Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8886/2/2009
2236/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.325/
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați și G, amândoi personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați solicită admiterea recursurilor declarate de aceștia, revocarea măsurii arestări preventive și punerea lor în libertate, ținându-se seama de atitudinea procesuală sinceră pe care au manifestat-o pe parcursul cercetărilor.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de cei doi inculpați, susținând că încheierea prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a acestora este legală și temeinică, în condițiile în care se mențin toate motivele care au stat la baza luării acelei măsuri și se impune în continuare privarea lor de libertate. Astfel, arată că sunt îndeplinite și în prezent condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și subliniază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atât natura și gravitatea faptelor comise, cât și, mai ales, bogata antecedență penală a acestora, sens în care menționează că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul Gaf ost condamnat anterior pentru infracțiuni de înșelăciune și falsuri.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având la rândul său ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu și solicită să fie cercetat în stare de libertate, învederând că are probleme de sănătate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 15 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr- (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16 septembrie 2009), Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, între alții, a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 15 ianuarie 1959 în comuna, județul I, CNP -, arestat în baza NR.169/UP din data de 30 iulie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 29 iunie 1946 în comuna, județul O, CNP -, arestat în baza nr.78/UP din data de 22 mai 2009 emis de Judecătoria Sectorului 2 B) pe o perioadă de câte 15 zile, începând cu data de 18 septembrie 2009 și până la data de 02 octombrie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut căinculpatuleste cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, toate în formă continuată (prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 5, art.290 și respectiv art.291 din Codul penal, fiecare cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal), iarinculpatuleste cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune și uz de fals, ultimele două în formă continuată (prevăzute de art.293, art.290, art.215 alin.1 și 2 și respectiv art.291 din Codul penal, cele două din urmă cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal), fiind acuzați de săvârșirea următoarelor fapte:
inculpatul, la datele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, indus în eroare pe funcționarii bancari ai BANK ROMÂNIA SA și a retras sumele de 21.215 EURO și respectiv 54.684 EURO din contul părții vătămate, folosind în acest sens o carte de identitate falsificată (care avea înlocuită fotografia titularului), iar, la data de 03 aprilie 2009, s-a prezentat la Sucursala Otopeni a aceleiași bănci și, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificate pe numele, a solicitat retragerea sumei de 40.000 EURO;
inculpatul, la data de 20 mai 2009, folosind o carte de identitate falsificată în întregime, a indus în eroare pe funcționarii bancari ai BCR - Sucursala și a retras din contul părții vătămate suma de 15.000 RON, la data de 21 mai 2009, folosind același mod de operare, a retras din contul aceleiași părți vătămate suma de 30.000 RON, la aceeași dată a fost depistat în timp ce încerca să retragă de la aceeași bancă și din contul aceleiași persoane suma de 2.000 EURO, folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, iar, în fața organelor de poliție care l-au depistat, s-a prezentat sub identitatea falsă de, folosind spre legitimare respectiva carte de identitate.
Tribunalul a apreciat că temeiurile (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) ce au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați (la datele de 30 iulie 2009 și respectiv 22 mai 2009) se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, sens în care a reținut, în urma analizării actelor dosarului de urmărire penală, că, în cauză, există indicii temeinice (în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală) care conduc la presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele anterior menționate și, de asemenea, că, prin lăsarea în libertate, ei ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere periculozitatea deosebită a faptelor respective, modalitatea și împrejurările de comitere (după un plan prestabilit, creând și folosindu-se de mijloacele infracționale necesare reușitei acelui plan), urmările grave produse asupra patrimoniului persoanelor vătămate, creșterea îngrijorătoare a fenomenului infracțional de această natură, precum și circumstanțele personale ale inculpaților (ambii cunoscuți cu antecedente penale, dovedind astfel perseverență infracțională și lipsă de respect față de valorile sociale).
Tribunalul a mai apreciat că măsura arestării preventive a celor doi inculpați este necesară, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, celelalte măsuri preventive (neprivative de libertate) nefiind eficiente pentru realizarea acestui scop și nici pentru prezervarea ordinii publice, însă, în raport cu stadiul actual al cercetărilor și având în vedere actele de urmărire penală ce urmează a mai fi realizate, a opinat că este suficientă prelungirea duratei măsurii respective pentru numai 15 zile.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 15 septembrie 2009)inculpații și, fără ca vreunul dintre ei să-și motiveze în scris calea de atac promovată.
Până la soluționarea recursurilor declarate de către cei doi inculpați, prinîncheierea nr.322/R din data de 18 septembrie 2009(definitivă), pronunțată în Dosarul nr- (2209/2009), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași încheieri, pe care a casat-o în întregime și, rejudecând cauza în fond, a prelungit durata arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2009 și până la data de 17 octombrie 2009, inclusiv.
