Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.137
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Daniel Dinu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Săvârșin, sat, nr.41, județul A, împotriva deciziei penale nr.221 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.643/15 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr-.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.485/22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului apelant la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la înșelăciune in cursul anului 1999 în dauna părții vătămate.
În baza art.85 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare în cursul anului 1999.
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului.
Conform disp. art.81 din Codul penal cu referire la art.82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, a fost atentionat inculpatul asupra dispozitiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării condiționate, respectiv consecințelor săvîrșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare și neexecutarea obligațiilor civile.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a si b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendarii sub supraveghere se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 30.11.2001.
Prin aceeasi sentință au mai fost condamnați inculpații în baza art.208-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat la data de 30.07.1999 în dauna părtii vătămate si la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de inselaciune pentru săvârșirea infractiunii de înselaciune prev.de art.215 alin.1 si 2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a si b cod penal in dauna părții vătămate,la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permis de conducere necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul în baza art86 alin 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.61 din Codul penal, s-a menținut liberarea conditionată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr.1547/17.07.1996 a Judecătoriei
În temeiul art.33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 Cod penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A constatat că acest inculpat este arestat în altă cauză.
De asemenea, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de participatie improprie la infractiune în dauna părții vătămate in baza art.31 alin.1 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2 Cod penal.
În baza art.85 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente.
În temeiul art.1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare si in baza art.81 Cod penal cu referire la art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
S-a făcut aplicarea art.359 Cod procedură penală și aplicarea art.71-64 lit.a si b Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală cu referire la art.998 si art.1003 Cod civil, cei 3 inculpați au fost obligați în solidar să plătească părții civile suma de 40.000 lei despăgubiri civile.
S-a constatat acoperit prejudiciul produs părții civile.
S-a respins ca nedovedit capătul de cerere al părtii civile privind obligarea inculpaților la plata prejudiciului produs prin lipsa de folosință a autovehiculului.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 970 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care, suma de câte 225 lei onorariu apărător din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat ales din Baroul Prahova și intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat ori excepții de invocat și au solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a susținut că instanța de apel a analizat în apel altă sentință decât cea apelată, existând contradicție între dispozitiv și considerentele deciziei pronunțate în cauză.
Astfel, din considerentele deciziei penale nr.221 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, rezultă că instanța de apel s-a preocupat și a supus controlului judiciar al apelului, respectiv a analizat sentința penală nr.485 din 22 mai 2007 Judecătoriei Buzău, însă această sentință a făcut obiectul primului ciclu procesual și a fost casată prin decizia penală nr.533 din 12 iunie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Buzău.
Într-un alt motiv de recurs a susținut că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra niciunuia din motivele de apel formulate de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.643/2009 - așa cum prevăd disp.art.378 alin.3 Cod procedură penală, afirmând generic că din probele administrate rezultă că certitudine vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, iar în legătură cu cea de-a doua infracțiune, de asemenea, soluția a fost bazată pe interpretarea mijloacelor de probă din faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Consideră că atât instanța de apel cât și instanța de fond, au ignorat faptul că în cauză nu s-a produs nici o probă care să ateste vinovăția inculpatului, nu s-au dovedit elementele constitutive ale infracțiunilor, nu se analizează nici una din probele dosarului, nu se discută nimic despre dispariția corpului delict - autocamionul în cauză - pentru a se putea afla adevărul în cauză.
Totodată, a precizat că instanța de apel nu a analizat și nu a motivat cu nimic asupra cererilor de achitare și motivarea dată de inculpat acestor cereri.
