Excepție de neconstituționalitate. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1213/

Ședința publică din 14 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR 2: Florin Popescu

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul recurent, reprezentat de avocat, în substituirea avocatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, apreciind că în mod greșit s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 332 al.1 Cpp întrucât aceste dispoziții contravin prevederilor art. 21 alin.3 teza I din Constituția României, limitând efectele nulității absolute a normelor privind competența organelor de cercetare penală prin invocarea acestei doar în fața instanței de fond. Consideră că prevederile art. 21 al.3 din Constituție impun ca aceleași cauze să aibă aceleași efecte pentru toate părțile în tot cursul procesului penal

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea tribunalului este legală și temeinică, excepția invocată neavând legătură cu cauza.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 29 alin.1 rap. la art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin.1 Cpp față de dispozițiile art. 21 alin.3 teza I din Constituția României, formulată de inculpatul apelant, prin apărător ales.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 1 Cod procedură penală față de dispozițiile art. 21 alin. 3 teza I din Constituția României, tribunalul a apreciat-o ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Inculpatul a arătat că intenționează să se apere în prezenta cauză prin invocarea în calea de atac a apelului a prevederilor art. 332 alin 1 cod pr penală ce permit restituirea cauzei la procuror pentru încălcarea unor reguli de competență cu privire la efectuarea urmăririi penale, în sensul că în mod greșit procurorul de la parchetul ierarhic superior a preluat cauza referitoare la persoana sa în vederea efectuării supravegherii, în condițiile în care prevederile art. 209 art. 4 cod pr penală nu permit acest lucru.

Susține că prevederile textului 332 alin 1 din Codul d e procedură penală nu permit uzarea de această apărarea în condițiile în care se limitează posibilitatea sa de a invoca acest caz de nulitate absolută în calea de atac.

Potrivit art. 332 alin 1 cod pr penală "când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuatcercetarea penalăde un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor. "

Instanța a observat că textul de lege invocat se referă la necompetențaorganelor de cercetare penală, care potrivit prevederilor art. 201 din Codul d e procedură penală, sunt organele de cercetare ale poliției și organele de cercetare speciale și nu organului de urmărire penală care include si procurorul.

Din interpretarea textului de mai sus rezultă că efectuarea cercetării penale de un organ necompetent nu este apreciată de legiuitor ca un caz de nulitate absolută, in condițiile in care acest viciu se acoperă dacă a fost invocat in cauză după ce s-a efectuat deja cercetarea judecătorească. Rațiunea sancționării acestui caz de necompetență mai puțin sever decât încălcarea altor reguli de competență materială si teritorială, rezidă din competența foarte largă a organelor de cercetare ale poliției judiciare și necesitatea ca activitatea de cercetare penală să se desfășoare cu celeritate, în sensul conservării probelor sau efectuării actelor care se impun raportat la împrejurările de loc și de timp existente în fiecare cauză în parte. Aceasta interpretare rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor din Codul d e procedură penală ce vizează faza procesuală a cercetării penale și a urmăririi penale, precum și a unor norme imperative care vizează efectuarea cu celeritate a unor acte de cercetare penală. De exemplu, art. 213 cod pr pen prevede că organul de cercetare penală este obligat să efectueze acte de cercetare în cauzele care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența sa.

Fața de argumentele de mai sus, instanța a observat, pe de o parte, că viciul de necompetentă ce urmează a fi invocat de inculpat prin avocat, privitor la neefectuarea supravegherii urmăririi penale de procurorul competent, nu se încadrează în textul art. 332 alin 1 cod pr penală, iar pe de altă parte, cazul de nulitate evidențiat în cuprinsul acestui text din Codul d e procedură penală nu face parte din categoria cazurilor de nulitate absolută astfel cum pretinde inculpatul prin avocat care, tratat diferențiat de legiuitor, față ce celelalte cazuri de nulitate absolută, ar putea conduce la o pretinsă încălcare a prevederilor art. 21 alin 3 din legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 rep "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit art 29 alin. 6 "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederiloralin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a decis constant că una din cauzele de inadmisibilitate în jurisdicția constituțională, legată de obiectul sesizării, o constituie o lege ori o dispoziție dintr-o lege care, deși este reclamată ca neconstituțională de una dintre părțile în proces, de acea prevedere legală nu depinde soluționarea cauzei.

