Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Ședința publică din data de 11 martie 2009
DECIZIA PENALĂ nr. 183
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Bacău - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și G, împotriva încheierii din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av., inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și inculpatul G - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. - prin substituirea av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită - în temeiul art.38515pct.2 C.P.P. raportat la art.302 C.P.P.- admiterea recursului declarat de - Biroul Teritorial Bacău, casarea încheierii recurate și menținerea măîsurii arestării preventive pentru cei trei inculpați.
Consideră că încheierea este netemeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii pentru motivele invocate în cererea scrisă și având în vedere pericolul social pe care îl prezintă inculpații, iar lăsarea lor în libertate ar influența cursul judecății, martorii și părțile vătămate care mai sunt de audiat în cauză.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul G - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate.
Consideră că instanța de fond corect a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive atâta vreme cât învinuirile aduse inculpatului se bazează pe declarațiile a trei părți vătămate, iar termenul rezonabil impus de CEDO a fost depășit, inculpatul fiind arestat de 1 an și 4 luni.
Solicită punerea în libertate a inculpatului, întrucât în această stare va putea ajuta mai mult la aflarea adevărului și dovedirea nevinovăției sale. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul d-rei av., pe care a substituit-
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pentru motivele reținute de instanța de fond.
Consideră că a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO. Inculpatul fiind arestat de 1 an și 4 luni și că s-a procedat corect înlocuind măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Bacău - în baza art.38515pct.1 lit.b
C.P.P.În susținerea celor solicitate, arată că pe data de 6 ianuarie 2009 judecătorul fondului a judecat menținerea măsurii arestului preventiv și a înlocuind-o cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior, a fost infirmată, dar a mai venit o dată la judecătorul respectiv și a fost pe aceeași poziție. S-a făcut recurs de către parchet și a fost admis.
Pentru a treia oară consecutiv judecătorul de fond îi pune în libertate, cu o opinie mai vehementă și argumentează amplu soluția dată.
Concluzia este că judecătorul de fond s-a convins că asta este realitatea, studiind corect tot dosarul și consideră că parchetul este într-o situație în care se chinuie să aducă argumente pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Este un an de zile de când în dosar nu s-a mai administrat nicio probă, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prin trecerea timpului și nici nu s-au modificat pentru că nu s-a făcut nimic.
Motivul că inculpații ar putea influența aflarea adevărului nu este întemeiat deoarece nu a fost dovedit și consideră că este o calomnie. Consideră că au fost încălcate Constituția României, art.5 din CEDO și art.6 C.P.P. care garantează dreptul la libertate, în acest caz fiind îngrădită prin măsura care s-a luat, menținerea arestării preventive nu mai este justificată întrucât inculpații au stat arestați degeaba.
Mai solicită a se avea în vedere că la data de 3 martie 2009, într-un termen normal cu procedură completă, nu a fost prezentă nicio parte vătămată, ceea ce arată dezinteresul acestora, reiese reaua credință pe care au avut-o când au dat declarațiile la urmărirea penală, consideră că sunt niște prostituate.
Pe de altă parte, instanța fondului observă cu drept cuvânt că inculpatul este în libertate deși se consideră că frații au avut aceeași activitate infracțională și cu toate că inculpatul în acea perioadă era plecat din țară.
Pentru egalitate de tratament, pentru faptul că un om în libertate poate să-și facă apărarea mai bine, pentru faptul că există formulată o cerere de strămutare a cauzei, motiv pentru care s-a suspendat judecarea, timp în xcare nu se mai face nimic pentru aflarea adevărului, solicită respingerea recursului și a se face aplicarea dispozițiilor art.160 al.2 C.P.P. respectiv punerea în libertate a inculpaților.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicțiile necesare, care vor fi mult mai utile judecării drepte a cauzei.
Recurentul inculpat arată că promite că ca respecta obligațiile impuse, nu este vinovat și vrea să aducă date certe în acest sens.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită respingerea recursului și se obligă să respecte toate obligațiile impuse.