În latură civilă, a arătat că s-au acordat părții civile despăgubiri în valoare de 40.000 lei, fără a se proba acest cuantum, atâta timp cât din probele dosarului rezultă că prețul cu care acesta a achiziționat autovehiculul a fost de 15.000 lei.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în complet legal constituit și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 22 - 25.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în complet legal constituit, deoarece instanța de apel a analizat în apel, altă sentință decât cea apelată, existând contradicție între dispozitiv și considerentele deciziei pronunțate în cauză, fiind vorba de nulitate absolută prev.de art.197 alin.2 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În primul ciclu procesual al cauzei de față, a fost pronunțată sentința penală nr. 485 din data de 22.05.2007, de către Judecătoria Buzău - Secția Penală, în dosarul nr. 3117/2003, prin care au fost condamnați inculpații:
-, fiul lui și, ns.la data de 23.06.1967, în or.Nehoiu, județul B, cu același domiciliu,-, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, deținut în Penitenciarul Focșani, județul V, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1, lit.e, g și i cu aplic. art. 37 lit.a și b, faptă din 30.07.1999 - parte vătămată;
- la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 și 2 cu aplic. art. 37 lit.a și b, faptă din cursul anului 1999 - parte vătămată;
- și, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, prev. de art. 86 alin.2 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 13, faptă din cursul anului 1999.
Conform art. 33 lit.a și art. 34 lit.b, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de, 4 ani închisoare.
Potrivit art. 61, a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1547 din 17.07.1996 a Judecătoriei Buzău.
În baza art. 71, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 alin.1 lit.a și b, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Totodată s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
-U, fiul lui - și, ns.la data de 3.10.1969, în or. L, județul A, căsătorit, are doi copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în com., nr.246, județul A, și cu reședința în com. Săvârșin, sat, nr.41, județul A, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 31 alin.1 rap. la art. 215 al.1 și 2, faptă din cursul anului 1999 - parte vătămată ;
- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 alin.2 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 13 - faptă din anul 1999.
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 - modificată, s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia de către inculpatul, pe durata termenului de 5 ani prev. de art. 82 și conform art. 359 pr.penală, i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83
Conform art. 71, i-au fost aplicate pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit.a și b
În baza art. 71 al.5, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, constatându-se totodată că inculpatul a fost reținut la data de 30.11.2001.
-, fiul lui și, ns. la data de 7.05.1962, în com., județul C, studii 8 clase, căsătorit, are doi copii minori, recidivist, domiciliat în mun. B,-, -.135,.B,.3, sector 5, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 31 al.1 rap. la art. 215 al.1 și 2 și la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin.2 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 13
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat de asemenea, că pedeapsa de 1 an închisoare este grațiată, iar pentru pedeapsa de 3 ani închisoare s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia de către inculpat conform art. 81, pe durata termenului de încercare de 5 ani prev. de art. 82, iar în baza art. 359 pr.penală, i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83
Conform art. 71, i-au fost aplicate pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit.a și b
În baza art. 71 al.5, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, constatându-se totodată că inculpatul a fost reținut la data de 30.11.2001.
Soluționând și latura civilă a cauzei, instanța de fond i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, constatând că prejudiciul produs părții civile a fost acoperit.
Au fost respinse ca nedovedite pretențiile bănești solicitate de partea civilă, privind obligarea inculpaților la plata contravalorii prejudiciului produs prin lipsa de folosință a autovehiculului.
În fine, inculpații au fost obligați la plata sumelor de câte 970 lei cheltuieli judiciare către stat, în acest cuantum fiind incluse și suma de 225 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut, în esență, pe baza probatoriilor administrate în cauză, respectiv, plângerile și declarațiile părților vătămate, a părților civile, declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de reconstituire, planșele fotografice efectuate în cauză și alte înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpaților, următoarea situație de fapt:
În vara anului 1999 inculpatul, care era prieten cu inculpatul, i-a comunicat acestuia intenția de a achiziționa un autocamion, situație în care acesta din urmă a fost de acord să îi procure un astfel de autovehicul.
Ca atare, la sfârșitul lunii iulie 1999, pe timp de noapte, inculpatul, a sustras de pe strada - din mun. B, unde era parcat, autocamionul părții vătămate, în care a pătruns prin ruperea lacătului de la portieră.
În continuare, inculpatul a condus autocamionul pe ruta B - B, unde s-a întâlnit cu inculpatul, de la care a primit suma de 20.000.000 lei ( ROL ), reprezentând contravaloarea autovehiculului.
După aceea, inculpatul, a demontat și a luat plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autovehiculului, obligându-se să radieze din circulație acest autovehicul.
