Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.142 /R/2008
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 02.02.1946, fiul lui și al, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune,în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv s-au modificat, din declarațiile martorilor audiați, până în prezent, concluziile raportului de expertiză criminalistică, nu rezultă că inculpatul ar fi autorul faptei, dimpotrivă conduc la concluzia că o altă persoană este autorul omorului. Simplul fapt că victima s-a aflat în casa inculpatului nu-l poate incrimina ca fiind și autorul omorului. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă vreun indiciu că inculpatul ar fi participat la comiterea faptei. Pe de altă parte, faza de cercetare judecătorească este terminată, iar față de împrejurarea că sunt indicii cum că o altă persoană ar fi autorul omorului, apreciază că bunul mers al procesului penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, înlocuindu-se măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în mod just, după analiza probelor de la dosar Tribunalul Bihora considerat că temeiurile arestării mai subzistă, existând minimele bănuieli că a comis fapta, precum și gradul de pericol social al faptei comise.
Inculpatului recurent având ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate, întrucât că nu se face vinovat de comiterea faptei ce i se impută.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 Cod de procedură penală rap.la art.160/b Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 02.02.1946 în com. jud.B, CNP -, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr.6/2007, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/12 februarie 2007.
A constatat că încheierea este definitivă în ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, examinând totodată temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat prin încheierea de arestare preventivă nr.6/12.02.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/2007 emis de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/ Cod de procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara și va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul dese dispune,în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea motivelor de recurs se arată că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv s-au modificat, din declarațiile martorilor audiați, până în prezent, concluziile raportului de expertiză criminalistică, nu rezultă că inculpatul ar fi autorul faptei, dimpotrivă conduc la concluzia că o altă persoană este autorul omorului. Pe de altă parte, faza de cercetare judecătorească este terminată, iar față de împrejurarea că sunt indicii cum că o altă persoană ar fi autorul omorului, apreciază că bunul mers al procesului penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, înlocuindu-se măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art. 160/b Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, urmează să fie respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de arestare preventivănr.6/12.02.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/2007, pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 - 175 Cod procedură penală.
În mod corect, instanța de fond, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, neexistând motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Este de reținut că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, aceea de omor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă din gravitateafaptei pentru care este judecat inculpatul - omor, prevăzută de art.174 - 175 Cod penal, lăsarea în libertate a inculpatului putând crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității, generat de aparenta pasivitate a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Cât privește criticile formulate de inculpatreferitor la nevinovăția sa, nu pot fi analizate în acest cadru procesual, acest atribut revenind exclusiv instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond.
În baza art. 192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 02.02.1946, aflat în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
red. decizie - /25.03.2008
jud. fond
Tehnored../25.03.2008
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura Mihaela, Groza