Recurentul inculpat G - având cuvântul - arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, nu că este recidivist însă pentru acele fapte și-a ispășit pedeapsa, nu face parte din grupul infracțional, nu are cum influența părțile și consideră că dacă ar fi liber ar putea aduna mai multe probe pentru dovedirea nevinovăției sale.
Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în temeiul art.139 al.1 s C.P.P.-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G și, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Supravegherea inculpaților, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția Municipiului
În temeiul art.145/1 alin.2 pr.pen. cu art.145 alin.1/1,alin.1/2 Cod pr.penală, au fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele vătămate, membru familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f) să nu se afle în locuințele părților vătămate.
În temeiul art.145/1 alin.2 pr.pen. art.145 alin.3 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpaților, G și că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul art.145/1 alin.2 pr.pen. cu art.145 alin.2/1 pr.pen. s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: fiecărui inculpat, Poliției Mun.B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpaților.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, G și, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpații, G,.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu prăsi localitatea, formulată de inculpatul.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Potrivit art. 139 alin. 2.C.P.P. așa cum a fost modificat de Legea 356/2006, încheierile prin care s-a dispus, până la această dată asupra măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au autoritate de lucru judecat, astfel că și la acest moment, instanța are obligația să verifice legalitatea luării măsurii preventive, chiar dacă toate au rămas definitive prin soluționarea recursurilor, arestarea fiind menținută.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații G, și au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, îi plasează pe inculpați la locul săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeinicieiInstanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. constată că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare al instanței, prin rechizitoriu, se reține că inculpatul Gad eterminat trei părți vătămate, respectiv pe:, I, și, la întreținerea de acte sexuale, împotriva voinței lor, cu diverse persoane, iar pentru inculpatul, sunt indicate șase părți vătămate:, și care au fost determinate la același gen de activitate, ori citativul dosarului cuprinde un număr de 17 părți vătămate, astfel că celelalte părți vătămate neindicate au fost sub influența, probabil al altora inculpați din dosar. Sub acest aspect activitatea celor doi are o amploare mai redusă în raport cu ansamblul activității infracționale reținute de întreg dosarul. Pentru activitatea lor infracțională, au fost arestați, prelungită măsura și menținută până la această dată.
S-a arătat în rechizitoriu, că liderul grupului era inculpatul și pe timpul cât acesta a lipsit din țară a fost înlocuit de fratele său inculpatul, fiind denumit "co-lider". Pentru egalitatea apreciem că și acest inculpat ar putea beneficia de aceeași măsură, aceea de nu părăsi țara,așa cum a obținut inculpatul, prin soluția dată de instanța ierarhic superioară, Curtea de Apel Bacău, la data de 19.11.2008, și că, încă aproximativ patru luni de arest preventiv pentru inculpatul, au fost de natură a justifica diferența în ceea ce privește activitatea infracțională, a fiecăruia dintre ei.
În câteva cauze împotriva Franței, (de ex. ), Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat asupra unui criteriu care să justifice privarea de libertate a inculpatului ca măsură preventivă, acela de protejare a ordinii publice. Ea a admis faptul că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă, însă pe un termen limitat. Însă totdeauna trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, și că menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată (și cauza Kemmache împotriva Franței).
Relativ recent și România, printr-o hotărâre a acestei instanțe europene din 10 iunie 2008, fost condamnată pentru încălcarea art.5 alin.1 lit.c și alin.3 din CEDO întrucât nu s-a făcut dovada unui pericol concret asupra ordinii publice, prin menținerea stării de arest a inculpatului, prelungindu-se de cinci ori măsura arestării, fără o motivare convingătoare (cauza Tase).