Constatând că, inculpatul nu-i mai aduce actele autovehiculului, a montat numere false de înmatriculare pe acesta și l-a pus în circulație, conducându-l până în localitatea, județul A, unde l-a vândut inculpatului.
Ulterior, inculpatul, a achiziționat de la martorul, un alt autocamion avariat care era înmatriculat legal cu nr. -, astfel că din cele două autocamioane a asamblat unul singur pe care l-a vândut martorului cu suma de 72.000.000 lei, care la rândul său la revândut martorului .
În cele din urmă, a vândut autocamionul părții vătămate cu suma de 105.000.000 lei.
Activitatea infracțională a inculpaților, fiind descoperită, au fost trimiși în judecată fiind condamnați astfel prin sentința penală mai sus arătată.
Sentința a fost atacată cu apel în termen legal de către inculpatul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând printre altele că situația de fapt a fost greșit reținută de prima instanță arătând că organele de cercetare penală trebuia să ridice autovehiculul ca fiind corp delict și nu să procedeze prin restituirea acestuia presupusului proprietar.
Inculpatul a mai arătat că organul de anchetă nu a produs nicio dovadă care să îmbrace caracterul penal al faptei și ca atare, autovehiculul avea număr de înmatriculare, situație în care nu se putea reține infracțiunea de punere în circulație a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare și de aceea nu se putea reține că a săvârșit infracțiunea la legea circulației, iar pentru cea de a doua faptă de participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, s-a dispus greșit condamnarea sa deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor.
Tribunalul Buzău - Secția Penală, prin decizia penală nr. 38 din 21.02.2008 a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte, în latură penală, hotărârea primei instanțe și în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală, a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 85 al.2 din nr.OUG 195/2002 constatând că, a intervenit prescripția conform art. 124 rap. la art. 122 lit.d
A limitat pedepsele accesorii la disp. art. 64 lit.a teza -II-a și b, menținând restul dispozițiilor sentinței.
În motivarea deciziei se arată că, inculpatul a recunoscut faptele, nu a mai comis infracțiuni și în consecință, prima instanță față de aceste date a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru cea de a doua faptă.
Inculpatul, a atacat în termen legal cu recurs hotărârile pronunțate în cauză, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate, susținând că, instanțele anterioare nu au pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor, deoarece atât el cât și inculpatul, au fost trimiși în judecată pentru participație improprie la înșelăciune, în baza art. 31 al.2 rap. la art. 215 al.1 și 2, iar instanțele i-au condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 31 al.1 rap. la art. 215 al.1 și 2, fiind incident în această situație cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.12 pr.penală.
Pe de altă parte, s-a susținut că prin actul de acuzare cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni la legea circulației prev.de Decretul nr. 328/1966 republicat, iar instanțele i-au condamnat pentru infracțiuni prevăzute de nr.OUG 195/2002 fără a pune în discuție încadrarea juridică a faptelor.
În fine, cel de al treilea motiv de recurs a vizat împrejurarea că Tribunalul Buzău, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel deoarece în conținutul considerentelor deciziei nu se regăsește o astfel de analiză a criticilor formulate, precum și a probatoriilor administrate la fond, deși s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 31 al.1 rap. la art. 215 al.1 și 2
Astfel, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond având în vedere motivele de nulitate arătate mai sus, întrucât nu s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor.
În subsidiar, inculpatul, a solicitat casarea hotărârilor și achitarea sa pentru ambele infracțiuni.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, după examinarea hotărârilor recurate, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, prin decizia penală nr. 533 din 12.06.2008, a admis recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 38 din 21.02.2008 a Tribunalului Buzău precum și a sentinței penale nr. 485 din 22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău și extinzând efectele și asupra inculpaților și, a casat cele două hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Buzău, pentru a pune în discuție schimbarea încadrării juridice faptelor.
