentat-o pe soția sa.
Astfel, din punctul său de vedere, in mod greșit instanțele anterioare au înlăturat apărarea inculpatului privind starea de necesitate în care s-a aflat inculpatul la momentul comiterii faptei față de actele dosarului care impuneau acest lucru.
Dorește de asemenea, a se avea in vedere si împrejurarea că segmentul de drum parcurs de inculpat cu autoturismul a fost unul foarte mic si că acesta avea îndemânarea necesară conducerii unui autoturism atâta vreme cât urmase cursurile unei școli.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond să se rețină disp. art. 45, respectiv starea de necesitate in care s-a aflat inculpatul la momentul comiterii faptei, stare care înlătură caracterul penal al faptei.
In subsidiar, solicită a se constata că faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Inculpatul nu a avut nici intenție directă, nici intenție indirectă si nici culpă in comiterea infracțiunii, motiv pentru care solicită achitarea sa.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice, întrucât in mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului.
Cu privire la apărarea inculpatului in sensul că s-a aflat in stare de necesitate la momentul comiterii faptei, susține că această apărare a inculpatului nu poate fi primită față de poziția inculpatului și soției acestuia imediat după producerea accidentului, precum si față de depoziția martorei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nrr.149 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 20.09.2007 în dosarul nrr-, în baza disp.art.86 alin.1 teza I din OUG nr.195/2002 cu aplicarea disp.art.37 lit.a cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 12.11.1978 în P, domiciliat în comuna M, sat, județul D, la 1 an închisoare.
Potrivit disp.art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.165/2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, stabilindu-se executarea acesteia alăturat celei fixate în cauza dedusă judecății, în total 2 ani închisoare, în condițiile disp.art.71 și 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
În conformitate cu disp.art.191 cod pr.penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că prin rechizitoriul din 28.03.2007 dat în dosarul nr.231/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasaa fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp.86 alin.1 teza I din OUG nr.195/2002 cu aplicarea disp.art.37 lit.a cod penal, în cuprinsul actului de sesizare stabilindu-se că la data de 27.02.2007, acesta a condus pe DN 71 autoturismul cu număr de înmatriculare -, deși nu avea permis.
Situația de fapt, așa după cum a fost evidențiată mai sus, a fost rezultatul analizei declarațiilor inculpatului și ale martorilor, Gh. și.
În faza cercetări judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului și a martorilor menționați mai sus.
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că inculpatul a condus la 27.02.2007, autoturismul cu numărul de înmatriculare -, pe DN 71, fără a poseda permis, aspecte rezultate din coroborarea probelor administrate în cauză.
A fost înlăturată apărarea acestuia potrivită căreia starea în care s-a aflat soția sa l-a determinat să se urce la volanul autoturismului proprietate personală, nedându-se astfel eficiență disp.art.45 cod penal.
Instanța a apreciat ca necredibilă și lipsită de fundament probator situația invocată de către inculpat, în condițiile în care cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de dispozițiile precizate mai sus a fost pentru prima dată susținută atât de către inculpat, cât și de soția sa, în faza cercetării judecătorești și nici unul dintre actele medicale de care aceasta din urmă s-a prevalat nu a fost eliberat în luna februarie 2007.
De altfel, în faza de urmărire penală, a relatat în depozițiile sale că nu a condus din cauza condițiilor atmosferice existente la data de 27.02.2007, asupra acestora revenind ulterior și declarând că după ce s-a aflat pe o porțiune de drum la volanul autoturismului, i s-a făcut rău, inculpatul fiind nevoit să conducă exclusiv din acest motiv.
S-a constatat că în drept, fapta reținută în sarcina inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de ddisp.art.86 alin.1 teza I din OUG nr-195/2002, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de disp.art.72 cod penal, prin prisma cărora instanța s-a orientat către o pedeapsă privativă de libertate, la nivelul minimului special prevăzut de textul incriminator, luând în calcul și împrejurarea că acesta urmase cursurile unei școli de șoferi, fără însă a susține examenul care i-ar fi dat dreptul să conducă pe drumurile publice.
S-a constatat incidența în cauză a disp.art.83 cod penal, inculpatul aflându-se la data comiterii faptei în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr.165/2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, dispunându-se pe cale de consecință revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare și executarea de către acesta a pedepsei de 2 ani închisoare.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, apreciind-o nelegală și netemeinică.
