Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1806/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1184/
Ședința publică de la data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Camelia Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 09 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a recurentului inculpat prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Apreciază că, în prezent, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la termenele de judecată și nu va impieta buna desfășurare a procesului penal. Totodată, arată că, clientul său se află la prima abatere, nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, are familie, trei copii minori în întreținere,
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat. În raport de modalitatea de săvârșire și gravitatea faptelor săvârșite, respectiv două fapte de tâlhărie comise prin amenințare și violență, în loc public, având asupra sa un cuțit, exercitate asupra două părți vătămate pentru a sustrage două telefoane mobile, așa încât, lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. 03.09.1980 în B, arestat în baza nr.9/UP/ 24.01.2009 emis de Judecătoria Sectorului 4 B și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Totodată, se constată temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză a rezultat în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, pentru aceste infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea în care s-a reținut că a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate, motiv pentru care s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În consecință, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpatul, criticând dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului a susținut, în esență, că în cauză nu sunt probe și indicii temeinice privind comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, așa încât menținerea în stare de arest preventiv nu se mai justifică.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
La data de 21.11.2008 inculpatul ajutat de un alt individ rămas neidentificat și folosind un briceag, prin amenințare și violență, a sustras de la numiții și, 2 telefoane mobile și o sumă de bani.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24.01.2009, de către Judecătoria sector 4 B, reținându-se incidența dispozițiilor art.211 alin.1,2 lit.c alin.2/1 lit.a,b Cod penal și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
În concluzie, Curtea constată că susținerile inculpatului în sensul că, în cauză, nu sunt probe și indicii temeinice, motiv pentru care s-ar impune punerea lui în libertate sunt total neîntemeiate.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211alin.1 și 2 lit.c alin.2/1 lit.a,b Cod penal, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de tâlhărie rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestei fapte, astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, lipsa antecedentelor penale, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că acesta ar putea relua activitatea infracțională.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC- 07.08.2009
Dact.EA-10.08.2009/2ex
.I Penală- Jud-;
Președinte:Camelia Nicoleta GrigorescuJudecători:Camelia Nicoleta Grigorescu, Dumitru Mirancea, Silvia
