Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1215/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu Arala, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul recurent depune la dosarul cauzei un memoriu și arată că este de acord cu soluționarea cauzei la acest termen de judecată, în prezența avocatului din oficiu.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea Tribunalului Arad este legală și temeinică, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 3001alin.3 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Examinând cerințele prev. de art. 143 alin.1 Cp, probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: rezoluția de începere a urmăririi penale, referat, procesul-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal acte premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului, dispoziția efectuării autopsiei, fișa de constatări preliminare a victimei, raportul medico-legal al autopsiei, raport medico-legal de necropsie completat, planșa foto cu fotografiile judiciare executate la autopsie, buletine de analiză și alte examene de laborator, declarațiile învinuiților/inculpaților, declarațiile martorilor, cazier judiciar, examinări medico-legale, expertiză medico-legală psihiatrică, acte medicale privind pe inculpat, caracterizări, acte de circumstanțiere, instanța a constatat existența presupunerii rezonabile în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Pe de altă parte, instanța a considerat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit.f Cpp, în sensul că există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care prin natura și conținutul ei concret ar putea aduce grave prejudicii ordinii sociale, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la acest aspect, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru colectivitatea umană, crearea unui sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, a fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte s-ar fi produs o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Cu privire la condiția prevăzută de art. 148 lit.f teza a II-a Cpp, respectiv pericolul pentru ordinea publică, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, arătându-se în motivele scrise depuse de apărătorul ales, că se solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a acestuia, deoarece judecarea cauzei s-a produs în lipsa apărătorului ales, fiind desemnat un apărător din oficiu, fapt care i-a adus o gravă vătămare inculpatului în ceea ce privește dreptul la apărare, astfel că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.
Inculpatul a depus și un memoriu personal în care a arătat că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei și că fapta comisă s-a produs pentru a se apăra.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856al.3 cpp, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Instanța constată că în prezenta speță sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa de procuror prin rechizitoriu, fapte care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura faptelor de care este acuzat inculpatul, infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cp, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al.1 Cp, astfel de fapte creând un sentiment de insecuritate colectivității din care face parte, astfel că se impune în continuare privarea temporară de libertate a acestuia.
În motivele de recurs s-a criticat faptul că inculpatul nu a fost asistat de apărătorul ales, fiind asistat de un apărător din oficiu, desemnat de instanță, însă așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul nu a solicitat acest lucru, nefiind consemnat în practicaua hotărârii vreo cerere de amânare pentru a fi prezent apărătorul său ales.
De altfel, nu există o delegație pentru faza de cercetare judecătorească pe numele avocatului în dosarul Tribunalului Arad, ci doar o delegație a acestuia de avocat ales depusă odată cu motivele de recurs, în copie, astfel că această critică nu poate conduce la punerea în libertate a inculpatului, așa cum s-a solicitat în motivele de recurs, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost de acord să fie asistat de apărător din oficiu, în condițiile în care nu a formulat o cerere în sensul asistării sale de către un apărător ales.
În speța de față nu se pune problema unei nulități așa cum s-a invocat în motivele de recurs și cu atât mai puțin, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Comportamentul procesual al inculpatului caracterizat prin sinceritate, poate valorificat de către instanța de judecată cu ocazia judecării pe fond a cauzei, neputând conduce automat la soluția punerii în libertate a acestuia.
Văzând că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind prioritar interesul general de apărare a ordinii publice, față de interesul particular al inculpatului, de a fi judecat în stare de libertate, instanța apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive cu ocazia primirii dosarului, conform prevederilor art. 3001Cpp.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9.12.2009 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. Gh.B/22.12.09
Tehnored. 2 ex./22.12.09
PI. - - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
