Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 493/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 493
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă SC SRL A împotriva deciziei penale nr.21/17.03.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru partea civilă recurentă, avocat ales, inculpații personal, asistați de avocat din oficiu G, lipsă fiind partea civilă intimată Primăria Comunei -, Jud. C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al părții civile recurente, depune la dosar motivele de recurs.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris și acordarea despăgubirilor așa cum a fost ele arătate în motivele de apel.
Apărătorul din oficiu al inculpaților solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, instanța a procedat corect la anularea actelor și la revenirea la situația anterioară.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 393/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, n temeiul dispozițiilor art. 2481raportat la art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; în temeiul dispozițiilor art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare; în temeiul dispozițiilor art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, conform dispozițiilor art. 33, 34 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 2481raportat la art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; în temeiul dispozițiilor art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare; în temeiul dispozițiilor art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, conform dispozițiilor art. 33, 34 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați, termenul de încercare fiind de 4 ani pentru fiecare inculpat.
În temeiul dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția celor doi inculpați asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal cu privire la revocări în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul dispozițiilor art. 445 Cod procedură penală, s-au declarat false și s-au anulat înscrisurile: contract de vânzare-cumpărare nr. 4639 din 19 decembrie 2001, adeverința nr. 306 din 14 februarie 2002, proces verbal de punere în posesie din 14 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie nr. 5 din 14 decembrie 2001, contract de vânzare-cumpărare nr. 4639 din 19 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie din 14 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie nr. 4 din 14 decembrie 2001, contract de vânzare-cumpărare nr. 4638 din 19 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie din 14 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie nr. 3 din 14 decembrie 2001, contract de vânzare-cumpărare nr. 223 din 17 ianuarie 2002, proces verbal de punere în posesie din 17 ianuarie 2002, proces verbal de punere în posesie nr. 5 din 16 ianuarie 2002, contract de vânzare-cumpărare nr. 233 din 17 ianuarie 2002, proces verbal de punere în posesie din 16 ianuarie 2002, titlu de proprietate L 1 15108/5/7 din 17 decembrie 2002, titlu de proprietate L 1- 19310 din 7 decembrie 2002, titlu de proprietate L 1 - 19108 din 4 decembrie 2002, titlu de proprietate L 1- 19208 din 7 decembrie 2002 și titlu de proprietate L 1 - - din 7 decembrie 2002.
S-a respins acțiunea civilă a părții civile Primăria comunei - privind plata de despăgubiri civile.
S-a admis cererea Primăriei comunei - privind revenirea la situația anterioară de CF și s-a dispus revenirea la situația anterioară în CF nr. 308 Sacu.
În temeiul dispozițiilor art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile SC SRL A și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 219.200 lei reprezentând preț teren și suma de 5675 lei taxe notariale.
S-au respins celelalte pretenții civile ca nedovedite.
În temeiul dispozițiilor art. 193 ( 1 și 4) Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească părții civile Primăria comunei - câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 4 octombrie 2007 au fost trimiși în judecată inculpații:, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, în formă continuată prev. de art. 41 al. 2 Cod penal și în concurs prev. de art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, în formă continuată prev. de art. 41 al. 2 Cod penal și în concursul prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada anilor 2001-inuarie 2002, cei doi inculpați -, în calitate de primar al comunei - și, în calitate de inginer agronom la aceeași primărie - au constituit drepturi de proprietate asupra unor suprafețe de teren unor persoane neîndreptățite, inclusiv lor, pe care le-au vândut unei firme italiene, terenuri ce aparțineau în realitate Primăriei comunei -.
În faza de urmărire penală s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară pentru identificarea terenurilor, s-au lut declarații inculpaților, martorilor și cu ocazia cercetării judecătorești au fost audiați cei doi inculpați, martorii propuși de Parchet:, și, de asemenea, inculpații au depus la dosar extrase de CF desfășurată.
Inculpații au recunoscut învinuirile aduse, dar au apreciat că pericolul social al faptelor este redus.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a funcționat ca primar al comunei -, iar inculpatul ca inginer agronom la aceeași primărie.