În privința dispozițiilor art.148 lit.b,c,e, pr.pen. apreciem că împrejurările arătate la aceste litere, pot fi împiedicate a se întâmpla și prin impunerea obligațiilor, așa cum sunt ele prev. de art.145 sau art.145 indice 1C.pr.pen. și că încălcarea lor cu rea-credință înlocuirea măsurii cu arestarea preventivă.
Ultimul temei reținut la arestare, respectiv litera f al art.148 pr.pen. cel privind pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea celor patru inculpați în libertate, considerăm că timpul scurs de la arestarea lor și până în prezent, a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării, securitatea socială de care s-a făcut vorbire și care a fost menționată la arestare, la prelungiri și menținerile de până acum, nu mai este tot atât de mult afectată. Pericolul concret care,într-adevăr mai poate plana, este cel asupra părților vătămate, însă așa cum am menționat, prin impunerea obligațiilor de a nu se apropia de acestea, de familiile lor, de locuințele lor, și nerespectarea lor atrage "ope legis" înlocuirea cu măsura arestării preventive.
Așadar, în baza art.139 pr.pen. instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive pentru toți cei trei inculpați s-au schimbat, ordinea publică nu mai este atât de grav amenințată ca atunci când s-a dispus luarea măsurii, la data de 19.12.2007 și respectiv 23.12.2007.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Bacă, criticând hotărârea pentru neteinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că dispoziția instanței din data de 06-03-2009 de a înlocui măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara, cu motivările referitoare la:
- individualizarea participației penale constatate probațional a inculpaților, pe criteriul minimalizării implicării infracționale a inc. și G,
- nedovedirea unui pericol social concret pentru ordinea publică făcându-se referire la conexiuni de apreciere generale privind practica CEDO;
- faptul că timpul scurs de la arestarea inculpaților și până în prezent a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării și că securitatea socială la momentul actului nu mai este tot atât de mult afectată.
și că lăsarea în libertate a acestora nu poate influența negativ cursul procesului penal, este greșită.
De altfel de la pronunțarea deciziei din data de 13-02-2009 Curții de Apel Bacău nu s-a produs nici o modificare în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza arestării preventive, cât și stadiul de instrumentare al procesului penal.
Orice faptă contrară normelor de conduită constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică cât și mediul social ocrotit în valorile fundamentale prin normele de drept. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și concomitent un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva persoanelor cercetate pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și a autorilor acesteia.
Exigențele determinate de necesitatea restabilirii în mod special a ordinii de drept încălcate și a reacției sociale proporționale sunt satisfăcute, printre altele, prin aplicarea dispozițiilor procedural penale care impun privarea de libertate a infractorilor.
Potrivit art.139 al.1 pr. pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Această cerere nu poate fi primită dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, apreciindu-se că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite,- respectiv subiecții infracționali fiind constatați probațional ca având comportamente criminogene de traficare, în cadrul unui grup infracțional organizat, în scopul evident de exploatare sexuală de părți vătămate- numărul mare al persoanelor racolate, minore și majore, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limita de pedeapsă prevăzută de lege.
de exigență statuate de lege plenar în conținutul prevederilor art. 148 al. 1 lit. b și e pr. pen. prin constatarea evidentă a pericolului denaturării adevărului judiciar, impun cu precădere menținerea stării de arest cu referire la persoanele inculpate, în condițiile în carenu există numai datecă inculpații vor exercita presiuni sau înțelegeri frauduloase cu persoanele, care au emis conduite procesuale în cauză,ci probe concludente, decisive și coroborate, care demonstrează indubitabil că inc. și alți membri ai grupului infracțional sau sprijinitori ai acestui anturaj de conivență, au desfășurat acte ilicite de natură a obstacula aflarea adevărului judiciar în prezenta cauză.
Comportamentul infracțional emis atât de liderul grupării, inc., cât și de acoliți ai acestuia, în scopul paralizării amplificate a procedurilor penale sub aspectul obținerii adevărului judiciar a fost documentat probațional și într-o altă cauză penală conexă, ce se află în prezent în faza de cercetare judecătorească pe rolul aceleiași instanțe.
