Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.141
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 12 mai 1980 și, fiul lui și, născut la data de 06 septembrie 1984, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 08 februarie 2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care au fost respinse cererile formulate de inculpații, și de revocare a masurii arestarii preventive, ca neintemeiate.
De asemenea, au fost respinse cererile formulate de inculpatii, și de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, ca neintemeiate.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: fiul lui și, născut la data de 06 septembrie 1984, fiul lui G și, născut la data de 12 mai 1980, fiul lui și, născut la data de 10.04.1986 și, fiul lui și, născut la data de 05.07.1989, în prezent aflați in Penitenciarul Mărgineni, județul și menținut această măsura față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 01/12.02.2010, (fila 15) și, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.764/2010, fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, avocații și au luat legătura cu recurenții - inculpați, aflați în stare de arest preventiv, precizând că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a criticat încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 08 februarie 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu este suficient motivată și că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu sunt temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia, greșit apreciindu-se de instanța de fond că arestarea preventivă s-a dispus în condiții de legalitate.
A mai arătat că în prezenta cauză, apelul formulat de inculpat vizează, în exclusivitate, pedeapsa aplicată și aspecte pur procedurale care nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, a menționat că motivarea instanței de fond este superfluă și nu a ținut cont de argumentele invocate, în sensul că la dosar există declarațiile celorlalți inculpați și că starea de arest este o excepție de la regulă, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea să conducă la zădărnicirea aflării adevărului.
Totodată, a precizat că potrivit disp.art.160 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar și că în disp.art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, se vorbește de probe iar instanța de fond a mers pe indicii.
A mai susținut că ineficiența încheierii atacate constă în caracterul nelegal al acesteia, fiind dată cu încălcarea disp.art.5 din CEDO și că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp.art.300/1 Cod procedură penală, menținând arestarea preventivă a inculpatului.
Precizează că inculpatul este arestat din luna mai 2009, iar la dosar sunt acte din care rezultă că acesta are mijloace suficiente pentru a-și asigura veniturile și are un copil născut pe care nu l-a văzut până în prezent.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a criticat încheierea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că au dispărut în totalitate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu sunt temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia, au fost administrate probe și a fost pronunțată sentința prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
A mai precizat că inculpatul a fost reținut pe data de 17 mai 2009 și arestat la 18 mai 2009, o perioadă lungă și suficientă și ar putea fi audiat în instanța instanței de apel dacă va fi judecat în stare de libertate, considerând că acesta nu prezintă pericol public.
De asemenea, a învederat că inculpatul are o situație familială grea, soția sa nu lucrează, tatăl său este decedat iar mama bolnavă și este singurul întreținător al familiei.
Față de cele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, urmând a se face aplicarea disp.art.145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca fiind nefondate, și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și se impune în continuare privarea de libertate a acestora.
A mai susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-au modificat temeiurile arestării preventive a acestora, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, împrejurările în care au fost comise, limitele de pedeapsă, inculpații fiind cunoscuți cu antecedente penale.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că este arestat de 9 luni de zile și deși a mințit în faza de urmărire penală, a revenit și a recunoscut comiterea faptelor, are un copil minor și soția sa trăiește din ajutorul social.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că nu prezintă pericol social și a solicitat judecarea sa în stare de libertate susținând că se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 08 februarie 2010 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp.art.300/2 rap. la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 06 septembrie 1984, fiul lui G și, născut la data de 12 mai 1980, fiul lui și, născut la data de 10.04.1986 și, fiul lui și, născut la data de 05.07.1989, în prezent aflați in Penitenciarul Mărgineni, județul și s- dispus menținerea acestei măsuri față de inculpați.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile formulate de aceiași inculpați privind revocarea măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Prin sentința penală nr.2412/23 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce a fost sporită cu un an, în total 9 ani închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,c,e,g,i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art.85 alin.2 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, fiecare cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Totodată, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,c,e,g,i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, faptă din 17 mai 2009 și la 4 ani închisoare pentru comiterea aceleiași infracțiuni, faptă din 25/26 iulie 2008, fiind revocată, totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/20 noiembrie 2007 Judecătoriei Mizil, definitivă prin decizia penală nr.521/09 iunie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, constatând că fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului a fost comisă înăuntrul termenului de încercare stabilit prin aceasta, astfel încât, s-a dispus executarea alături de pedepsele aplicate în cauză și față de incidența disp.art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 17 mai 2009 la zi, iar în temeiul disp.art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a fiecărui inculpat.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpații, și.
După înregistrarea dosarului, instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților în conformitate cu disp.art.300/2 Cod procedură penală, apreciind că aceasta s-a dispus în condiții de legalitate și temeinicie.
S-a motivat că în raport de probatoriile administrate în cauză până în prezent, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive persistă, iar cererile de revocare ori înlocuire a acestei măsuri formulate de inculpați sunt neîntemeiate, fiind respinse.
În ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, tribunalul a reținut că inculpații au fost condamnați de instanța de fond la pedepse privative de libertate, că împotriva sentinței s-a promovat calea de atac a apelului, iar examinarea cauzei este în curs, inculpații nefiind audiați.
