Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2588/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1643
Ședința publică de la 9 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 15236 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, consideră nelegală și netemeinică încheierea din 3 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția Penală - prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că instanța de fond netemeinic a reținut că inculpatul prezintă pericol social, iar fapta comisă are o rezonanță foarte mare în societate.Arată că pretinsa faptă s-a săvârșit în 2001, singura declarația a inculpatului a fost dată în septembrie 2009, iar din dosarul de urmărire penală nu rezultă indicii temeinice că recurentul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. În continuare susține că părțile vătămate în perioada 2001 - 2009 au fost permanent în vizită în casa clientului său și niciodată nu au afirmat că au suferit vreo vătămare urmare a faptului că inculpatul le-a făcut cunoștință cu ceilalți doi inculpați și nu au primit nici un fel de amenințare din partea acestuia pentru a-și schimba declarațiile.
C pe care îl apără a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond,admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,arată că Tribunalul București - Secția I Penală a apreciat în mod corect referitor la admisibilitatea pe fond a unei astfel de cereri, în condițiile în care instanța a respins inițial propunerea de arestare preventivă, această măsură fiind dispusă de Curtea de APEL BUCUREȘTI. Prima instanță a făcut o analiză corectă și pertinentă a condițiilor de formă și fond a cererii inculpatului și a apreciat că în actualul moment procesual admiterea unei astfel de cereri este inoportună și nu se justifică, chiar dacă de la data comiterii faptelor și până în prezent a trecut o perioadă mare de timp.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a apreciat că la acest moment există posibilitatea îngreunării urmăririi penale și efectuării de înțelegeri dolozive cu părțile vătămate și cu martorii, justifică temerea instanței că odată cu lăsarea în libertate a recurentului, situația de fapt - rezultată din declarațiile martorilor și ale părților vătămate - se va schimba în urma înțelegerii dintre inculpat și părțile vătămate.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul în replică,arată că în prezent copilul părții vătămate este crescut de soacra inculpatului, iar este cumnata acestuia
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu a făcut decât să le prezinte pe părțile vătămate, s-a prezentat singur la poliție și solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (ambele cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 13.Cod Penal) și art. 323 alin. 1, 2.Cod Penal, reținându-se în sarcina sa că în luna ianuarie a recrutat, prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră șcu în vârstă de 17 ani și partea vătămată majoră, pe care le-a transferat inculpatei, aceasta cazându-le în apartamentul său din Ulterior, inculpații și le-au transportat în T, unde le-au transferat unor cetățeni români care le-au trecut, în mod fraudulos, frontiera de stat a României în Serbia, unde le-au transferat unor cetățeni și macedoneni, care le-au exploatat prin obligare la practicarea prostituției în folosul lor. Partea vătămată minoră șcu a fost transferată în, unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția, prin amenințări și violențe în cluburi de noapte, iar partea vătămată majoră a fost exploatată într-un club din Serbia.
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin.l și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar s-a constatat că, deși în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art. 160 alin. 1 Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, tribunalul a apreciat că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, prin înșelăciune (promisiunea unui loc de muncă în Italia), inculpatul a recrutat pe părțile vătămate șcu (minoră) și pentru obligarea la practicarea prostituției, scopul urmărit, obținerea de foloase materiale, constituie date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura și gravitatea deosebită a activității infracționale a inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată al cărei unic întreținător este, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni și că ar fi posibil să zădărnicească aflarea adevărului, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a arătat, în esență, că nu există indicii temeinice că ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat (părțile vătămate frecventând locuința sa în perioada 2001-2009) și nici date că ar fi adresat acestora amenințări pentru a-și schimba declarațiile.
Invocând și perioada mare de timp scursă între data comiterii faptelor - anul 2001 - și data audierii sale în cauză - anul 2009 - inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se justifică liberarea provizorie sub control judiciar.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat corect toate împrejurările cauzei și a apreciat în mod just că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului este inoportună, deoarece ea nu este de natură să asigure realizarea scopului legal al măsurilor preventive.
Reevaluând actele cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite doar condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare prevăzute de art. 1602alin. 1.Cod Penal referitoare la cuantumul pedepsei închisorii, însă nu sunt întrunite cerințele aliniatului 2 al aceluiași articol, deoarece existența unor date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate atrage în mod necesar respingerea cererii acestuia.
Astfel, din declarațiile părții vătămate șcu rezultă că, în luna martie 2009, pe fondul declarațiilor incriminatoare date cu privire la contribuția inculpatului la recrutarea sa, a primit amenințări atât nemijlocit din partea recurentului-inculpat, cât și telefonic, din partea altor persoane aflate în relație de rudenie cu acesta din urmă - respectiv cumnatul său. În acest sens, din declarația părții vătămate aflate la filele 98 și urm. dup rezultă că, la afirmațiile sale că se va adresa organelor de poliție, inculpatul a afirmat"atât îți trebuie fă, jegoaso",proferând ulterior și amenințări cu incendierea locuinței.
Martorul, concubinul părții vătămate șcu, a confirmat primirea telefoanelor de amenințare, iar din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată în perioada 20.03.2009 - 26.03.2009 rezultă, de asemenea, suficiente date de natură a confirma în mod plauzibil susținerile sale.
Pe de altă parte, Curtea constată că și din declarația dată la 09.06.2009 de către partea vătămată (fila 264 dup) rezultă că, în anul 2006, fiind chemată pentru a da declarații la organele de poliție, a fost amenințată de către inculpat că, dacă nu își va retrage declarațiile, va avea probleme.
Toate aceste elemente probatorii se constituie în date suficiente, ce justifică pertinent temerea că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca să influențeze cele două părți vătămate și să zădărnicească astfel aflarea adevărului, împrejurare ce justifică astfel respingerea cererii sale de liberare provizorie în raport de prevederile art. 1602alin. 2.
C.P.P.Chiar dacă prima instanță nu a examinat în detaliu aceste elemente de fapt, Curtea constată că antamarea lor în recursul inculpatului nu determină o agravare a situației sale în propria cale de atac, ci constituie doar o fundamentare mai justă a soluției corecte date cererii de liberare provizorie de către prima instanță.
Pe cale de consecință, apreciază că evaluarea altor date reale sau circumstanțe persoanele ale inculpatului nu se mai impune, iar neîndeplinirea cerințelor art. 1602alin. 2.C.P.P. atrage în mod necesar respingerea cererii sale.
În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la inexistența unor indicii temeinice de săvârșire a faptelor, Curtea o apreciază vădit nerelevantă în actualul cadru procesual, deoarece liberarea provizorie constituie o alternativă la măsura arestării preventive și presupune existența unor indicii de săvârșire a faptei, însă inoportunitatea menținerii stării de arest în realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. Drept urmare, critica referitoare la lipsa indiciilor temeinice nu poate fi valorificată pe această cale, ci doar, eventual, în cadrul unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește perioada mare de timp scursă între data comiterii faptelor, respectiv ianuarie 2002 (și nu 2001 cum eronat a susținut inculpatul) și data arestării preventive, pe de o parte, ori atitudinea procesuală a recurentului, pe de altă parte, Curtea reține că ambele elemente sunt lipsite de concludență în aprecierea oportunității liberării provizorii, cât timp existența datelor că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului atrage în mod necesar imposibilitatea acordării liberării conform art. 1602alin. 2.C.P.P.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /26.11.09
Dact. 2 ex./26.11.09
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
