Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2563/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1641
Ședința publică de la 9 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 77951 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea Curții, recurentul inculpat declară că numele său complet este.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, consideră netemeinică încheierea Tribunalului București prin care s-a dispus menținerea arestării preventive în ceea ce-l privește pe clientul său.
În susținerea recursului arată că după 8 luni de la începerea urmăririi penale și a cercetării judecătorești aproape toate probele necesare cauzei și stabilirii vinovăției s-au administrat, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.
Din perspectiva art. 143 Cod procedură penală lucrurile s-au clarificat încă de la începutul cercetărilor, prin atitudinea de recunoaștere a inculpatului.
Făcând referire la art. 148 lit. Cod procedură penală - față de faptă, pericolul social al acesteia și modalitatea de acțiune solicită a se constata că este o faptă cu un pericol social ridicat. În ceea ce privește situația de fapt, solicită a se avea în vedere că a fost un conflict între două grupuri de tineri, la o vârstă a teribilismului tinereții, conflict pornit de la niște fapte anterioare și în urmă căruia părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Cu privire la datele ce caracterizează persoana recurentului, arată că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale și beneficiată de un referat pozitiv din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, susține că cel pe care îl apără nu se va sustrage judecării cauzei, iar probele nu mai pot fi în nici un fel influențate.
Față de toate cele arătate mai sus și avându-se în vedere că judecarea inculpatului în stare de libertate nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a clientului său.
La solicitarea Curții, în sensul de a face precizări și cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală - reținut ca temei al arestării, apărătorul recurentului inculpat arată că din declarațiile tuturor celor audiați a rezultat că întreaga activitate a avut loc seara, mulți dintre participanți nici nu stiu cine a lovit. La momentul când a fost identificat și arestat, recurentul a recunoscut ceea ce a făcut, a conștientizat puțin mai târziu ceea ce s-a întâmplat, nu s-a sustras urmăriri penale, fiind doare speriat de cele petrecute.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică. La acest moment procesual în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise, precum și față de pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul în cazul în care ar fi lăsat in libertate. Este adevărat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, dar în cauză mai sunt de audiat martori, astfel că este în interesul procesului penal ca recurentul să fie judecat în stare de arest.
Mai mult, ar exista posibilitatea ca recurentul să se sustragă de la urmărirea penală, iar lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră sunt elemente ce vor fi avute în vedere de instanță la momentul pronunțări unei soluții pe fondul cauzei.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curți soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 22.10.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, între altele a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a se hotărî astfel, instanța de fond a apreciat în esență că sunt realizate condițiile impuse de art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă și punerea în libertate a inculpatului ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că în mod greșit se reține că subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, că a avut o atitudine procesuală cooperantă și nu există date din care să rezulte că ar intenționa să obstrucționeze procesul.
De asemenea, a mai precizat inculpatul că nu s-a sustras urmăririi penale.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1.Inculpatul a fost trimis în judecată pentru 2009 infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i Cod penal, iar din probatoriul care susține actul de inculpare (inclusiv declarațiile inculpatului) rezultă mai mult decât indicii temeinice de natură a justifica bănuiala că a comis infracțiunea ce se reține în sarcina acestuia.
2. În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească în cauză se apropie de final și faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor nu sunt aspecte de natură a forma convingerea că punerea în libertate a acestuia nu ar constitui un risc pentru comunitate.
Dimpotrivă, din violența comportamentală demonstrată de inculpat, din absența atașamentului la valorile morale și sociale, precum și din lipsa autocontrolului vădit, instanța deduce pericolul pentru ordinea publică ce-l prezintă inculpatul, astfel că nu se poate primi critica formulată în susținerea recursului.
3. Sub aspectul legalității, Curtea constată că menținerea măsurii preventive s-a realizat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.10.2009 pronunțată în dosarul penal nr- de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-26.11.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