Tribunalul a relatat mai sus că prevederea legală invocată de inculpat prin avocat, se încadrează în această categorie, atât prin aceea că situația de fapt care este reclamată a fi incidentă în cauză nu se poate întemeia în drept pe prevederile textului de lege considerat a fi neconstituțional, cât și prin aceea că interpretarea acestui text din Codul d e procedură penală ca și caz de nulitate absolută este în contradicție cu conținutul acestui text.

În aceste condiții, instanța de apel a stabilit că excepția invocată nu are legătură cu cauza, iar eventuala declarare drept neconstituțională textului de mai sus nu ar avea nici o înrâurire asupra soluționării apelului de față.

Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris însă, apărătorul ales a solicitat să se constate că excepția invocată are legătura cu soluționarea cauzei întrucât prev. art. 332 al.1 cpp sunt neconstituționale, încălcând dreptul la un proces echitabil, în măsura în care îngrădesc posibilitatea de a restitui cauza la procuror în situația în care constatarea încălcării normelor referitoare la organul competent să efectueze cercetarea penală are loc după terminarea cercetării judecătorești.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art.3856, al.3 cpp, se constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:

Din actele de la dosar se reține că Tribunalul Timiș este investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr.1011/2009, pronunțat de Judecătoria Timișoara. Cauza are ca obiect infracțiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, inculpatul fiind suspectat a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

În mod nefondat instanța de apel a apreciat că excepția invocată nu are legătură cu cauza aflată în apel.

dintre excepția invocată și cauza aflată pe rol este determinată de posibilitatea inculpatului de a solicita și de a se dispune restituirea cauzei la procuror pe parcursului întregului proces penal, deci și în căile de atac și nu numai, până la terminarea cercetării judecătorești, așa cum prevede art. 332 al.1 cp, în situația în care se constată că cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent.

C puțin teoretic există posibilitatea ca această constatare să se facă în calea de atac a apelului sau recursului, astfel că o reglementare în sensul cerut de inculpat ar putea avea legătură cu orice cauză penală aflată în apel sau recurs.

Pe fond, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată întrucât nu se poate susține că reglementarea dată de prev. art.332 al.1 cpp încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit prev. art. 197 al.2 cpp, și pot fi invocate pe parcursul întregului proces penal, astfel că, deși nu se mai poate dispune restituirea cauzei la procuror, pentru acest motiv, și după terminarea cercetărilor judecătorești, invocarea acestor nulități poate fi făcută și în căile de atac, astfel că este asigurat dreptul inculpatului la un proces echitabil conform prev. art.21 al.3 teza I din Constituție.

Prin urmare, în baza art.38515, pct. 2, lit. d cpp va fi admis recursul inculpatului, se va casa încheierea recurată și rejudecând cauza, în baza art.29 al.1 din Legea 47/1992 va fi admisă cererea inculpatului și va fi trimisă excepția de neconstituționalitate a prev. art. 332 al.1 cpp Curții Constituționale spre soluționare.

În baza art.29 al.5 din Legea 47/1992, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, cauza va fi suspendată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515pct. 2 lit. d proc. pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în data de 13 noiembrie 2009.

Casează încheierea recurată și rejudecând cauza, în baza art. 29 al.1 din Legea 47/1992 admite cererea formulată de inculpatul și trimite cauza Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 al.1 Cpp.

În baza art. 29 al.5 din Legea nr. 47/1992, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, cauza va fi suspendată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - G -

GREFIER

- -

Red /22.12.09

Tehnored. 2.ex./05.01.10

Pi. - - Jud.

-; - Trib.

Președinte:Constantin Costea
Judecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Excepție de neconstituționalitate. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Timisoara