Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8676/2/2009
2192/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1283 /
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligări de a nu părăsi țara sau localitatea, susținând că lăsarea în libertate a inculpatului recurent nu prezintă niciun pericol concret pentru ordinea publică și învederând că acesta a recunoscut fapta săvârșită, pe care o regretă în mod sincer.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat în cauză, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, întrucât motivele care au stat la baza arestării preventive a recurentului inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în privința sa fiind îndeplinite și în prezent condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub ultimul aspect solicitând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei comise, precum și existența antecedentelor penale pentru fapte de același tip, aspecte ce dovedesc că inculpatul recurent prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 03 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală (ca instanță de apel), în baza art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispusă față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15 august 1986 în B, CNP -) în baza nr.48 din data de 15 martie 2009 emis de Judecătoria Sectorului 3 B și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.1491rap. la art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, sens în care a reținut că, în cauză, subzistă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de care este acuzat (pentru care a și fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 4 ani închisoare) și că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei comise (constând în furtul unui portofel într-un mijloc de transport în comun, fără a se lăsa intimidat de prezența în acel loc a altor persoane), dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (care a mai fost condamnat anterior pentru fapte de aceeași natură, dovedind astfel perseverență și specializare infracțională), aspecte în raport cu care există temerea că, aflat în libertate, ar putea comite și alte asemenea fapte.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 04 septembrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 14 septembrie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligări de a nu părăsi țara sau localitatea, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, învederând totodată că recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept, prevăzute deart.143șiart.148 lit.din Codul d e procedură penală, care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, probatoriul cauzei - pe baza căruia s-a pronunțat deja în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare, conform Sentinței penale nr.379/F din data de 22 iulie 2009 Judecătoriei Sectorului 3 B - justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de furt calificat ce i se reține în sarcină, pe care, de altfel, chiar el a recunoscut-o în toate declarațiile date până în prezent, poziție procesuală exprimată inclusiv în fața acestei instanțe, inculpatul necontestând îndeplinirea, în ceea ce îl privește, a condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată ca fiind justă aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sens în care reține că acesta a comis infracțiunea respectivă după numai 1 an de la liberarea condiționată de care a beneficiat din executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune similară și că, în antecedentele sale penale, se regăsesc nu mai puțin de patru condamnări definitive, pronunțate începând încă din minorat, pentru infracțiuni de furt calificat, dar și de tâlhărie.
Coroborând aceste aspecte cu lipsa oricăror dovezi de îndreptare a comportamentului social deviant al inculpatului (în pofida măsurilor de clemență ce i-au fost acordate în mod repetat, prin liberarea sa anticipată din executarea pedepselor anterioare), dar și cu nivelul scăzut de școlarizare, situația materială precară și absența unei ocupații stabile, aducătoare de venituri constante din care să se poată întreține singur, este întru-totul justificată temerea că, lăsat în libertate, acesta prezintă un risc major de a comite și alte fapte penale, securitatea raporturilor sociale fiind astfel în mod serios amenințată.
În sfârșit, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului (măsură dispusă la data de 15 martie 2009) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală și judecata în primă instanță (finalizată cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare) s-au desfășurat cu suficientă celeritate, iar judecarea apelului declarat de acesta se află și ea într-un stadiu avansat.
Pentru toate aceste motive, întrucât temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, solicitarea acestuia - de revocare a măsurii respective sau de înlocuire a ei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate - este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, pentru a se putea dispune astfel.
Față de considerentele expuse și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 29.09.2009
/ - II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
