Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 158
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistat de avocat ales și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat pentru recurentul inculpat a învederat instanței că în încheierea de la termenul anterior, la paragraful 4 s-a consemnat greșit că a solicitat disjungerea cauzei și nu că a fost întrebată dacă se insistă pe cererea de disjungere formulată de colega sa.
Când a menționat cu privire la nemotivarea soluției dată la prima cerere de recuzare nu s-a consemnat ce a spus.
În încheierea de la primul termen de judecată s-a consemnat greșit că a solicitat amânarea cauzei, a fost întrebată asupra cărei variante optează: lăsarea cauzei la ora 13,30 ori acordarea unui alt termen și a fost de acord cu a doua variantă.
Instanța, în raport de notele grefierului de ședință, va proceda la rectificarea încheierilor de ședință.
Cu privire la cererea de recuzare formulată la termenul anterior invocă nulitatea acestei încheieri deoarece: nu a cunoscut cine a soluționat această cerere și observând că a fost soluționată de domnul judecător apreciază că nu trebuia să se pronunțe atâta timp cât pronunțase o încheiere în cauză. A doua cerere de recuzare a fost iarăși soluționată de completul din care a făcut parte domnul deși își spusese părerea odată. Este o situație de incompatibilitate și invocă nulitatea încheierilor pronunțate.
Instanța a învederat apărătorului recurentului inculpat că are posibilitatea ca toate nulitățile să le invoce într-o cale de atac.
Avocat a învederat că, încheierile fiind definitive nu are cale de atac. Își menține în continuare punctul său de vedere și invocă nulitatea încheierilor de recuzare pronunțate de Curtea de Apel.
Fiind întrebată ce soluție ar preconiza împotriva nulității încheierilor de recuzare, avocat a învederat instanței că nulitățile absolute au fost invocate și la instanța de fond așa cum rezultă din consemnările efectuate și apreciază că există același motiv de incompatibilitate și în prezent. Dacă încheierea instanței de fond vizează aceleași nulități, în aceiași situație, incompatibilitatea invocată de ea este clară și cu privire la nulitatea absolută a încheierii pronunțată de domnul care nu era în componența completelor de judecată pentru soluționarea cererii privind măsura arestării preventive. Apreciază că s-au încălcat dispoziții din Codul d e procedură penală și regulamentul privind repartizarea aleatorie a cauzelor.
Instanța a adus la cunoștință că cererile au fost respinse prin două încheieri definitive.
Avocat a susținut că, în continuare, tot completul se află în incompatibilitate pentru că cererea sa în ce privește recuzarea completului a fost soluționată și încheierea dată este nulă din toate punctele de vedere.
La solicitarea instanței de unde rezultă că încheierile sunt nule, avocat a învederat instanței că formulează o nouă cerere de recuzare susținând în continuare incompatibilitatea completului de judecată invocând aceleași motive ca în prima cerere și în plus completează cu: cei care au soluționat cererea erau interesați în cauză. Domnul deși s-a pronunțat o dată asupra unei cereri de recuzare, s-a pronunțat și a doua oară, interesat fiind deoarece a intrat în dosar la primul termen de judecată la instanța de fond.
Instanța a suspendat ședința de judecată pentru formularea în scris a cererii de recuzare și soluționarea acesteia.
Avocat și procurorul nu s-au opus suspendării ședinței de judecată.
La reluarea ședinței de judecată au răspuns aceleași părți și aceiași apărători.
Instanța, având în vedere că în prima parte a cererii de recuzare sunt aceleași motive ca și în precedenta iar celălalt motiv nu poate face obiectul cererii de recuzare, în temeiul art.51 al.3 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare.
Avocat a solicitat instanței să i se pună la dispoziție toate consemnările efectuate în caietul de ședință de către grefier, în ultimele două ședințe de judecată.
Instanța admite cererea formulată în sensul că se vor elibera copii după consemnările grefierului de ședință doar de la termenul de astăzi.
