Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.140
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 08 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp.art.3002raportat la art. 160 alin 3 Cod procedură penală,s- menținut arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.1 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41- 42 Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 52/U/10.11.2009 emis de către Tribunalul Dâmbovița.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.270/12.02.2010, aflată la fila 10 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales a luat legătura cu recurentul - inculpat, precizând că nu are cereri de formulat în cauză și a solicitat acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a susținut că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece în prezent nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive și trebuia să beneficieze de o judecată urgentă având în vedere că sunt 4 luni și J de la momentul incidentului, al prinderii în flagrant a acestuia, când s-a și
dispus luarea măsurii arestării preventive și nu înțelege în ce ar consta pericolul pentru ordinea publică dacă acesta ar fi judecat în stare de libertate.
A mai arătat că deși au fost citate toate părțile din cauza de față, acestea nu s-au prezentat pentru a fi audiate și nu i se poate imputa inculpatului această situație, considerând că martorii nu se vor prezenta în instanță și se va tergiversa soluționarea cauzei.
Precizează că atâta vreme cât faptele au fost recunoscute de inculpat prin natura lor nu relevă pericol social pentru ordinea publică, întrucât după 4 luni de când se află în stare de arest preventiv, acest pericol s-a diminuat, inculpatul nefiind cercetat pentru fapte de violență.
Față de cele mai sus enunțate, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și solicită a se avea în vedere că acesta nu mai are cum să mai comită asemenea infracțiuni, întrucât și-a dat demisia din funcția pe care o deținea în calitate de agent de poliție și nu există indicii că ar încerca să influențeze martorii din acte sau să împieteze în vreun fel aflarea adevărului.
De altfel, inculpatul are cunoștință de faptul că dacă încearcă în vreun fel să se sustragă măsurilor dispuse de către că va fi din nou arestat
A mai susținut că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, deoarece suferă de mai multe boli astfel cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, are o situație familiară precară, părinții săi sunt bolnavi, i s-a născut cel de-al doilea copil din a doua căsătorie, nu mai are calitatea de agent de poliție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Pentru motivele mai sus enunțate a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând a se face aplicarea disp.art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar și față modalitatea de modalitatea de comitere a faptelor și gravitatea acestora, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică în sensul Codului d e procedură penală, precizând că starea sănătății sale este precară, are trei copii în întreținere, din care unul din prima căsătorie pentru care plătește pensie de întreținere, și că i-a fost îngrădit dreptul părintesc întrucât cel de-al treilea copil al său abia născut, nu a avut posibilitatea să îl vadă până în prezent.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 08 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală, în dosarul nr-, în baza disp.art.300/2 Cod procedură penală, rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.1 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41- 42 Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 52/U/10.11.2009 emis de către Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 235/P/2009 din 15.12.2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea mai sus menționată, constând în aceea că, în calitate de șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție, județul D, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în cursul lunilor iunie și iulie 2009, a pretins de la trei denunțători sume de bani pentru a nu-i sancționa contravențional și pentru a nu le reține permisul de conducere, activitate continuată și în ziua de 9.11.2009 când inculpatul a pretins și a primit suma totală de 950 lei de la investigatorii sub acoperire, și, așa cum este atestat în procesele verbale de prindere în flagrant întocmite de acești lucrători.
Instanța a constatat că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la data de 10.11.2009, atunci când față de inculpatul, s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că, fapta reținută în sarcina acestuia se pedepsește de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A apreciat prima instanță că există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că s-a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar pericolul concret pe care-l reprezintă lăsarea în libertate este evidențiat de modalitățile și circumstanțele concrete în care s-a acționat ilicit de către inculpat, polițist fiind, echipat în ținută de serviciu și folosind mașina inscripționată "Poliția Română", aflat în misiune de veghere la respectarea legislației rutiere.
Deși, anterior inculpatul fusese denunțat pentru fapte similare, având cunoștință despre aceste denunțuri, a persistat în activitatea sa infracțională fiind prins astfel, în flagrant în timp ce a pretins și primit suma totală de 950 lei de la investigatori.
Ca atare, s-a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece între timp nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea acestei măsuri.
Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către inculpatul, care prin apărător ales susține nelegalitatea și netemeinicia acesteia, arătând că în prezent nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive și ca atare inculpatul trebuia să beneficieze de o judecată urgentă având în vedere că sunt patru luni și J de la momentul incidentului, situație în care se impune judecarea acestuia în stare de libertate.
Se mai susține, că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pe care o regretă și apreciază că nu poate constitui un pericol social pentru ordinea publică nemaisubzistând în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Între timp inculpatul și-a dat demisia din funcția pe care o deținea în calitate de agent de poliție și nu există indicii că ar încerca să influențeze martorii din acte sau să împieteze în vreun fel aflarea adevărului.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, instanța de control judiciar urmând să țină seama și de faptul că inculpatul suferă de mai multe boli așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, are o situație familială precară, părinții săi sunt bolnavi, de curând s-a născut cel de al doilea copil din a doua căsătorie.
În subsidiar se solicită, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea urmând a se face aplicarea disp. art. 139 al.1 pr.penală.
Curtea verificând încheierea atacată, în raport de criticile invocate și de disp. art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat așa cum se va arăta în continuare.
În mod corect instanța de fond a constatat că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - recurent și nu au intervenit temeiuri noi care impun revocarea acestei măsuri.
Instanța a ținut seama de gravitatea faptei, care este prevăzută cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Gravitatea faptei constă în împrejurarea și modalitatea concretă în care a fost comisă, de calitatea de polițist a inculpatului, persoană obligată să vegheze, la respectarea și aplicarea legii.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10.11.2009, în temeiul disp. art. 148 lit.f pr.penală și nu poate fi vorba de depășirea unui termen rezonabil deoarece jurisprudența a apreciat că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție sunt factori pertinenți, care legitimează detenția provizorie, situație în care măsura menținerii arestării preventive a inculpatului este conform scopului prevăzut de art. 5 din
În cauză nu există nicio dovadă, până în acest moment al probațiunii, că s-au modificat temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului respectiv disp. art. 148 al.1 lit.f pr.penală și de aceea nu sunt îndeplinite nici dispoz. art. 139 al.1 pr.penală, de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara așa cum s-a solicitat.
În consecință, Curtea constată că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele motiv pentru care recursul declarat de inculpatul, apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 08 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ioana Nonea
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./17.02.2010
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ioana Nonea