Din considerentele deciziei curții, rezultă că într-adevăr instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpaților prin actul de acuzare sau cu privire la unele probe administrate dar și asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Se motivează că, deși, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 223/P/2003 din 9.04.2003 inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni prevăzute la legea circulației prin Decretul nr. 328/1966 republicat, și participație improprie la înșelăciune, instanțele i-au condamnat pentru alte infracțiuni, pentru care nu au pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Mai mult decât atât, în faza de apel, Tribunalul Buzău - Secția Penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel și nici asupra unor cereri esențiale formulate de inculpatul, prin care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de participație improprie la înșelăciune.
În atare situație, Curtea apreciind că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.10 pr.penală, cu referire la disp. art. 385/15 pct.2 lit.c pr.penală, așa încât a admis recursul, a casat hotărârile și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, urmând ca aceasta să aibă în vedere și celelalte motive de recurs invocate, efectele recursului fiind extinse și asupra inculpaților și.
După casare, în rejudecarea cauzei, în cel de al doilea ciclu procesual, instanța de fond Judecătoria Buzău - Secția Penală, a pronunțat sentința penală nr. 543 din data de 15 iulie 2009 și a dispus condamnarea:
- inculpatului,la două pedepse de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1, lit.e,g,i p cu aplic. art. 37 lit.a și b, și respectiv de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 și 2 p cu aplic. art. 37 lit.b
A descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 29/2007 și respectiv, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 130/2007 ambele pronunțate de Judecătoria P, în pedepsele componente și în baza art. 36 alin.1 recontopindu-le, conform art. 33 lit.a și art. 34 lit.b, a stabilit pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, iar conform art. 36 alin.3 a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 14.10.2006 la zi.
În baza art. 71, i-au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 71 și art. 64 al.1 lit.a teza a-II-a și b, pe durata executării pedepsei.
Conform art. 61 a fost menținută liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1547/17.07.1996 a Judecătoriei Focșani, constatând că inculpatul este arestat în altă cauză.
În continuare, în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin.1 teza a-II-a din Decretul nr. 328/1966 republicat - actualmente art. 86 alin.2 din nr.OUG 195/2002 întrucât a intervenit prescripția.
În fine, s-a dispus anularea mandatului de executare emis de Judecătoria P, în baza sentinței penale nr. 16/2008 și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.
- Inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 31 al.2 rap. la art. 215 al.1 și 2 cu aplic. art. 74 și 76 lit.c și în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. g pr.penală, a încetat procesul penal față de inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 35 alin.2, teza I, din Decretul nr. 328/1966, actualmente art. 85 alin.2 din nr.OUG195/2002, întrucât a intervenit prescripția.
- Inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 31 al.2 rap. la art. 215 al.1 și 2, iar în baza art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g pr.penală, a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev.de art. 35 al.2 teza I, din Decretul nr. 328/1966 actualmente art. 85 al.2 din nr.OUG 195/2002, întrucât a intervenit prescripția.
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată inculpatului și de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenelor de încercare de 3 ani pentru primul inculpat și de 5 ani pentru cel de al doilea inculpat, așa cum prevăd disp. art. 82
Conform art. 359 pr.penală li s-a atras inculpaților atenția asupra disp. art. 83
În baza art. 71, le-au fost aplicate celor doi inculpați pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin.1 teza a-II-a și lit.b, pe perioada executării pedepselor, iar în baza art. 71 al.5, aceste pedepse accesorii au fost suspendate pe perioada termenului de încercare.
Conform art. 88, a fost dedusă pentru inculpatul reținerea din 30.11.2001.
În latură civilă, inculpații au fost obligați în solidar către partea civilă, la 40.000 lei despăgubiri civile și 800 lei contravaloarea transportului.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deoarece prejudiciul a fost acoperit, iar în baza art. 118 alin.2 lit.b s-a confiscat de la inculpatul patentul și cheia care i-au servit la comiterea infracțiunii de furt.
În fine, inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Din considerentele sentinței, reiese că instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca în precedent, a avut în vedere criticile formulate de inculpați, ca de altfel și indicațiile date de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia penală nr. 533 din 12.06.2008 când hotărârile instanțelor anterioare au fost casate și trimisă cauza la instanța de fond pentru o nouă judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a reiterat aceeași critică ce vizează nevinovăția sa, solicitând achitarea pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Tribunalul Buzău - Secția penală, prin decizia nr. 221 din 22.10.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, din considerentele deciziei rezultând că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului și ca atare, condamnarea acestuia este legală și temeinică.
