Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8825/2/2009
2225/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1285
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Băjan Vasile
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER - G
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurile formulate de recurenții-inculpați ȘI împotriva Încheierii de ședință din data de 07.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, și personal, în stare de arest și asistați de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu ai recurenților-inculpați solicită admiterea recursurilor formulate împotriva Încheierii de ședință din data de 07.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în Dosarul nr-, casarea încheierii Tribunalului București și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, iar inculpații și-au recunoscut și regretat fapta.
Să se aibă în vedere că inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar la dosarul cauzei nu există probe certe că inculpații judecați în libertate ar impieta în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive subzistă și impun în continuare menținerea stări de arest, fiind îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, față de natura și gravitatea faptelor de trafic de droguri și față de antecedentele penale ale inculpaților, aceștia prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate, arătând că nu a traficat niciodată droguri.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că recunoaște și regretă fapta.
CURTEA
cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 07.09.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art.1608apct. 6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și - prin apărătări;în temeiul art.302/2 alin.2 rap.la art.160/b Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, -; a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpați; a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de.
Examinând cererile de eliberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut în privința inculpatului că acesta în perioada octombrie 2008 - februarie 2009, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea vânzării și a vândut diferite cantități de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis-hașiș și canabis mai multor persoane, printre care și colaboratorului cu nume de cod ", fapta ce constituite infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
În raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că subzistă cerințele prev. de art. 143,146 Cod penal și ale art. 148 lit.f Cod procedură penală care au condus la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuarea privarea acestuia de libertate.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 681Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit de către instanța de judecată, toate aflate la dosarul și care justifică necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori să îi limiteze posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți coinculpați, martori sau alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte care ar putea conduce la o îngreunare a anchetei, chiar în condițiile în care inculpatul are un nivel de pregătire care îi permite să perceapă în mod corect consecințele faptelor reținute în sarcina sa.
Tribunalul evaluând temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive respectiv, condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege, pericol ce este pus in evidenta prin natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina sa, constată din împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, având în vedere rezonanța socială negativă precum și amploarea pe care o înregistrează săvârșirea unor astfel de infracțiunii, că acestea subzistă în continuare.
Instanța a constatat că infracțiunile care sunt reținute în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridică, dar și mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibilă de a se repeta in viitor, datorita faptului ca generează o stare de nesiguranță pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși, capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ().
De asemenea s-a avut în vedere și faptul că activitatea de cercetare penală în fața instanței de judecată este în fază de debut urmând a fi efectuate și dispuse alte probe.
n privința inculpatului s-a reținut că acesta în perioada decembrie 2008-februarie 2009, inculpatul împreună cu alte persoane - inculpații în prezenta cauză - a vândut droguri de risc și mare risc mai multor persoane, fapta ce constituite infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
În raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că subzistă cerințele prev. de art. 143 și 146 Cod penal și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală care au condus la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuarea privarea acestuia de libertate.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat relevante in acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care justifică necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori să îi limiteze posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți coinculpați, martori sau alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte care ar putea conduce la o îngreunare a anchetei, chiar în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, deși are un nivel de pregătire care îi permite să perceapă în mod corect consecințele faptelor reținute în sarcina sa.
Tribunalul evaluând temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, a reținut din natura și gravitatea deosebită a faptei, din împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, având în vedere rezonanța socială negativă precum și amploarea pe care o înregistrează săvârșirea unor astfel de infracțiunii, că acestea subzistă în continuare.
Instanța a constatat că infracțiunile care sunt reținute în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorita faptului ca generează o stare de nesiguranță pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși, capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Or, și în cazul inculpatului menținerea arestării pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni se impune existând riscul ca inculpatul odată pus libertate să își reia activitatea infracțională.
De asemenea s-a avut în vedere și faptul că activitatea de cercetare judecătorească în fața instanței de judecată este în fază de debut urmând a fi efectuate și dispuse alte probe.
Tribunalul a apreciat că realizarea scopului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, scop constând, conform disp. art. 136 alin.1 Cod procedură penală, în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se poate asigura, cel puțin în această fază procesuală numai prin cercetarea inculpatului în stare de arest și nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a reținut că aceștia au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că, în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, inculpații au vândut droguri de risc și mare risc mai multor persoane.
Organele de urmărire penală, pe linie informativă, s-au sesizat cu privire la faptul că o grupare infracțională, ai cărei membrii erau cunoscuți după porecle, se ocupa cu traficul de stupefiante în zona cluburilor de lux din B, sens în care, s-a autorizat un investigator și un colaborator în vederea tragerii la răspundere penală a celor implicați.
Astfel, au fost documentate mai multe activități infracționale, și anume:
În data de 04.12.2008, inculpații și, au vândut canabis colaboratorului autorizat, iar în data de 11.12.2008, aceleași persoane au vândut colaboratorului canabis și extasy.
La aceeași dată, cei doi inculpați împreună cu numitul au remis trei comprimate de extasy aceluiași colaborator sub acoperire.
În data de 18.12.2008, inculpatul împreună cu alte. persoane, au vândut colaboratorului autorizat 2 gr. hahiș și 5 blottere, pentru suma de 1120 lei.
În data de 12.01.2008, inculpații și au vândut colaboratorului 3,6 gr. canabis, pentru suma de 300 lei.
În data de 13.01.2009, inculpații și zis "", au vândut colaboratorului sub acoperire 2 comprimate de extasy, cu suma de 350 lei.
În data de 14.1.2009, inculpații și, au vândut colaboratorului 5 doze de amfetamina cu suma de 1000 lei.
În data de 01.02.2009, colaboratorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul, ce se afla intr-un autovehicul împreună cu, 13 doze de, cu suma de 1700 lei.