În această calitate, cei doi inculpați au cunoscut că în zona "" de pe raza comunei există un teren în suprafață mare - aprox. 200 h - care nu a fost revendicat de nici o persoană.
Aflând că o societate comercială cu acționari cetățeni italieni, respectiv SC SRL A achiziționează în zonă terenuri de la diferiți cetățeni din localitățile Sacu și -, inculpații au hotărât să întocmească în mod fictiv acte de proprietate pentru acel teren, urmând ca ulterior să îl vândă firmei italiene.
În perioada comiterii faptelor, Comisia Locală de aplicare a Legii 1/2000 din cadrul Primăriei - a fost formată din: inculpatul -primar, - viceprimar, - secretar, inculpatul - inginer agricol și reprezentanții cetățenilor, și.
Cei doi inculpați, fără a poseda nici un document justificativ conform dispozițiilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate, au întocmit documente privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de 29 ha, 30 ha și 16 ha.
Continuându-și activitatea infracțională, inculpații au atras și pe numiții, și, pe numele cărora au întocmit documente necesare reconstituirii drepturilor de proprietate asupra unor suprafețe de câte 29 ha pentru fiecare, deși, și nu au deținut terenurile în cauză și nici nu au formulat vreo cerere pentru reconstituirea drepturilor de proprietate pentru acele terenuri.
Regulamentul nr. 1172 din 21 noiembrie 2000 privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor a fost nesocotit de cei doi inculpați.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Regulament, printre alte atribuții, cei doi inculpați, făcând parte în calitatea lor din Comisia Locală de aplicare a Legii 1/2000, trebuiau să analizeze cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, să verifice îndeplinirea condițiilor impuse de art. 9 din Legea 18/1991 precum și art. 6 din Legea 1/2000, completarea anexelor cu persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, situația titlurilor de proprietate eliberate, să prezinte spre aprobare și validare Comisiei Județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, punerea în posesie prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul și să completeze fișele de punere în posesie după validarea de către Comisia Județeană.
Art. 10 din Regulament prevede că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face numai la cererea persoanelor îndreptățite, la care se anexează actele doveditoare a dreptului, art. 9 al. 4 din Legea 18/1991, enumerând elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea.
Prin încălcarea dispozițiilor legale în materie, cei doi inculpați au întocmit în mod fictiv documente pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe numele unor persoane care nu erau îndreptățite să primească teren.
Martora a declarat în instanță că nu a formulat nici o cerere pentru constituirea vreunui drept de proprietate asupra terenurilor, nu fost pusă în posesie asupra vreunui teren și nu a semnat nici un contract de vânzare-cumpărare cu firma italiană.
Aceeași stare de fapt a fost relatatat și de martorii și. În fals au fost întocmite și procesele verbale de punere în posesie astfel: proces verbal de punere în posesie nr. 5 din 14 decembrie 2001 și proces verbal de punere în posesie fără număr din aceeași dată, întocmite pe seama numitului G ( tatăl inculpatului ) pentru două suprafețe de teren de câte 29 ha fiecare; proces verbal de punere în posesie fără număr din 14 decembrie 2001, proces verbal de punere în posesie nr. 4 din 14 decembrie 2001, ambele în nume propriu pentru două parcele a câte 30 ha fiecare; proces verbal de punere în posesie fără număr din 14 decembrie 2001 și proces verbal de punere în posesie nr. 3 din 14 decembrie 2001, întocmite pe seama numitului pentru câte două suprafețe de teren de 29 ha fiecare, proces verbal de punere în posesie fără număr din 17 ianuarie 2002 și proces verbal de punere în posesie nr. 5 din 16 ianuarie 2002 pe numele pentru suprafețele de câte 29 ha teren.
Aceste procese verbale de punere în posesie au fost întocmite și semnate de inculpatul atât la rubrica " inginer agronom sau horticol" cât și la cea de " specialiști în măsurători topografice", iar înscrisul ce îl privea, l-a semnat și la rubrica " proprietar".