Avocat pentru recurentul inculpat a învederat instanței că nu are alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurentul inculpat și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii pronunțată de tribunal deoarece motivele care au condus la luarea măsurii nu mai subzistă, revocarea mandatului de arestare și punerea în libertate. Apreciază că la acest moment temeiurile nu mai subzistă. Probele administrate în cauză sunt pentru perioada 2007-2008, se discută de un număr mare de părți vătămate când în realitate sunt doar patru părți vătămate și niciuna minoră. Parchetul a mers pe ideea că inculpatul ar fi făcut presiuni asupra părților vătămate dar nu a explicat în ce constau, în realitate nu s-a făcut nicio probă. Deși au fost citate de mai multe ori, părțile vătămate nu s-au prezentat pentru a fi audiate. Este ușot să depui copii după interceptarea convorbirilor telefonice și să spui că probe. În realitate, nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție.
Inculpatul este arestat de circa 1 an de zile și se întreabă de ce alte persoane implicate în cauze având ca obiect trafic de persoane sunt în stare de libertate și nu există egalitate de tratamente. Nu cunoaște în ce mod a apreciat parchetul că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul de câte ori a fost chemat la instanță s-a prezentat, nu a contribuit în nici un fel la tergiversarea cauzei. Apreciază că termenul rezonabil privind arestarea acestuia este cu mult depășit. Motivarea instanței nu este fondată, nu sunt probe sunt doar prezumții neconsolidate cu indicii temeinice care nu pot duce la menținerea stării de arest în continuare.
Față de modalitatea în care se reține săvârșirea faptei, că nu s-a realizat un mijloc bănesc, nu sunt părți vătămate care să-l acuze, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Dispozițiile art.148 Cpp sunt îndeplinite doar sub aspectul că pedeapsa este mai mare de 4 ani dar nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului formulat care vizează și practica CEDO precum și legislația Uniunii Europene. A văzut dosare de trafic de droguri și trafic de persoane de o mai mare amploare, părțile vătămate erau mai multe ca număr și inculpații sunt în stare de libertate. dosarului este dată de transcrierea convorbirilor telefonice fiind de natură a îngreuna studiul dosarului.
Pe probatorii legate de practica CEDO, înaintarea dosarului la instanța s-a făcut deoarece se împlinea termenul și expira arestarea.
S-a menționat că activitatea infracțională a început din anul 2004 și la dosar s-au depus interceptări ale convorbirilor telefonice din anii 2002, 2003, 2004 și nu cunoaște cine a împiedicat organul de urmărire penală să-și facă datoria. Se lasă impresia că activitatea desfășurată privind această infracțiune este prodigioasă dar unde sunt victimele. Nu s-a identificat nicio locație în care să fie victimele să se prostitueze. Organul de urmărire penală nu a găsit așa ceva. O singură dată s-a descoperit o astfel de locație într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Neamț.
Prezumția de nevinovăție funcționează. Recurentul inculpat nu are acces la justiție decât prin intermediul său atunci când merge la penitenciar să discute cu el, altă cale nu are.
În alte cauze limitele de pedeapsă sunt mai mari, părțile vătămate sunt minore și inculpații sunt în stare de libertate. Practica nu este unitară. Prin urmare, prevederile CEDO și ale Curții Europene sunt încălcate în mod flagrant. A făcut referire la o cerere de liberare pe cauțiune soluționată de Tribunalul Hunedoara, cauțiunea fiind de 1 miliard lei. Sunt prevederi clare în Codul d e procedură penală care nu se aplică, operează doar în scris și atunci nu este mirată de soluțiile ce se pronunță.
Din câte știe, repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu. La instanța de fond nu s-a procedat la repartizarea cauzei în mod aleatoriu, mai mult după pronunțare a apărut la dosar o planificare ceea ce înseamnă că nu există repartizare aleatorie. a vis de planificarea de ședință, a invocat nulitatea încheierii, s-au gândit repede să compună o planificare pro causa și în plus s-a depus de la serviciul contabilitate că judecătorul stabilit se afla în concediu medical. Apreciază că s-a desemnat nelegal un al complet pentru a soluționa cauza.
Dacă se solicită menținerea măsurii arestării pentru efectuarea comisiei rogatorii, din dosar nu rezultă că s-ar fi efectuat vreo procedură cu inculpatul.