În mod concret, au fost trimiși în judecată de către DIICOT Serviciul Teritorial Bacău, în cauza penală cu nr. 16D/P/2008 - corespondent dosar nr- instrumentat de Tribunalul Bacău -, inc. și fiind cercetați, printre alte fapte penale, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 264. pen, cu aplic. art.33 lit. a pen. constatându-se în fapt că aceștia, la solicitarea expresă a liderului acestui grup, căruia i-au pus la dispoziție în Penitenciar, cât și în Arestul IPJ B, mijloace tehnice de comunicare, au procedat la contactarea unor părți vătămate, care au emis conduite procesuale în prezenta cauză, pe care le-a intimidat și amenințat, în vederea determinării acestora să-și schimbe depozițiile inițiale, conforme cu realitatea, în scopul denaturării adevărului judiciar, înlăturării răspunderii penale a persoanelor cercetate pentru trafic de persoane și minori, cât și a îngreunării judecării cauzei.
Decursul de instrumentare al cauzei conexe, evidențiază în mod clar maniera de sfidare a procedurilor penale, în condițiile în care autoritățile judiciare au apreciat în mod just necesitatea luării unei măsuri privative de libertate ață de inc. (concubina inculpatului ), care, având emis un mandat de arestare în lipsă pe numele său, s-a sustras cercetării penale o perioadă îndelungată de timp. Ulterior, prin efortul susținut al organelor de poliție cu atribuții specifice, aceasta a fost identificată și supusă executării mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Bacău, activ și în prezent prin menținerea acestei măsuri restrictive de libertate.
Martorele audiate -, unele dintre acestea având calitatea de părți vătămate în cauza pendinte -,pe parcursul cercetării judecătorești în cauza conexă (-) confirmă fără nici un dubiu activitățile ilicite desfășurate de subiecții infracționali menționați, constatați într-o evidentă solidaritate infracțională, în scopul prioritar al denaturării adevărului judiciar, identificându-se în mod concret că aceste acte-delict au fost nenumărate, concertate, privind determinarea prin manipulare și constrângere fizică și/sau morală a victimelor de a de declarații mincinoase de natură crea o situație de favorizare a inculpaților cercetați pentru faptele de trafic.
De subliniat este aspectul că itinerariul manipulării permanente și excesive a victimelor de către inculpați și acoliții lor în scopul dezideratelor infracționale personale, s-a realizat și prin accesarea componentei mass-media (postul de televiziune ) inc. având suportul unor oportunități infracționale, grefate pe calitatea de aparținător al lumii interlope băcăuane, cu rezonanțe de conexiune și cu alte clanuri mafiote din țară, împrejurări care reliefează o manieră periculoasă de sabotare severă a opiniei publice și implicit a actului de justiție. Conform declarațiilor martorelor audiate se reține și faptul că accesul la postul de televiziune precizat s-a făcut în modalitate frauduloasă, prin inducerea în eroare a reprezentanților acestuia, cu referire la vârsta tinerelor minore, care au fost determinate să facă precizări false privind acest aspect.
De subliniat este și faptul că, martorele menționate ca fiind audiate în cadrul procedurii cercetării judecătorești, în fața magistratului judecător au expus detalii privind împrejurările consumate, cu referire la situația lor de victimizare, atât sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, cât și cu referire la activitățile infracționale concertate ale inculpaților cercetați în ambele cauze, de a le determina prin intimidare și manipulare să-și schimbe declarațiile veridice date inițial, aspect ce denotă existența unor motive serioase să se considere că se pune în pericol buna desfășurare a actului de justiție. În acest sens se impun a fi consultate declarațiile date de martorele menționate, care au fost trimise pentru a fi avute în vedere și care se atașează la prezentele motive de recurs.