În data de 05.02.2009, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire 25 doze de, cu suma de 3000 lei.
În data de 10.02.2009, inculpatul, împreună cu inculpatul și, au vândut colaboratorului sub acoperire 49 doze de, cu suma de 4900 lei. Inculpatul recunoaște de altfel calitatea sa de intermediar, în vânzarea de hașiș și canabis.
Cu ocazia controlului corporal, asupra inculpaților și s-au găsit cântare electronice de mare precizie și mai multe foițe folosite pentru dozarea drogurilor. Asupra acestor 2 inculpați s-au mai găsit 1 doza și canabis, în cantitate totală de 46 gr.
În data de 10.02.2009, inculpații și au vândut colaboratorului sub acoperire 10 doze cu suma de 1300 lei. Asupra inculpatului s-au mai găsit 49 doze de.
În data de 10.02.2008, inculpatul a vândut unui denunțător 36 doze de, cu suma de 3600 lei.
Inculpatul, prin declarația dată la 12.02.2009 arată că în luna decembrie 2008, cumpărat cocaină de la inculpatul, pentru consum propriu.
În data de 10.02.2009, inculpatul formulează un denunț în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu privire la coinculpatul, zis "", reiterând faptul că a mai cumpărat de mai multe ori cocaină de la acesta și cu alte ocazii. Organele de politie au organizat un flagrant, inculpatul luând legătura cu vânzătorul, urmând să achiziționeze de la acesta, 10 gr. de cocaină cu suma de 4900 lei.
s-a întâlnit în zona bezinăriei - Bd. - - sector 2, în jurul orei 02,00 noaptea - inculpatul aflându-se la volanul unui autoturism marca BMW in care se afla și coinculpatul, varul său. La întâlnire, au mai participat și investigatorul sub acoperire,. i-a fost oferita cu titlu de mostră, o doza de cocaina, de către inculpatul, urmând să se reîntoarcă și cu restul de cocaină, după câteva minute.
Inculpații și s-au reîntors conform celor stabilite, în parcarea din spatele benzinăriei, ocazie cu care denunțătorul a plătit inculpatului suma de 4900 lei și a primit de la inculpatul, 9 bile de cocaină.
Instanța a constat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat nici până la cest moment procesual (148 lit. f și art. 143 Cpp) și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea de libertate a acestora. s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Astfel, conform art. 143 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în speța de fața activitatea infracțională a inculpaților fiind dovedită prin următoarele mijloace de proba: convorbiri telefonice interceptate, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzute de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare, perturba grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel instituțional și interpersonal, determinând scăderea prestigiului autorităților și instituțiilor publice române, precum și creșterea indicelui de percepție a relațiilor sociale normale în domeniul justiției.
Acțiunile infracționale pentru care inculpați au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
De asemenea s-a avut în vedere amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiunii în țara noastră, cu o dezvoltare impresionantă în capitală unde în fiecare zona există grupuri infracționale specializate pe traficul de droguri, organizate ierarhic, existând uneori tendința de a se exclude unii pe alții pentru acapararea de noii clienți consumatori de droguri precum și răspândirea acestui gen de infracțiunii în rândul tineretului, acesta fiind punctul de atracție a marilor traficanți de droguri ce profită de lipsa de experiență de v iată a acestora.
Astfel, Tribunalul a considerat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventiva a acestora, prin gravitatea deosebită (vânzarea de droguri) și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ( CEDO).
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților respectiv lipsa antecedentelor penale ( pentru unii dintre inculpați), colaborarea cu organele de urmărire penală, atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, în procesul individualizării sancțiunii penale, desigur în ipoteza în care instanța va ajunge la concluzia dovedirii vinovăției inculpaților însă aceste circumstanțe nu sunt de natură a oferi infracțiunii un grad de pericol social mai redus, ci din contră toate aceste aspecte conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflectă și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege și imprimă o periculozitate deosebită a inculpaților (consumatori de droguri), așa încât lăsarea în libertate creează un impact negativ în rândul societății civile, de neîncredere și de insecuritate cat și un real risc cu privire la continuarea activității pe linia traficului și consumului de droguri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Se susține de către ambii inculpați că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar poziția procesuală sinceră a acestora poate conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Mai susține că există dovezi în sensul perturbării de către inculpați a bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea, examinând potrivit art. art. 3856alin.3 Cod procedură penală recursurile inculpaților constată că acestea nu sunt întemeiate.
Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că Tribunalul Bucureștia făcut o corectă aplicare a disp. art. 160 reținând că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și de art.148 lit. f Cod procedură penală cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Poziția procesuală sinceră a inculpaților, cooperarea cu organele judiciare, lipsa antecedentelor penale, deși reale, nu pot constitui prin ele însele temeiuri suficiente care să justifice revocarea măsurii, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele legale pentru justificarea stării de arest preventiv, existând dovezi certe (și menționate pe larg în încheiere ) în sensul comiterii infracțiunilor de către inculpați, dar și un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestora.
Natura infracțiunilor reținute (trafic de droguri de mare risc, și în formă continuată pentru inculpatul ) cantitatea de droguri comercializată, pluralitatea de inculpați, pericolul social ridicat pe care îl prezintă aceste infracțiuni, evidențiază îndoieli că lăsați în libertate, inculpații nu ar reface conexiunile specifice unei activități infracționale de același gen, în condițiile în care angrenajul infracțional a avut o amploare importantă.
Așa încât este justificată, menținerea în continuare a arestării preventive a inculpaților, fiind asigurată astfel și buna desfășurare a procesului penal potrivit art. 136 Cod procedură penală.
Așa fiind și cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a încheierii, urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaților potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 07.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
G
Red. -
Dact./ 06.10.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Băjan Vasile, Stan