La solicitarea instanței de judecată, avocat a susținut că nulitatea încheierii de mai sus constă în greșita compunere a completului de judecată și nu s-a procedat la repartizarea aleatorie a cauzei cum ar fi fost corect. Apreciază că instanța nu a fost investită legal.
În cauză de față, pot exista doar două soluții, admiterea sau respingerea recursului, poate admiterea recursului poate depune și concluzii scrise. Accesul liber la justiție se concretizează în opinia separată doar.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii pronunțată de tribunal, revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea fiind temeinică și legală. Temeiurile care au condus la luarea măsurii subzistă, măsura este necesară desfășurării în bune condiții a procesului penal iar probele administrate până la acest moment oferă indicii concrete că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la excepțiile invocate de apărătorul ales al recurentului inculpat, acestea au fost respinse prin încheierile pronunțate la termenele anterioare, privesc fondul cauzei și nu menținerea măsurii arestării.
Recurentul inculpat având cuvântul a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat având cuvântul, și-a însușit concluziile puse de apărătorul său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.3002coroborat cu art.160 Cod procedură penală s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații și au fost arestați la data de 30.03.2008 pe o durată de 29 de zile, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă 24/30.03.2008 și respectiv 26/30.03.2008, măsură ce a fost menținută ulterior de instanță în condițiile art.160/b alin.3 Cod pr.penală.
Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 25. pen rap. la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, tentativă la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de 20. pen. rap la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art.12 alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. Faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în perioada lunilor mai - iunie 2007, preluat-o de la inculpatul pe partea vătămată, de 23 de ani, recrutată de acesta prin înșelăciune, căreia i-a asigurat transportul până în Italia, unde, a fost preluată de soția sa, care a cazat-o și a obligat-o să se prostitueze, iar în perioada octombrie - noiembrie 2007 a determinat cu intenție pe inculpatul să o recruteze pe partea vătămată, în vârstă de 20 de ani, în vederea transportării în Marea Britanie, unde urma să fie supusă exploatării sexuale. De asemenea, în cursul lunii martie 2008, în înțelegere cu soția sa, a încercat să o recruteze pe partea vătămată, prin promisiuni mincinoase, în vederea transferării în Marea Britanie pentru a fi exploatată sexual, prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul lunii martie 2008, în aceeași modalitate, împreună cu și, au recrutat pe partea vătămată, în vârstă de peste 18 ani, ce urma a fi transportată în Norvegia în același scop.
Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată și inculpatului, cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art.12, alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art.37 lit. și art. 33 lit. a pen. activitatea infracțională, constând în aceea că în luna noiembrie 2007, la solicitarea inculpatului a recrutat-o pe partea vătămată ce urma a fi transferată în Marea Britanie, unde urma să practice prostituția în folosul inculpaților, iar în luna martie 2008, prin promisiuni mincinoase, împreună cu inculpații și au recrutat-o pe partea vătămată care urma să fie exploatată sexual în Norvegia.
Din datele dosarului s-a reținut că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiuni de tentativă la trafic de persoane și trafic de persoane, fapte care sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, din numărul infracțiunilor și amploarea fenomenului infracțional, cu un pronunțat caracter transfrontalier. De asemenea, din datele dosarului rezultă indicii că inculpații au încercat să influențeze părțile vătămate, astfel că nu se justifică punerea acestora în libertate, atât timp cât administrarea probatoriului și cercetarea judecătorească nu au fost finalizate. In aceste condiții, instanța a apreciat că se menține riscul alterării mijloacelor de probă și a influențării părților vătămate, aspecte ce constituie "motive relevante" și "suficiente" pentru a se dispune privarea în continuare de libertate a celor doi inculpați. Chiar dacă s-ar reține susținerile inculpaților că nu mai există riscul de a fi influențați martorii sau de a se exercita presiuni asupra părților vătămate (temeiuri prevăzute la art.148 lit.b, e, Cod pr.penală) este suficient să se constate că în cauză subzistă unul dintre temeiurile prevăzute de art.148 Cod pr.penală, respectiv cel de la lit."f " și care a fost analizat mai sus, întrucât temeiurile arestării preventive și implicit ale menținerii măsurii nu sunt prevăzute cumulativ de textul de lege, ci alternativ.
