Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1762/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1181/
Ședința publică de la data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Camelia Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu și înțelege să își mențină recursul declarat în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a recurentului inculpat, apreciind că, în prezent, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului formulat împotriva încheierii din 25 iunie 2009, întrucât între timp s-a pronunțat o altă încheiere care a menținut starea de arest preventiv, practic judecarea recursului din prezenta cauză nemaiavând nici un efect asupra stări de arest preventiv a inculpatului, față de acesta fiind în prezent menținută starea de arest preventiv prin încheierea din data de 14 iulie 2009, iar prezentul recurs apare ca fiind lipsit de obiect.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în baza art. 300 indice 2 rap la art. 160 indice b alineatele 1 si 3 din Codul d procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă, printre alții, și a inculpatului .
Totodată, au fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.268/D/P/2007 din data de 14 noiembrie 2007, înregistrat pe rolul Tribunalului București la 15.11.2007, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc, fără drept, constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. constând în aceea că, în perioada mai-iulie 200, i-a aprovizionat, în mod repetat, cu heroină pe inculpații, și, constituind un grup infracțional organizat iar, în data de 08.08.2007, a fost depistat deținând fără drept cantitatea de 8,61 grame heroină, 20 comprimate și 21 comprimate diazepam.
Inculpatul a fost arestat preventiv rin p. încheierea din 09.08.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și de art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că în cauză din actele de cercetare efectuate a rezultat existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit presupusa infracțiune pentru care au fost cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și din perspectiva îndeplinirii scopului acestei măsuri preventive, așa cum este prevăzut în art. 136. pr. pen. în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat ca temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului susmenționat nu s-au schimbat (148 lit. f si art 143.p Cod Penal) și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.l și C.P.P. art.68 ind.l C.P.P.din care a rezultat presupunerea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.
Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de proba: procese verbale de redare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire G, procese verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire, procese verbale de redare a înregistrării convorbirilor în mediul ambientala convorbirilor telefonice si comunicațiilor, procese verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, a, G G, și și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, și.
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit.f C.P.P. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, presupus a fi fost comise de acesta, împrejurările concrete de săvârșire a acestora (caracterul organizat al grupării infracționale, modul în care inculpatul a acționat, participarea mai multor persoane la comiterea infracțiunilor, săvârșirea, în mod repetat, a faptelor), gradul crescut de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional, consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este, la rândul său, consumator de droguri.
Tribunalul a apreciat că toate aceste aspecte denotă o periculozitate sporită a inculpatului, care generează în rândul societății civile un puternic sentiment de teamă și insecuritate și care impune și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, în contextul dat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând, în mod cert, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a considerat ca în acest moment
procesual, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, subzistă
temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 și C.P.P. existând cazul prev.de art.148 alin.l lit.f C.P.P. și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care au fost trimis în judecată.
rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume, procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire G, procese verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire, procese verbale de redare a înregistrării convorbirilor în mediul ambiental a convorbirilor telefonice si comunicațiilor, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, a, G G, și și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
În concluzie, Curtea constată că susținerile inculpatului în sensul că, în cauză, nu sunt probe și indicii temeinice, motiv pentru care s-ar impune punerea lui în libertate sunt total neîntemeiate.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul au fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestor fapte, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat. Astfel, activitatea infracțională constă în acte repetate care creează temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea conduce la reluarea activității infracționale.
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, prin raportare la gravitatea infracțiunilor comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatului care prin activitatea infracțională desfășurată a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni în ultimii ani.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC- 07.08.2009/Dact.EA-07.08.2009/2ex/B-S-II-jud.
Președinte:Camelia Nicoleta GrigorescuJudecători:Camelia Nicoleta Grigorescu, Dumitru Mirancea, Silvia