Se impune a fi evidențiat și faptul că în faza de urmărire penală persoanele inculpate -, G, și ceilalți membri ai grupării - au abordat o atitudine de nerecunoaștere a faptelor penale ce li se impută în baza probelor concludente de incriminare penală, astfel în mod clar se conchide că declarațiile date de inculpați în această fază nu reprezintă decât un mincinos. Pe parcursul cercetării judecătorești în prezenta cauză inculpații au refuzat să dea curs audierii în cadrul procedurilor inițiale, folosindu-de motivații neverosimile, că vor să ia mai întâi act de susținerile de inculpare ale victimelor, prin percepția directă a declarațiilor acestora, astfel constatându-se că se urmărește construirea ulterioară de apărări insidioase, în funcție de rezultatul verificărilor penale. de a se emite adevărul judiciar trebuie să se manifeste în cadrul procedurilor de instrumentare declanșate și nu e condiționată de alte depoziții contextuale sau circumstanțiale. Astfel autoritățile judiciare au responsabilitatea de a sancționa conduitele procesuale, care se vor construite și modificate insiduos, în scopul deturnării adevărului, una din pârghiile legale și întemeiate fiind menținerea stării de arest preventiv față de inculpați, pentru a se putea realiza desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
-se pericolul evident al derutării și traumatizării victimelor cu rezultat iminent de influențare a depozițiilor acestora, în sensul prejudicierii demersurilor de aflare a adevărului în cadrul procedurilor judiciare, s-a apreciat ca oportună aplicarea instituției prev. de art. 771. pr. pen. cu referire la modalitatea de audiere a persoanelor vătămate, având în vedere structura specifică a infracțiunilor de trafic de persoane și minori, care expune încălcări serioase a drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane, totodată luându-se în considerație și necesitatea acceptării juste a tezei vulnerabilității părților vătămate, în condițiile în care s-au profilat date certe, care subliniază existența unor reacții de intimidare și manipulare a lor, materializate de însăși inculpați sau acoliți ai grupului infracțional.
Cu privire la solicitarea emisă de acuzare privind necesitatea aplicării prevederilor art. 771. pr. pen. inculpații prin apărător au ridicat excepția de neconstituționalitate, astfel vizând și prin acest demers tergiversarea cercetării judecătorești și obținerea de oportunități infracționale de sustragere de la pedepsire, speculându-se eventuala diminuare a impactului social odată cu trecerea timpului. De precizat că la termenul din data de 13-01-2009 Curtea Constituțională a respins excepția invocată de inculpați, constatându-se necesitatea protejării judiciare a victimelor traficului de persoane.
S-a susținut ca fiind necesară menținerea stării de arest preventiv față de inc., și G, în vederea efectuării în bune condiții a cercetării judecătorești, pentru evitarea influențării prin presiuni sau înțelegeri frauduloase, a părților vătămate și a martorilor care nu au fost încă audiați, dat fiind și faptul că această manieră neconformă legii nu este străină grupului infracțional obiect de cercetare în cauză.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate și a lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Potrivit art. 160 al.1 Cod pr.penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 139 al.1 Cod pr.penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au terminat luarea măsurii.
În cauză, verificarea anterioară a legalității măsurii luate a avut loc prin încheierea din 6.02.2009 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 124/13.02.2009 a Curții de Apel Bacău, decizie prin care s-a menținut măsura arestării preventive a celor trei inculpați, motivându-se în esență că se mențin temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Din examinarea încheierii din 6 martie 2009 rezultă că însăși prima instanță a reținut că măsura arestării preventive este legală, că la acest moment sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.penală, fiind prezente și temeiuri de arestare prev. de art. 148 Cod pr.penală.
În ce privește temeinicia măsurii prima instanță a apreciat că măsura privativă de libertate poate fi înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara, invocând în esență următoarele argumente:
- participarea mai redusă la activitatea infracțională a inculpaților și G;
- realizarea unei egalități de tratament pentru inculpatul cu cel al inculpatului, acesta din urmă aflându-se în prezent în stare de libertate;
- diminuarea rezonanței sociale negative ca urmare a trecerii timpului.