In ceea ce privește termenul rezonabil, așa cum este el prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenție, s-a motivat că acesta trebuie apreciat în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte. In speță, instanța a apreciat că termenul rezonabil nu a fost depășit având în vedere că deși s-au acordat mai multe termene de judecată cercetarea judecătorească a fost amânată tocmai în vederea respectării garanțiilor procesuale ale părților.
Aspectele expuse mai sus au condus la concluzia că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților și.
Pentru aceleași considerente ce au fost deja analizate, instanța a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, prin apărătorul angajat și cererea de înlocuire măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul, prin apărătorul angajat.
Cât privește susținerile apărătorului angajat al inculpatului ce vizează fondul cauzei, acestea urmează a fi avute în vedere de instanță cu ocazia aprecierii probelor, a deliberării și pronunțării hotărârii.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații la pronunțare.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul prin apărător, a solicitat casarea încheierii, revocarea măsurii și punerea sa în libertate, susținând în esență că nu există probe că a exercitat presiuni asupra părților vătămate și nici probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea a susținut că s-a depășit termenul rezonabil al arestării.
Inculpatul, de asemenea prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii invocând în special că încheierea din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut măsura arestării preventive înainte de primul termen de judecată este lovită de nulitate absolută, atrăgând nulitatea tuturor încheierilor ulterioare prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
În motivarea existenței nulității absolute, apărătorul a susținut că la acel termen cauza a fost judecată de un alt judecător decât cel căruia îi fusese repartizată cauza aleatoriu.
Invocând această situație apărătorul a susținut, că ea constituie o nelegală sesizare a instanței, dar și o nelegală compunere a completului.
Cu privire la netemeinicia măsurii s-a mai susținut că în cauză se face referire la o activitate infracțională amplă, dar în realitate inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru două părți vătămate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii, Curtea de Apel constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din 30.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, iar la data de 18.04.2008 s-a întocmit rechizitoriul, fiind sesizată instanța de judecată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, din care una rămasă în fază de tentativă, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, pentru ambii inculpați reținându-se aplicarea art.33 lit. a Cod penal, privind concursul de infracțiuni și art.37 lit. b Cod penal privind starea de recidivă postexecutorie.
Pentru luarea măsurii arestării preventive este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală;
- fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii;
- să fie prezent cel puțin unul din dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Existența primelor două condiții nu comportă discuții, deoarece în cauză există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, infracțiunea prevăzută de art.12 al.1,2 lit. a din Legea nr.678/2001, fiind sancționată cu închisoare de la 3 la 12 ani.
În ce privește cea de-a treia condiție, la luarea măsurii arestării preventive s-a reținut existența temeiurilor prevăzute de art.148 lit. b,e și f Cod procedură penală, prima instanță motivând că inculpații sunt extrem de violenți și cu posibilități reale de a exercita influență asupra persoanelor vătămate și martorilor care au cunoștință de existența infracțiunilor, iar în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea sporită a faptelor, din rezonanța în rândul opiniei publice și reacția negativă a acesteia.
Prin încheierea din 19.02.2009, prima instanță, verificând menținerea temeiurilor care au condus la luarea măsurii arestării preventive, are în vedere în mod deosebit dispozițiile art.148 al.1 lit. f Cod procedură penală și constată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la temeiurile prevăzute de art.148 al.1 lit. b și e Cod procedură penală se admite însă și ipoteza dispariției riscului de a fi influențați martorii sau de a se exercita presiuni asupra părților vătămate.
Odată cu ratificarea de către țara noastră a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la cele trei condiții menționate s-a adăugat și cea a conformității dreptului intern cu prevederile Convenției.
Referitor la protejarea ordinii publice, Curtea Europeană a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat.
De altfel, Curtea a precizat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile ( cauza Wemhoff contra Germaniei).
Noțiunea de "limită rezonabilă" a măsurii arestării preventive este distinctă de dispoziția asemănătoare cuprinsă în paragraful 1 al. art.6 din Convenție, aceasta din urmă fiind aplicabilă tuturor categoriilor de justițiabili și care are drept scop protejarea împotriva duratei excesive a procedurii.
rezonabilă a detenției provizorii trebuie analizată în strânsă legătură cu dreptul de a fi eliberat pe durata procedurii.
