Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 171/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 171/
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Popescu Florin
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 33 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului intimat depune la dosarul cauzei copia unei adrese către IPJ A prin care solicită să se comunice dacă agentul de poliție, din cadrul Poliției Mun. A era desemnat de către IGPR, prin ordin sau decizie, să desfășoare activități specifice pe linie de poliție rutieră. Totodată solicită amânarea cauzei pentru a primi răspuns la această adresă, apreciindu-l util în soluționarea cauzei.
Procurorul solicită respingerea cererii, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, apreciind că nu are relevanță în soluționarea cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acord cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii nr. 33/2010 a Tribunalului Arad și rejudecând cauza, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, susținând motivele expuse pe larg în memoriul depus la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea recursului parchetului, încheierea nr. 33/2010 a Tribunalului Timiș fiind legală și temeinică. După ce prezintă pe scurt starea de fapt, apărătorul inculpatului arată că în mod temeinic prima instanță a motivat de ce nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit.f Cpp pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, demonstrându-se totodată că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 33 din 21 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 21/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La aceeași dată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada sesizat instanța și cu propunere de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.01.2010 ora 15,00.
În fapt, s-a reținut că în data de 20.01.2010 în jurul orelor 8,30, inculpatul conducea pe Bulevardul din mun. A un autoturism Opel Astra și a fost oprit pentru un control de rutină de către și ag., din cadrul Poliției mun. A, care i-au solicitat documentele autoturismului și actele personale inclusiv permisul de conducere. Inculpatul a declarat agenților că nu posedă permis de conducere, dreptul de a conduce fiindu-i suspendat ca urmare a săvârșirii unei contravenții. După întocmirea procesului verbal de constatare inculpatul s-a apropiat de agentul și i-a cerut să nu înregistreze în evidențele poliției fapta constată, urmând a găsi o cale prin care "să fie bine pentru toată lumea", sens în care i-a propus acestuia să se întâlnească în cursul dimineții, până în ora 11,00 pentru a se "revanșa" față de agent, pentru că nu va înregistra oficial procesul -verbal de constatare și că inculpatul nu va fi tras la răspundere penală pentru fapta săvârșită.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se arată că singura ieșire din situația în care singur s-a plasat prin nerespectarea interdicției de a conduce pe perioada în care acest drept îi era suspendat, o aprecia ca fiind coruperea funcționarilor statului, încercarea de a-i determina ca în schimbul unei recompense să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle de serviciu, Neluarea măsurii preventive față de inculpat ar constitui un puternic semnal negativ din partea organelor judiciare către comunitatea locală, o încurajare și o legitimare a unor astfel de practici, de natură să creeze impresia că astfel de atitudini levantine sunt firești și să ducă la generalizarea unei astfel de conduite. De asemenea, în lipsa luării unor măsuri ferme, societatea ar percepe o slăbiciune a autorităților ori o abandonare a acțiunilor de reprimare a faptelor de corupție.
Analizând actele și lucrările dosarului, din probele administrate în cauză, respectiv: sesizarea și denunțul agentului de poliție, proces - verbal de constatare a infracțiunii rutiere și acte doveditoare, acte organe judiciare, rapoarte polițiști, proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, note de redare a înregistrărilor ambientale, sport optic, acte depuse în apărare, planșă foto, declarații martori, declarații inculpat, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 143 Cpp, în sensul că rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cpp, tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de text referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege, astfel, infracțiunile presupuse a fi săvârșite de către inculpat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Cu privire la condiția cumulativă prevăzută în același articol, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a apreciat că nu este îndeplinită în cauză.
Pericolul pentru ordinea publică se analizează de către instanță având în vedere date legate de persoana inculpatului și de faptele săvârșite de acesta.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune două componente, respectiv pericolul social al infracțiunii și pericolul social al persoanei inculpatului.