De asemenea, procesele verbale de punere în posesie au fost semnate în calitate de primar de către inculpatul, iar la rubrica "secretar" s-a semnat în fals, secretara declarând că semnătura depusă la rubrica " secretar" nu îi aparține.
La data de 20 decembrie 2002, numitul, angajat al Primăriei -, cu cererea nr. 5499 înregistrată la OJCGC depune un număr de 59 fișe proces verbal punere în posesie la Legea 18/1991 și un număr de 8 fișe proces verbal de punere în posesie la Legea 1/2000, printre care se aflau și fișele proces verbal de punere în posesie pentru persoanele menționate mai sus.
Prin această adresă s-a solicitat verificarea proceselor verbale de punere în posesie și întocmirea titlurilor de proprietate.
Apreciindu-se că documentația depusă este completă, s-au eliberat titlurile de proprietate L 1- 19108/5 din 7 decembrie 2002 pentru G, L 1- 19310 din 7 decembrie 2002 privind pe ( inculpatul), L 1- 19108/4 din 7 decembrie 2002 privind pe, L 1-19108/3 din 7 decembrie 2002 pentru, L1-- din 7 decembrie 2002 privind pe.
Cele cinci titluri de proprietate au fost eliberate la data de 6 ianuarie 2003, dată care a fost ștearsă cu pastă corectoare și menționându-se data de 7 decembrie 2002.
Aceste titluri de proprietate eliberate conform Legii 18/1991 și Legii 1/2000, au fost la Primăria - de către numitul, la data de 22 ianuarie 2003.
Procesele verbale de punere în posesie pentru persoanele menționate au fost prezentate notarului public G în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu SC
La notarul public au mai fost copii după adeverința nr. 306 din 14 februarie 2002 emisă de Primăria - pentru se dovedi respectarea dreptului de preemțiune, însă pentru alte terenuri decât cele care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare.
S-au încheiat în formă autentică contractele de vânzare-cumpărare nr. 4639 din 19 decembrie 2001 ( proprietar G), nr. 4637 din 10 decembrie 2001 (proprietar ), nr. 4638 din 19 decembrie 2001 ( proprietar ), nr. 232 din 17 ianuarie 2002 (proprietar ) și nr. 233 din 17 ianuarie 2002( proprietar ).
În urma vânzării terenurilor către firma italiană, inculpatul a obținut suma de 203.000.000 lei vechi, iar inculpatul suma de 210.000.000 lei vechi.
Terenurile vândute sunt evidențiate în CF nr. 308 Sacu și prin înscrierea de sub B 40 au fost expropriate în favoarea Statului Român, în suprafață rectificată de 24 iugăre.
În concluzie, instanța de fond a reținut că cei doi inculpați au încălcat dispozițiile legale în materia reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmind acte în fals pentru obținerea acestor drepturi și, după obținerea dreptului de proprietate asupra terenurilor, au vândut aceste terenuri, cei doi inculpați însușindu-și prețul de la firma italiană.
Reținând această stare de fapt, prima instanță a apreciat că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 248 ind. 1 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal, fals intelectul prev. de art. 289 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, toate în formă continuată prev. de art. 41 al. 2 Cod penal și în concurs prev. de art. 33 lit. a Cod penal, urmând ca cei doi inculpați să fie condamnați la pedepse cu închisoarea.
La stabilirea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a, c Cod penal, conduita bună a celor doi inculpați înainte de comiterea infracțiunilor rezultând din faptul că nu au mai fost sancționați penal, prezentarea în fața autorității și atitudinea sinceră în cursul procesului penal.
Apreciind că scopul pedepsei, așa cum este definit de art. 52 Cod penal, poate fi realizat și fără privare de libertate, instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform dispozițiilor art. 82 al. 1 Cod penal, care se socotește de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 82 al. 3 Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă alăturată procesului penal, instanța de fond a reținut că primăria comunei -, căreia îi aparține terenul în cauză, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.192.000.000 lei vechi ce reprezintă contravaloarea terenului vândut, iar SC SRL A s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata următoarelor sume: contravaloarea terenului în cauză la prețul pieței de la data lipirii părții civile de prerogativele dreptului de proprietate, cheltuielile efectuate cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, actualizate în raport cu rata inflației, cheltuieli efectuate pentru ameliorarea calității solului, actualizate în raport de rata inflației, contravaloarea lipsei de folosință de la data începerii cercetărilor precum și imposibilitatea de valorificare dreptului, taxe, impozite și orice alte cheltuieli aferente terenurilor, efectuate de la data dobândirii dreptului de proprietate și până la anularea titlului, actualizate în raport cu rata inflației.