Admițând că pericolul concret la care fac referire dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.penală ce mai poate plana este cel asupra părților vătămate, prima instanță a apreciat că acesta poate fi evitat prin impunerea obligației ca inculpații să nu se aproprie de părțile vătămate, de familiile și locuințele acestora.
În primul rând se impune precizarea că verificarea anterioară a legalității și temeiniciei măsurii preventive s-a făcut prin încheierea din 6 februarie 2009 Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 124/13.02.2009 a Curții de Apel Bacău, decizia prin care s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați. Verificând din nou legalitatea și temeinicia măsurii, după 21 de zile de la cea anterioară, prim instanță avea obligația să motiveze cum s-au modificat temeiurile în acest interval de timp.
În același timp se impune precizarea că verificarea legalității și temeiniciei unei măsuri preventive trebuie să se facă și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod pr.penală, potrivit cărora în cazurile privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal (în speță) se poate lua una dintre măsurile preventive prevăzute de lege.
Scopul luării măsurilor preventive este subordonat celui al procesului penal de a contribui la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării cetățenilor.
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată alături de alți patru inculpați pentru infracțiuni de trafic de persoane, inclusiv de minore, prin rechizitoriu reținându-se constituirea unui grup infracțional care a acționat în acest scop și care a desfășurat o amplă activitate infracțională, amploare relevată de numărul mare de făptuitori, de numărul mare de victime, de desfășurarea în timp și spațiu a acestei activități. Reținând această situație de fapt, parchetul a invocat probele administrate în cursul urmăririi penale, susținând că din analiza acestora rezultă și gradul sporit de pericol social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
În condițiile în care aceștia au negat comiterea faptelor și au susținut că în prima fază a procesului penal probele au fost obținute prin presiuni exercitate de organul de urmărire penală asupra persoanelor vătămate și martorilor, ei au dreptul ca, în conformitate cu dispozițiile art. 66 Cod pr.penală, pe tărâmul prezumției de nevinovăției să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare și implicit lipsa lor de pericol concret pentru ordinea publică.
Evident că exercitarea acestui drept beneficiază de toate garanțiile în cursul judecății, în această fază a procesului penal funcționând principiul contradictorialității.
Pentru realizarea acestui drept, inculpații aveau interesul ca judecata să se desfășoare cu celeritate. Cu toate acestea, încă de la începutul cercetării judecătorești, inculpații și au invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 771Cod pr.penală, judecata fiind suspendată. Fără a califica această cerere ca fiind abuzivă, este cert că ea are un caracter dilatoriu pentru inculpații, care au avocat ales, beneficiind astfel de apărare calificată, știau că o astfel de cerere conduce la suspendarea judecății și implicit la întârzierea administrării probelor din cursul urmăririi penale și în apărare. Chiar dacă nu au urmărit tergiversarea judecății cauzei, ei și-au asumat în mod deliberat riscul de întrerupere a cursului procedurii.
Această atitudine prezintă relevanță și sub aspectul examinării duratei rezonabile a măsurii preventive.
Cu privire la această problemă, în câteva cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății " de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen nelimitat.
La aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive, Curtea Europeană are în vedere mai multe criterii, printre care modul în care este instrumentată cauza de către autoritățile judiciare, dar și conduita părților.
În speță, judecata s-a suspendat ca urmare a excepției de neconstituționalitate invocată de inculpații și, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei fiind astfel oprită să continue cercetarea judecătorească, astfel încât din acest punct de vedere, nu a fost depășită limita rezonabilă a acestei măsuri.
Simpla trecere a timpului, chiar atrăgând diminuarea rezonanței sociale negative - așa cum invocă prima instanță - nu poate conduce automat la dispariția sau reducerea pericolului concret pentru ordinea publică. Dacă s-ar admite o astfel de opinie, ar fi suficient ca persoanele arestate să folosească mijloace puse la îndemână chiar de lege prin care cursul procedurii s-ar întrerupe.
