Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-(2565/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1644

Ședința publică de la 09 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Silvia Cerbu

JUDECĂTOR 2: Lucia Rog

JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. În raport de atitudinea procesuală a inculpatului așa cum reiese din declarațiile date la filele 10 și 21 din dosarul de fond, apreciază că se poate continua cercetarea judecătorească cu acesta în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Teleorman, ca fiind legală și temeinică. Urmează a se avea în vedere faptele săvârșite, vârsta părții vătămate, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală și ale art.148 lit.f Cod procedură penală.

Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-a schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul.

Inculpatul, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, având în vedere atitudinea procesuală sinceră a acestuia.

Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.

Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.h Cod penal, prin încheierea nr.36/C din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148 lit. f și art.1491din Codul d e procedură penală. Totodată, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 42 /UP/21.07.2009.

Prin ordonanța din 29 septembrie 2009 parchetul a dispus, pe baza materialului probator administrat în cauză, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.h Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.183 Cod penal și art.20 Cod penal rap.la art.208-209 lit.g Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.

Ulterior, prin rechizitoriul nr.183/P/2009 din 30 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea, în concurs real și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 din Codul penal și a unei tentative la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.20 rap. la art.208, art.209 lit. din Codul penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, în noaptea de 19/20 iulie 2009 exercitat acte de violență asupra părții vătămate, de 88 ani, cauzându-i leziuni în urma cărora a decedat. După comiterea agresiunii inculpatul a căutat în locuință bunuri și bani, profitând de faptul că victima se afla în imposibilitatea de a reacționa.

Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport medico legal de necropsie a victimei, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și declarația martorului.

Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.

De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.

Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.

Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiunii pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.

Or, gravitatea concretă a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestora, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.

Astfel, inculpatul a exercitat acte de violență asupra unei persoane în vârstă, care a avut încredere și l-a primit să o ajute în gospodărie, asigurându-i acestuia veniturile necesare traiului. După comiterea agresiunii, care a condus la decesul victimei, inculpatul a căutat în locuința acesteia bunuri și bani, cu scopul de și-i însuți pe nedrept.

Modalitatea de comitere a faptei relevă o periculozitate sporită a inculpatului și impune izolarea acestuia de comunitate.

În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea reține, ca fiind relevantă, împrejurarea că, din cazierul judiciar al acestuia, rezultă că anterior, a mai fost condamnat prin sentința penală nr.305/19.10.2001, pronunțată în dosarul nr.1655/2001 al Judecătoriei Zimnicea, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev, de art.197 alin.2 lit.1din Codul penal, reținându-se că la dat de 08.09.2001 a violat-o pe bunica sa, ceea ce demonstrează perseverență infracțională și impune o reacție din partea organelor judiciare.

Aceste date privind persoana inculpatului creează temerea că lăsarea în libertate ar putea conduce la reluarea activității infracționale.

Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol siguranța persoanelor.

Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând, totodată, că în raport de actualul stadiu procesual, se impune menținerea acestuia în stare de arest, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală.

Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.SC-10.11.2009.

Dact.-11.11.; 23.11.09/ 2 ex

Președinte:Silvia Cerbu
Judecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Bucuresti