Astfel, pericolul social ca și una din trăsăturile esențiale a infracțiunii, presupune pericolul social abstract evaluat de legiuitor în legea penală și pericolul social concret al infracțiunii ce urmează a fi identificat de instanța de judecată cu prilejul judecării faptei și care se reflectă în sancțiunea aplicată.
În privința persoanei inculpatului, s-a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, lucrează la o firmă într-o funcție de conducere - ca director comercial și nu rezultă din actele existente la dosarul cauzei că ar fi avut un comportament care să conducă la destabilizarea ordinii sociale.
În acest context, având în vedere jurisprudența CEDO, prin prisma art. 5 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului privind detenția preventivă, măsura ce poate fi luată în mod excepțional din considerente ce țin de apărarea ordinii publice și pentru o perioadă limitată de timp, s-a apreciat că împotriva inculpatului nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
Pentru acestea, instanța constatând că în cauză nu sunt întrunite disp. art. 148 lit. f Cpp, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii Tribunalului Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, criticând-o pentru nelegalitate pe motiv că fapta inculpatului prezintă pericol social ridicat, având în vedere gravitatea acesteia, fiind o faptă de corupție.
Cu privire la conduita inculpatului se arată că instanța de fond a nesocotit faptul că inculpatul a încercat să cumpere bunăvoința agentului de poliție în urma constatării de către polițist a faptului că inculpatul tocmai săvârșea o altă infracțiune, anume aceea de a conduce autovehicule după ce acest drept îi fusese suspendat. Atitudinea inculpatului apare în mod evident ca fiind caracterizată de un ridicat grad de pericol social concret, fapt care trebuie să determine instanța în admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3854, al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Instanța de fond, având în vedere actele dosarului de urmărire penală, în mod întemeiat a constatat că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit prev. art. 148 cpp, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 cpp și există vreunul din cazurile menționate de acest text.
Chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că a fost săvârșită o faptă prevăzută de lege penală, în mod întemeiat, instanța de fond a constatat că nu poate fi reținut nici unul din cazurile prev. de art. 148 Cpp, și în special cazul prev. de art. 148 lit. f cpp indicat în referatul cu propunere de arestare preventivă.
Potrivit textului menționat mai sus arestarea inculpatului poate fi dispusă dacă a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Legea prevede că pentru fapta pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat, cea prev. de aret. 255 cp rap. la art.7 al.2 din Legea 78/2000 și art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, însă nu s-a dovedit că este îndeplinită și cea de-a doua condiție, respectiv existența unor probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a se stabili existența unui pericol concret pentru ordinea publică trebuie să se demonstreze, în consens cu prevederile menționate, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului.
Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie întotdeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia și elementele care caracterizează persoana infractorului.
În opinia Curții, pentru evaluarea acestui tip de pericol trebuie avute în vedere persoana inculpatului - comportamentul agresiv sau perturbant, antecedența penală, mai ales cea caracterizată, natura infracțiunii și pericolul ei social; crearea în sânul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate; posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să influențeze mersul anchetei; frecvența comiterii unor fapte penale; gradul de complexitate a cauzei.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă un anumit pericol social, având în vedere natura acesteia, respectiv că este o faptă de corupție, însă celelalte criterii menționate mai sus nu sunt îndeplinite.
Cu privire la conduita și comportamentul inculpatului, așa cum s-a reținut și în încheierea recurată, se observă că inculpatul nu a intrat, anterior, în conflict cu legea penală, este încadrat în muncă și desfășoară activitatea într-o firmă în funcția de director comercial.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că, potrivit prev. art. 136 cpp,scopul măsurilor preventive este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, însă din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi desfășurat anumite activități din care să rezulte că ar fi împiedicat într-un fel sau altul buna desfășurare a anchetei ce se află în derulare.
Prin urmare, recursul parchetului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct. 1, lit.b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva Încheierii nr. 33/2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /17.02.10
Tehnored. 2.ex./26.02.10
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Popescu Florin, Codrina Iosana