Așa cum s-a menționat, probele administrate în cursul urmăririi penale relevă și pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, numai datorită naturii infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, dar și împrejurărilor concrete și mijloacelor prin care se pretinde că s-au comis aceste infracțiuni și a datelor privind victimele infracțiunilor.
Evident că în acest moment al procesului penal, atât prima instanță, cât și cea de control judiciar evaluează gradul de pericol social concret prin aprecierea probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând legitimitatea detențiunii preventive, Curtea Europeană și-a precizat opinia că menținerea acesteia este legitimă doar atât timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
În motivele de recurs, Parchetul a invocat existența pe rolul Tribunalului Bacăua dosarului nr- în care au fost trimiși în judecată inculpații și pentru infracțiunea de favorizare a infractorului susținând că din lucrările acestuia rezultă că în timpul arestului preventiv inculpatului i s-au pus la îndemână mijloace tehnice de comunicare prin care acesta a coordonat activitatea de influențare a victimelor traficului de persoane din prezenta cauză.
Instanța de control judiciar a luat direct cunoștință de existența acestui dosar cu ocazia soluționării recursurilor privind măsura arestării inculpatului.
Probele administrate în dosarul nr- au cel puțin valoarea unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, în sensul art. 148 lit.b Cod pr.penală, sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu persoanele vătămate, în sensul art.148 lit.e Cod pr.penală. Având în vedere că se susține că a desfășurat aceste activități în timp ce era privat de libertate, înseamnă că obligațiile ce i s-ar impune pe durata unei măsuri neprivative de libertate nu ar constitui o garanție că nu ar reitera un astfel de comportament care este de natură să aducă atingere scopului prev. de art. 2 al.2 Cod pr.penală.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că există o proporționalitate între interesul general și ingerința în dreptul la libertate al inculpaților.
În ce privește egalitatea de tratament invocată atât de prima instanță, cât și de inculpați prin apărători, se impune precizarea că dreptul la libertate este un drept
propriu al fiecărei persoane, iar la privarea de acest drept se are în vedere și particularități ale cauzei (comune tuturor făptuitorilor), dar și ale fiecărui inculpat.
Aceleași probe administrate în cursul urmăririi penale îl prezintă pe inculpatul ca lider al grupului infracțional, în această calitate fiind perceput și de victimele infracțiunilor și de martori.
Inculpatul G, spre deosebire de ceilalți inculpați a suferit numeroase condamnări. Deși recidiva nu constituie un temei distinct de arestare, existența antecedentelor penale denotă perseverența infracțională, repetarea unui comportament care aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege, o rezistență puternică la funcția de reeducare a pedepsei și implicit o periculozitate sporită a acestuia.
Cu privire la inculpatul, probele administrate în cursul urmăririi penale îl plasează ancorat în cadrul grupului infracțional, susținându-se că a participat la traficarea mai multor părți vătămate.
Din considerentele arătate în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- T- Biroul Teritorial Bacău împotriva încheierii din 6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va casa în totalitate încheierea, se va reține cauza spre rejudecare și în baza art. 3002Cod pr.penală coroborat cu art. 160 al.3 Cod pr.penală se va menține starea de arest a inculpaților, G și.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- T- Biroul Teritorial Bacău împotriva încheierii din 6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în ds. nr-.
Casează în totalitate încheierea, reține cauza spre rejudecare și în consecință:
În baza art. 3002Cod pr.penală coroborat cu art. 160 al.3 Cod pr.penală menține starea de arest a inculpaților, G și.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocații și desemnați din oficiu pentru inculpații G și.
În baza art. 192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2009, în prezența inculpaților.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red. î-
Red.
Tehnored.
Ex.4
12.03.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