Prin adresa de constituire de parte civilă, SC SRL A, a menționat că își va preciza constituirea de parte civilă, urmând a indica sume concrete, după ce va studia dosarul cauzei și dosarul de urmărire penală, întrucât nu cunoaște exact suprafața de teren ce face obiectul cauzei.
Ulterior, s-au acordat mai multe termene de judecată, dar partea civilă nu și-a mai precizat constituirea de parte civilă, în sensul de "a indica sume concrete".
Cu privire la constituirea de parte civilă de către Primăria comunei -, instanța de fond a reținut că la data dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul părții civile a precizat că în situația în care instanța va dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare și revenirea la situația anterioară de CF, nu va mai pretinde plata despăgubirilor civile, întrucât terenul va reveni Primăriei comunei -.
Pentru considerentele menționate mai sus, partea civilă SC SRL A nu a putut să își intabuleze contractul de vânzare-cumpărare, nu a intrat în posesia terenurilor cumpărare și i s-au cauzat prejudicii dovedite, reprezentând prețul plătit pentru terenuri și taxele notariale achitate.
Din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4639 din 19 decembrie 2001, nr. 4637 din 19 decembrie 2001, nr. 4638 din 19 decembrie 2001, nr. 232 din 17 ianuarie 2002 și nr. 233 din 17 ianuarie 2002, instanța de fond a reținut că partea civilă SC SRL Aaa chitat vânzătorilor drept preț pentru terenurile în cauză suma totală de 219.200 lei RON și drept taxe notariale suma de 5675 lei RON, celelalte pretenții ale părții civile nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, partea civilă
În motivarea apelului s-a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește latura civilă, respectiv cu privire la cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, considerând că această sumă este mult inferioară valorii actuale a terenului. Astfel, s-a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 306.600 euro, reprezentând despăgubiri civile.
În susținerea apelului s-au administrat probe cu înscrisuri, în fapt copia unui contract de cont escrow încheiat între trei societăți din Italia, Danemarca și România, respectiv o societate bancară cu sediul în România, al cărui obiect a fost achiziționarea părților sociale aparținând apelantei.
Prin DP nr. 21/17.03.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, n baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins apelul formulat de apelanta-parte civilă, împotriva sentinței penale nr. 393/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta-parte civilă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, a constatat că apelul părții civile este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, instanța de fond a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe, conform dispozițiilor art.62 Cod procedură penală.
S-a remarcat mai întâi faptul că apelanta a dat dovadă de o totală pasivitate în cursul cercetării judecătorești desfășurată în fața instanței de fond, fapt pe care Judecătoria Caransebeșl -a și remarcat în cuprinsul motivării sentinței apelate, constatând că deși s-au acordat mai multe termene de judecată în scopul indicării sumelor concrete pe care partea respectivă le-a solicitat cu titlu de daune, aceasta din urmă nu s-a conformat, neprecizându-și constituirea de parte civilă. În acest context, instanța de control judiciar a constatat faptul că apelanta-parte civilă a ignorat dispozițiile art. 15 alin.2 Cod procedură penală, care impun constituirea ca parte civilă "în cursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare". Nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, până la termenul de judecată din 01.10.2008(moment în care s-a citit actul de sesizare și au fost audiați inculpații) nu a existat o constituire concretă de parte civilă, apelanta neindicând nici cuantumul sumelor pe care le solicită și nici caracterul lor ca atare(materiale sau morale). În acea declarație aflată la fila 26 dosar fond, apelanta-parte civilă vorbește de niște sume eventuale, condiționate de anularea anumitor înscrisuri, sume pe care se obligă a le preciza la un termen ulterior, fapt care nu s-a mai realizat în fața instanței de fond.