În motivele susținute oral, de către apărător, s-a reiterat că inculpatul s-a aflat la data de 27.02.2007 când a condus autoturismul proprietate personală pe DN 71 fără a avea permis pentru vreo categorie de autovehicule, în stare de necesitate, situație reglementată prin disp. art.45 cod penal, care reprezintă una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei reținută în sarcina acestuia.
Apărătorul apelantului a adăugat că, așa cum rezultă din conținutul actelor medicale anexate dosarului, ignorate de către instanța de fond, soției acestuia i s-a făcut rău, întrucât era însărcinată, aflându-se în imposibilitatea de a continua drumul, la volan, situație care l-a forțat pe inculpat să conducă până la domiciliu.
În aceste împrejurări și întrucât a încercat să evite coliziunea cu o căruță condusă de către vecinul său G (cu care a avut mai multe altercații), care a încercat să taie drumul autoturismului pe care-l conducea, a pătruns în decor, lovind un gard din care s-au desprins mai multe uluci.
S-a solicitat reaprecierea întregului material probator și constatarea exactă a împrejurărilor în care fapta s-a produs, cu consecința achitării inculpatului, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la ddisp.art.10 alin.1 lit.e cod pr.penală, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia, considerată ca fiind excesivă.
Prin decizia penală 15/21 ianuarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1449/20 sept.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului, date atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond, el este cel care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe DN 71 de la locuința sa până la cea a numitului, pe raza satului și la întoarcere, până la momentul impactului cu una dintre hulubele căruței condusă de către numitul G, când urmare a virajului dreapta a părăsit partea carosabilă, autoturismul oprindu-se în gardul proprietății lui.
Același inculpat a recunoscut că în fața organului de cercetare penală (fila 30 în dosarul 231/P/20077 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa ( că, imediat după producerea accidentului, concubina sa a făcut declarații neadevărate, știind că el nu posedă permis de conducere.
După ce a relatat inițial organului de poliție că ea a fost cea care a condus autoutilitara cu nr.-, proprietatea acestuia, revenind asupra celor expuse anterior, a reliefat în depozițiile sale varianta adevărată în care s-au derulat evenimentele, motivând că a fost doar o încercare de a-și ajuta concubinul, cunoscând împrejurarea că el nu avea permis de conducere.
, care s-a aflat în autoutilitară - alături de () și inculpat, a confirmat că acesta din urmă a condus, concubina sa neaflându-se nici un moment la volan, martorii oculari G și, susținând de asemenea că la momentul la care autoturismul și căruța s-au lovit, inculpatul a fost cel care s-a aflat la volan.
În cursul cercetării judecătorești, și-a schimbat din nou declarația, susținând pentru prima dată că apelantul s-a urcat la volan, doar în momentul în care ei i s-a făcut rău, din cauza faptului că era însărcinată.
Tribunalul a apreciat că în mod pertinent instanța de fond nu a reținut existența în cauza dedusă judecății a stării de necesitate, declarațiile numitei fiind contradictorii și neverosimile, actele medicale prezentate de către aceasta neindicând prezența vreunei afecțiuni care să fi necesitat intervenția medicului specialist în ziua producerii evenimentului.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpat criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanțele au comis o gravă eroare de fapt, atunci când au dispus condamnarea sa. S-a susținut că fapta nu a fost comisă de inculpat cu vinovăție, ci că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume, starea de necesitate, acesta fiind nevoit să conducă autoturismul deși nu avea permis de conducere, însă pentru a salva pe soția sa însărcinată, de la o pierdere iminentă a sarcinii, în condițiile în care statul în care aceștia locuiesc nu beneficiază de asistență medicală calificată pentru a se rezolva în mod corespunzător situația în care se afla soția inculpatului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în principal, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e cod pr.penală, cu aplicarea art.45 cod penal, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d cod pr.penală, inculpatul neavând intenția în forma cerută de lege de săvârșire a infracțiunii, lipsind deci latura subiectivă infracțională.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 cod pr.penală, constată că recursul este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de recurent, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice demonstrative încheiat de lucrătorii de poliție, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia, depozițiile martorilor, adresa eliberată de Ministerul Administrației și Internelor din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere, înscrisurile prezentate de inculpat în apărare. Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la 27.02.2007, inculpatul a condus pe 71 autoturismul cu număr de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, în condițiile unui trafic îngreunat, determinat de ninsoarea abundentă, producând un eveniment rutier prin impactul cu un atelaj hipo, eveniment care însă nu s-a soldat cu vătămări corporale ale vreunei persoane.