Decizia instanței de apel a fost atacată din nou cu recurs de către inculpatul.
În motivele de recurs susținute în scris și oral, de către apărătorul ales al inculpatului se arată că, decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică, arătând următoarele:
Din considerentele deciziei penale nr. 221 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, rezultă că instanța de apel s-a pronunțat și a supus controlului judiciar al apelului sentința penală nr. 485 din 22.05.2007 a Judecătoriei Buzău, sentință care a făcut obiectul primului ciclu procesual, fiind casată prin decizia penală nr. 533 din 12.06.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Buzău.
Un alt motiv de recurs invocat îl constituie faptul că instanța de apel, nu a analizat și nu s-a pronunțat, asupra niciunuia din motivele de apel formulate de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 643/2009, așa cum prevăd disp. art. 378 al.3 pr.penală, ignorând faptul că nu au fost analizate probele care să ateste vinovăția acestuia, nu se analizează niciuna din probele dosarului, nu se discută nimic despre dispariția corpului delict, respectiv a autocamionului și nu a existat preocupare pentru aflarea adevărului.
Instanța de apel, nu a analizat și nu a motivat cererile prin care s-a solicitat achitarea și nici criticile invocate pe această linie de către inculpat.
S-a criticat și latura civilă a cauzei, în sensul că despăgubirile acordate părții civile, nu au fost dovedite, devreme ce din probele dosarului a rezultat că prețul cu care acestea a achiziționat autovehiculul a fost de 15.000 lei.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Buzău.
Curtea, examinând hotărârea atacată conform art. 385/14 pr.penală, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, precum și de disp. art. 385/9 pct.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul, este fondat pentru cazul de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.3 pr.penală, deoarece a existat un caz de incompatibilitate în compunerea completului de judecată al instanței de apel.
De observat este faptul că în primul ciclu procesual la judecarea apelului declarat de inculpatul, din completul de judecată a făcut parte și magistratul, care a pronunțat decizia penală nr. 38 din 21.02.2008 a Tribunalului Buzău.
După casarea acestei decizii, ca de altfel și a sentinței penale a primei instanțe, aceeași cauză a revenit în apel la Tribunalul Buzău - Secția Penală, pentru soluționarea apelului declarat de același inculpat.
Și, de data aceasta, apelul a fost soluționat într-un complet de judecată din care a făcut parte din nou același magistrat, domnul, care a pronunțat o nouă decizie penală cu nr. 221 din 22.10.2009ce face obiectul prezentului recurs declarat de inculpatul.
Această decizie este lovită de nulitate absolută, prevăzută de disp. art. 197 al.2 pr.penală, care nu poate fi înlăturată în niciun mod deoarece a fost pronunțată de un judecător care a luat parte la soluționarea cauzei în primul ciclu procesual și ca atare, nu mai putea participa la judecarea aceleiași cauze aflându-se în incompatibilitate conform art. 47 pr.penală.
Decizia instanței de apel este nelegală și prin aceea că, instanța a verificat o altă hotărâre a primei instanțe respectiv, nr. 485/22.05.2007 și nu sentința penală nr. 643/15.07.2009 a Judecătoriei Buzău, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a apelului ( fila 35 dosar instanță de apel ).
În raport de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul este fondat, urmând a fi admis conform art. 385/15 pct.2 lit.c pr.penală, și drept consecință, se va casa decizia penală nr. 221 din 12.10.2009 a Tribunalului Buzău - Secția Penală și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului, în complet legal constituit.
Instanța de trimitere, va lua în examinare sentința penală nr. 643 din 15.07.2009 a instanței de fond și se va pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, așa cum prevăd disp. art. 378 pct.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în comuna Săvârșin, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr.221 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția penală, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță Tribunalul Buzău, pentru rejudecarea apelului în complet legal constituit.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Daniel Dinu
Grefier
Red.
Tehnored.
4 ex./4.03.2010
dos.f- Judecătoria Buzău
dos.a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2008
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Daniel Dinu