La aprecierea limitei rezonabile se au în vedere particularitățile fiecărei cauze, dar și diligențele depuse pentru desfășurarea procedurii.
De altfel, însăși legea internă stabilește, prin dispozițiile art.293 Cod procedură penală că în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, judecata se face de urgență și cu precădere.
Așa cum s-a menționat, în cauză urmărirea penală s-a finalizat în mai puțin de trei săptămâni de la arestarea preventivă a inculpaților, dar judecata s-a prelungit, este adevărat din motive obiective, deoarece părțile vătămate nu au putut fi audiate. Această împrejurare nu poate fi însă imputată nici inculpaților, astfel încât se pune problema limitei rezonabile a măsurii arestării preventive.
O particularitate pe care o prezintă cauza și care trebuie avută în vedere la examinarea limitei rezonabile a măsurii preventive o constituie împrejurarea că ceilalți doi inculpați au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpatei reținându-i-se aceleași infracțiuni ca și inculpatului.
Este adevărat că acesta, cât și inculpatul au antecedente penale, ceea ce poate conduce la concluzia unei perseverențe infracționale și a unei predispoziții pentru un comportament deviant.
Anterior modificării Codului d e procedură penală prin Legea nr.356/2006, calitatea de recidivist constituia un temei distinct de detenție preventivă, consacrare ce nu era compatibilă însă cu exigențele impuse de Convenție, tocmai pentru că exprima "o prezumție puternică de pericol social". În prezent această prevedere a fost abrogată, iar existența antecedentelor penale are semnificația unei date, informații privind persoana inculpatului, care, coroborată cu alte probe, servește la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică.
În cauză, Curtea apreciază că acest pericol s-a diminuat și că de asemenea s-a estompat și reacția negativă a opiniei publice, iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată printr-o măsură neprivativă de libertate.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile și se va casa în totalitate încheierea. Reținând cauza spre rejudecare, în temeiul art.139 al.1 Cod procedură penală, instanța de control judiciar va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, urmând să se stabilească în sarcina inculpaților respectarea obligațiilor prevăzute de art.145 al.11și pe cea prevăzută de art. 145 al.12Cod procedură penală pe durata acestei măsuri.
Li se va atrage atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a măsurii.
Având în vedere caracterul neprivativ de libertate al măsurii, se va dispune punerea de îndată în libertate a acestora.
În ce privește motivul de recurs constând în nulitatea încheierii, invocat prin apărător de inculpatul, acesta nu este fondat.
Așa cum s-a menționat, s-a susținut că încheierea din 22.04.2008 și cele ulterioare sunt lovite de nulitate absolută, deoarece legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată de alt complet decât cel căruia trebuia să-i fie repartizată aleatoriu cauza. Invocând acest motiv, apărătorul a susținut că împrejurarea descrisă constituie o nelegală sesizare instanței, precum și o compunere nelegală completului.
Motivul invocat se întemeiază pe o interpretare eronată a normelor ce reglementează sesizarea instanței, acestea vizând în primul rând condiții de formă și de fond ale actului prin care instanța este investită cu soluționarea cauzei.
În ce privește noțiunea de compunere a completului, acesta desemnează numărul de judecători care intră, potrivit legii, în alcătuirea completului de judecată. Or, aspectele învederate de inculpatul sunt reglementate de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor și nu de norme procesual penale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 19.februarie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată, reține cauza spre rejudecare și în fond;
In temeiul art.139 alin. l Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestului preventiv luată împotriva celor doi inculpați cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Supravegherea inculpaților pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara va fi exercitată de Poliția municipiului B, județul
In baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin. 1/1 și alin. 1/2 Cod procedură penală, obligă inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanțele de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora și de martorii din cază și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
In baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art. 145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpaților, Poliției municipiul B, județul B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpaților.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.24, respectiv, 26 din data de 30.03.2008, emise de Tribunalul Bacău, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Constată că recurenții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2009, în prezența recurenților inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec. recurs
Tehnored.
3 ex.
02.03.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