Această împrejurare nu împiedică însă soluționarea pe fond a recursurilor declarate de către cei doi inculpați, întrucât legea (art.159 alin.8 teza I-a și art.1403alin.1 teza I-a din Codul d e procedură penală) le recunoaște acestora dreptul de ataca, separat, încheierea prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării lor preventive.
În dezbaterile asupra recursurilor, inculpații recurenți, care au beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, ținându-se seama de atitudinea procesuală sinceră pe care au manifestat-o pe parcursul cercetărilor. În plus, inculpatul Gai nvocat, în susținerea cererii de a fi pus în libertate, și împrejurarea că are probleme de sănătate (nedovedite însă cu vreun act medical).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și G au fost arestați preventiv la datele de 30 iulie 2009 (cel dintâi) și respectiv 22 mai 2009 (cel din urmă), ambii pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune (cu consecințe deosebit de grave, în cazul primului dintre ei), fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, dar și fals privind identitatea (în cazul celui de-al doilea).
Faptele reținute în sarcina celor doi inculpați, astfel cum au fost descrise în încheierea recurată, nu au fost negate de către aceștia, recurenții necontestând îndeplinirea în ceea ce îi privește a condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, ci, dimpotrivă, în cuvântul care li s-a acordat de către C, au recunoscut retragerea frauduloasă de sume de bani din conturi bancare care nu le aparțineau, mizând pe împrejurarea că persoanele astfel vătămate vor fi despăgubite de băncile unde aveau deschise acele conturi.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit. din Codul d e procedură penală (în fapt, singurele contestate de către inculpații recurenți), Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina lor sunt pedepsibile cu închisoare de până la 20 de ani (în cazul inculpatului ) și respectiv de până la 15 ani (în cazul inculpatului G), iar probatoriul cauzei relevă motive concrete și serioase de a crede că, lăsați în libertate, aceștia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea reține că, într-un interval foarte scurt de timp, acționând după un plan bine conceput și folosindu-se de mijloace frauduloase preconstituite (cărți de identitate falsificate), inculpații și-au însușit sau au încercat să-și însușească, prin înșelăciune, sume mari de bani (115.899 EURO, în cazul inculpatului și respectiv 45.000 RON și 2.000 EURO, în cazul inculpatului G) din conturile bancare ale mai multor persoane, activitățile ilicite astfel desfășurate încetând numai ca urmare a surprinderii lor în flagrant de către organele de urmărire penală.
Coroborând aceste aspecte cu existența antecedentelor penale, constând în condamnări anterioare definitive, pronunțate în cazul ambilor inculpați tot pentru infracțiuni contra patrimoniului (furt calificat și respectiv înșelăciune), cu lipsa vreunei ocupații, aducătoare de venituri din care să se poată întreține pe căi licite, dar și cu atitudinea manifestată față de faptele comise (care nu vădește nicio urmă de regret), apare ca fiind întru-totul justificată temerea că, lăsați în libertate, aceștia prezintă un risc major de a comite oricând și alte fapte similare, securitatea raporturilor sociale fiind astfel în mod serios amenințată.
În același timp, reținând ușurința cu care inculpații și-au asigurat cărți de identitate falsificate pe numele mai multor persoane, inculpatul G neezitând în a-și declina chiar în fața organelor de poliție o altă identitate decât cea reală, Curtea apreciază ca fiind rezonabilă și temerea că, prin punerea lor în libertate, aceștia ar putea încerca să se sustragă cercetărilor, împrejurare ce justifică menținerea lor în stare de arest preventiv și prin prisma necesității de a asigura o bună desfășurare a urmăririi penale, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În acest context - chiar dacă activitățile investigative indicate de procuror ca urmând a fi efectuate în perioada următoare pentru definitivarea anchetei s-ar putea realiza, în mod normal, și fără privarea de libertate a celor cercetați - particularitățile cauzei fac necesară menținerea celor doi inculpați în stare de arest preventiv, tocmai pentru a preîntâmpina săvârșirea unor alte fapte penale de către aceștia, dar și sustragerea lor de la urmărirea penală.
În același context, invocata atitudine procesuală sinceră a inculpaților recurenți nu este nici ea, în concret, de natură a determina reconsiderarea privării de libertate a acestora, ea urmând a fi evaluată în mod corespunzător, drept criteriu legal de individualizare a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la trimiterea lor în judecată și la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
De asemenea, pretinsa stare de boală a inculpatului G, oricum nedovedită până în prezent cu acte medicale, nu constituie un motiv legal de revocare a măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește, întrucât, dacă va fi probată o astfel de stare, acesta poate beneficia de tratament medical corespunzător, fie în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, fie chiar și într-o unitate sanitară a Ministerului Sănătății, prin internare sub pază permanentă, în condițiile art.1391din Codul d e procedură penală.
Întrucât, pentru motivele arătate, se mențin și la acest moment procesual toate temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, Curtea, văzând dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care Tribunalul a dispus, în cursul urmăririi penale, prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile în raport cu complexitatea cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 29.09.2009
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
