Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.7834/2/2009
1968/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1185/
Ședința publică din data de 19 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 5 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales - -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.58.240/12.VIII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv fișa din Ecris a Dosarului nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că dosarul privindu-i pe cei doi inculpați a fost disjuns dintr-o cauză în care erau cercetate 18 persoane și, pentru că MINISTERUL PUBLIC nu a făcut dovada comiterii și a infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, instanța de recurs a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive, luând față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel că, la acest moment, sunt cercetați în stare de arest preventiv numai inculpații - - și. Ulterior, instanța de fond a respins o propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, ce a fost însă admisă de instanța de recurs, după care toate cererile inculpatului au fost respinse.
În ceea ce privește încheierea de ședință recurată, arată că este nu este motivată potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât instanța de fond nu a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, și a prezumat că există temerea ca cei doi inculpați arestați să comită o nouă infracțiune, fără a exista nici un fel de dovezi în acest sens.
În egală măsură, nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, este student, nu a comis o infracțiune de violență, nu se va sustrage procesului penal sau executării pedepsei și nici împrejurarea că locul de deținere oferă condiții inumane pentru deținuți, care sunt ținuți în dubă când sunt aduși în instanță, există discriminări între inculpații aflați în arest preventiv și persoanele condamnate definitiv, în sensul că acestea din urmă au posibilitatea de a fi scoase la muncă.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public consideră neîntemeiată critica referitoare la nerealizarea condițiilor enunțate în art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere natura și modalitatea de comitere a infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, arătând că, în absența unei definiții exprese a pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile expuse anterior pentru evidenția îndeplinirea cumulativă a cerințelor art.148 lit.f Cod procedură penală, astfel că apreciază încheierea de ședință ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă săvârșirea infracțiunii, nu se va sustrage cercetării judecătorești, nu are cum altera mijloacele de probă, a conștientizat gravitatea săvârșirii unei fapte penale și se va îndrepta, are un domiciliu stabil, era student, tatăl său are probleme locomotorii, situația financiară a familiei este dificilă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de la 5.08.2009 Tribunalul București Secția a II-a Penală a constatat în baza art.3001alin.1 și 3 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000,constând în aceea că la data de 9.06.2009 a vândut inculpatului cantitatea de 63,39 grame cannabis cu suma de 800 euro și 250 lei.
Reține,de asemenea,instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu se constată împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost efectuată,iar probele administrate până în prezent nu au modificat presupunerea că inculpatul a comis fapte de natură penală.
Împotriva acestei încheieri,în termen legal,a declarat recurs inculpatul,solicitând judecarea sa în stare de libertate,față de împrejurarea că este infractor primar,este student,nu se va sustrage procesului penal,are un domiciliu stabil.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate,sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală,sub toate aspectele de fapt și de drept,Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat,urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
În mod corect,instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive este legală și temeinică,reținând că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă,nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel,în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală existând la dosar probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a omis fapta pentru care a fost trimis în judecată,relevante în acest sens fiind procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor telefonice în mediu ambiental,rapoarte de constatare tehnico-științifică,proces verbal de prindere în flagrant,toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Și condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului,pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise,cantitatea mare de droguri traficată,împrejurare ce denotă faptul că inculpatul se ocupa în mod frecvent cu traficul ilicit de droguri.
Având în vedere faptul că cercetarea judecătorească nu a demarat,în mod corect a reținut instanța de fond că nu se impune,în acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului.
Față de considerentele arătate,Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
-
GREFIER
-
Red.SD
Dact.IE/2 ex./2-09-2009
2
G
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Ioana Alina