De asemenea, s-a reținut că antecedentele penale ale inculpaților și poziția procesuală a acestora conduc la concluzia că există riscul repetării activităților infracționale.
Totodată, s-a motivat că gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora, modalitatea de operare, reacția publicului la săvârșirea acestora și persoana inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale, conturează pericolul concret pentru ordinea publică și chiar dacă inculpații sunt arestați preventiv din luna mai 2009 nu se poate vorbi de o diminuare a acestuia.
Împotriva încheierii din 08 februarie 2010 au declarat recurs, în termen, inculpații și care au criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris calea de atac formulată.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpații, prin apărători, au criticat încheierea pentru motivele arătate explicit în practicaua deciziei, susținând, în esență, că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât prin apelul declarat de aceștia se critică sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, astfel că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât nu există temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că prin încheierea din Camera de Consiliu dată de Judecătoria Ploiești la 18 mai 2009 în dosarul nr-, în temeiul disp.art.149/1 Cod procedură penală, s-a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la 12 mai 1980 și, fiul lui și, născut la 06 septembrie 1984 pe o durată de 10 zile fiecare, începând cu 18 mai 2009 și până la data de 27 mai 2009, inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive a fost reținută incidența disp.art.143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul existenței unor indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, constând în aceea că la data de 17 mai 2009, la orele 03,45, recureții din prezenta cauză, împreună cu învinuiții, cu ajutorul unui autoturism marca BMW, reclamat ca furat și având aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare aparținând altor autovehicule, ce a fost condus de învinuitul, fără a poseda permis de conducere s-au deplasat pe strada - din P și prin efracție, cu ajutorul unei foarfece tip gură de, folosind fesuri decupate la nivelul ochilor, tip cagulă și mănuși din material textil, au distrus lacătele ce asigurau accesul în interiorul magazinului aparținând SC""SRl, de unde au sustras diverse bunuri în valoare totală de 5.500 lei.
După sustragerea bunurilor din incinta acestei societăți, învinuiții au fost surprinși de un echipaj de poliție și, deoarece nu au răspuns somațiilor, au demarat, intrând în coliziune cu autospeciala poliției, lovind treptele de la intrarea în Spitalul, aducând astfel autoturismul în stare nefuncțională, context în care s-a reușit prinderea și imobilizarea celor cinci învinuiți.
În cauză au fost emise mandatele de arestare preventivă nr.53/U/2009 din 18 mai 2009 pentru inculpatul și respectiv nr.57/U/2009 din aceeași dată, pentru inculpatul.
Măsura arestării preventive luată față de cei doi recurenți - inculpați a fost prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima dată prin sentința penală nr.2412 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce a fost sporită cu un an, în final 9 ani închisoare, în condițiile prev.de art.71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, iar inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, după revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/20 noiembrie 2007 Judecătoriei Mizil, definitivă prin decizia penală nr.521 din 09 iunie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, de asemenea, în regim privativ de libertate.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpații, în prezent cauza fiind pe rolul Tribunalului Prahova, cu termen de judecată la data de 10 martie 2010.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și, în conformitate cu disp.art.300/2 Cod procedură penală, instanța de apel a reținut în mod corect că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, în cauză fiind incidente dispozițiile cuprinse în art.143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și care au condus instanța de fond la condamnarea inculpaților la pedepse privative de libertate de 9 ani închisoare, în cazul inculpatului și respectiv, 8 ani închisoare în cazul inculpatului, conduc la concluzia, la care a ajuns și tribunalul, că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a acestora se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților conform art.160/b alin.3 Cod procedură penală, astfel că menținerea stării de arest preventiv a acestora este pe deplin justificată.
Gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpaților și probate prin mijloacele administrate până în prezent, modalitatea concretă de operare, numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și nu în ultimul rând, persoana fiecărui inculpat, cunoscut cu antecedente penale, conduc la concluzia că pericolul concret pentru ordinea publică în cazul în care aceștia ar fi lăsați în libertate subzistă și în prezent și nu se impune revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acestuia cu o măsură neprivativă de libertate, așa cum inculpații au solicitat, nefiind incidente dispozițiile cuprinse în art.160/b alin.2 Cod procedură penală.
Chiar dacă recurenții sunt arestați preventiv de circa nouă luni de zile iar prin calea de atac formulată se vizează numai individualizarea judiciară a pedepselor, așa cum aceștia au susținut, nu se justifică judecarea inculpaților în stare de libertate, constatându-se că față de natura și complexitatea cauzei durata arestării preventive corespunde termenului rezonabil, așa cum acesta este consacrat în jurisprudența instanței europene, iar pe de altă parte, menținerea stării de arest preventiv este impusă de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 aolin.2 Cod procedură penală, inclusiv în ceea ce privește onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de, fiul lui G și, născut la data de 12 mai 1980 și, fiul lui și, născut la data de 06 septembrie 1984, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 08 februarie 2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurenții - inculpați la cheltuieli judiciare către stat, astfel: la plata sumei de 70 lei, iar la plata sumei de 170 din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 februarie 2010.
Președinte Judecători
Grefier
Red.IN
Tehnored.EV
6 ex./16.02.2010
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.f- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Ioana Nonea