În cursul cercetării judecătorești, dar și cu ocazia soluționării recursului, în declarația sa, inculpatul a susținut că a comis infracțiunea dedusă judecății în condițiile intervenției unei cauze care înlătură caracterul penal al cauzei și anume starea de necesitate, conform art.45 alin.1 și 2 cod penal.
Potrivit acestor texte de lege, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate, acela care săvârșește fapta, pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală, sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său, or al altuia sau un interes obștesc.
Invocând aceste dispoziții inculpatul a susținut că a fost nevoit să conducă autoturismul deoarece concubina sa (la acea dată, ulterior devenită soție), însărcinată, era în pericol de pierdere iminentă a sarcinii, iar în localitatea de domiciliu, nu putea beneficia de o asistență medicală corespunzătoare pentru evitarea producerii acestei consecințe.
Această apărare a fost formulată cu ocazia cercetării judecătorești la primă instanță, nefiind invocată în cursul urmăririi penale. Inculpatul a depus înscrisuri, respectiv adeverințe medicale, bilete de ieșire din spital și copia registrului de evidență a gravidelor, la instanța de fond pentru atestarea celor menționate, iar din aceste înscrisuri, nu rezultă împrejurarea că la data sus menționată concubina inculpatului s-ar fi aflat în împrejurarea sus menționată, dimpotrivă pierderea sarcinii survenind mult mai târziu la data de 4 iulie 2007. În preajma datei la care fapta dedusă judecății s-a comis 27.02.2007, concubina inculpatului, nu a fost supusă vreunui control medical pentru a se constata vreo iminență de avort. Nici unul dintre biletele de ieșire din spital nu confirmă că s-ar fi aflat în situația de pierdere iminentă a sarcinii concubina inculpatului, pentru a se reține că inculpatul ar fi condus autovehiculul pentru a preîntâmpina această consecință care a survenit cu mult după data la care a avut loc comiterea faptei, astfel încât cum existența stării de necesitate nu este pe deplin confirmată în cauză, în mod corect instanțele anterioare au constatat existența faptei și vinovăția inculpatului.
Înlăturarea apărărilor inculpatului s-a făcut în condițiile în care instanțele au analizat aceste apărări, constatând că în cursul urmăririi penale nici inculpatul și nici concubina sa, nu au învederat organelor de cercetare penală acest aspect și că această apărare nu ar putea fi calificată decât ca fiind "pro cauza", deci cu efectul exonerării inculpatului de răspundere penală, dimpotrivă martorii audiați în cursul urmăririi penale infirmând apărările inculpatului.
Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului este legală, vinovăția sa fiind în mod judicios reținută de instanțele anterioare, iar motivele de recurs, în sensul existenței cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, ale cărei condiții nu sunt întrunite, cât și în sensul lipsei laturii subiective intenționale, fiind lipsite de fundament probator.
Recursul inculpatului este însă fondat pentru motivul de casare prevăzut de art.385/15 pct.14 cod proc.penală, care potrivit art.385/15 alin.3 cod proc penală se ia în considerare întotdeauna din oficiu, Curtea observând că, deși prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă situată la limita minimă specială a textului incriminator, în concret, raportat la persoana inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptei, această pedeapsă apare ca fiind excesivă. Se impune în speță admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor privind circumstanțele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 cod penal, astfel încât cu efectele prevăzute la art.76 lit.d cod penal, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății urmează a fi redusă de la un an închisoare la 3 luni închisoare, cuantum, apreciat de instanța de recurs ca fiind proporțional cu pericolul social concret al infracțiunii comise, cu persoana inculpatului și cu împrejurările în care infracțiunea s-a săvârșit, ținând seama de criteriile înscrise în art.52 și art.72 cod penal, potrivit cărora pedeapsa constituie nu numai un mijloc de constrângere dar și o modalitate de reeducare a inculpatului. Prin aplicarea art.83 cod penal, urmează ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Văzând și disp.art.192 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 12 noiembrie 1978, domiciliat in, sat, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 15/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița si a sentinței penale nr. 149/20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, casează în parte ambele hotărâri si în consecință:
Reține in favoarea inculpatului disp. art. 74 rap la art. 76 lit. d si reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare, urmând ca, prin aplicarea disp. art. 83 referitor la revocarea beneficiului suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 1 an închisoare, inculpatul să execute in final pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 10.04.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
Grefier,
Cr./MM
4 ex./24.04.2008
f-
f
Judecătoria Pucioasa
a-
;
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Georgescu Cristina Gabriela