În aceste condiții, este inadmisibilă modificarea pretențiilor civile în fața instanței de control judiciar, mult după citirea actului de sesizare, cu atât mai mult cu cât și structura daunelor solicitate este de această dată cu totul diferită de cele anticipate în fața primei instanțe, în fața căreia - după cum s-a evidențiat - nici nu a existat o constituire de parte civilă conformă cu dispozițiile procedurale.
În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul formulat de apelanta-parte civilă, împotriva sentinței penale nr. 393/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Împotriva deciziei penale nr.21/17.03.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr- a formulat recurs partea civilă SC SRL A, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei penale recurate și obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 306.600 Euro, către partea civilă, reprezentând echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, invocând și faptul că este un cumpărător de bună credință.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de SC SRL A este nefondat, hotărârea Tribunalului C S, fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța constată că, pe baza probelor existente la dosar, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpaților, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală, fiind aplicate pedepse bine dozate, în cauză, încât să conducă la realizarea scopului pedepsei conform dispozițiilor art.52 Cod Penal, fiind luate în considerare toate elementele realizării unei individualizări judiciare eficiente, a pedepselor.
S-a apreciat în mod judicios că în cauza de față nu se impune executarea efectivă a pedepselor rezultante de 2 ani închisoare, aplicate inculpaților, scopul pedepsei fiind atins și prin aplicarea dispozițiilor art.81 și urm. din Codul penal, respectiv prin suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Latura civilă a cauză a fost corect soluționată de instanța de fond, prin respingerea acțiunii civile exercitate de către Primăria Comunei -, deoarece ca urmare a anulării contractelor de vânzare - cumpărare și a revenirii la situația anterioară de carte funciară, terenurile în speță vor reveni în proprietatea sa, astfel că nu se mai impune despăgubirea acestora.
În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civilă SC SRL A, se constată că aceasta a fost în mod corect despăgubită prin obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 219.200 lei reprezentând contravaloarea prețului terenului, respectiv 5675 lei taxe notariale, cheltuieli care au fost dovedite în sensul că aceste sume au fost plătite cu titlu de preț vânzătorilor pentru terenurile în cauză, respectiv cheltuieli aferente, adică taxe notariale, plătite cu ocazia încheierii contractelor de vânzare - cumpărare.
În aceste condiții, instanța constată că s-a pus în valoare principiul reparării integrale a pagubei, partea civilă SC SRL A fiind despăgubită integral cu sumele pe care le-a plătit cu ocazia achiziționării terenurilor în cauză, celelalte despăgubiri civile solicitate nefiind întemeiate și au fost respinse în mod corect ca atare.
Solicitările părții civile recurente de a fi plătită o sumă superioară respectiv suma de 306.600 Euro nu putea fi admisă deoarece aceste solicitări au apărut după citirea actului de sesizare a instanței, adică după momentul în care o parte vătămată se poate constitui parte civilă în cauză, dând dovadă până în acel moment de o pasivitate care-i este culpabilă doar acesteia.
În aceste condiții, instanța apreciază că Tribunalul C - Saa preciat în mod just că aceste solicitări care au fost formulate după termenul legal, nu pot fi admise și în consecință hotărârea de respingere a apelului, formulat de către partea civilă 306.600 Euro, apare ca una temeinică și legală.
Instanța apreciază că este corectă modalitatea în care a dispus cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond, în sensul anulării contractelor de vânzare - cumpărare, a proceselor - verbale de punere în posesie, conform dispozițiilor art.445 C.P.P. a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară ca urmare a anulării înscrisurilor menționate mai sus, ca urmare a constatării infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații și, criticile legate de această chestiune nefiind justificate.
Pentru aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de partea civilă SC SRL
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de partea civilă SC SRL A împotriva deciziei penale nr.21/17.03.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă partea civilă recurentă la 700 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ a sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/27.05.2009
Dact. 2 exempl/ 27 Mai 2009
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
