Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Ședința publică din data de 11 martie 2009
DECIZIA PENALĂ nr. 181
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - -A - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
-. depune la dosar un memoriu din partea inculpatului.
-. invocă excepția nulității materialului de urmărire penală și arată că aceasta poate fi invocată în orice moment al judecății, conform art.197 al.2
C.P.P.Instanța apreciază că excepția invocată poate fi susținută ca motiv de recurs în cadrul dezbaterilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită - în baza art.160 al.2 C.P.P.- admiterea recursului, casarea încheierii recurate, considerând că din punct de vedere al considerentelor reținute, care nu sunt motivate, nu face referire la niciunul din temeiuri.
În ce privește situația de fapt, arată că probatoriul administrat până acum nu este de natură să justifice arestarea preventivă. Chiar dacă prejudiciul cauzat este mare, trebuie avut în vedere că inculpatul nu prezintă pericol social, circumstanțele atenuante, inculpatul fiind infractor primar.
Toate aceste elemente duc la concluzia că inculpatul poate fi judecat în stare de liberate.
Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că a invocat excepția de nulitate absolută a urmăririi penale întrucât în cursul acesteia i-a fost încălcat inculpatului dreptul la apărare, prevăzut de art.172 al.1 C.P.P. precum și drepturile apărătorului ales de a participa la orice act efectuat.
În acest sens, arată că a fost audiat martorul în două rânduri, o dată la poliție și o dată la procuror, fără a fi încunoștiințat apărătorul ales. În cele două declarații despre care face vorbire, martorul a afirmat categoric neimplicarea inculpatului în activitatea infracțională, iar ulterior - într-o a treia declarație - vine și face referire la activitatea de complicitate a inculpatului.
În al doilea rând, în ceea ce privește prezentarea materialului de urmărire penală, arată că au fost încălcate dispozițiile art.250 pct.b C.P.P. privitoare la posibilitatea de a lectura materialul de urmărire penală. Consideră că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului și al apărătorului ales.
Solicită a se constata nulitatea absolută a urmăririi penale și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Ci privire la arestarea inculpatului, față de nulitatea absolută a materialului de urmărire penală, nu se poate decât ca inculpatul să fie pus în libertate.
Cu privire la temeinicia stării de arest preventiv, consideră că s-au depășit limitele de arestare preventivă, conform dispozițiilor CEDO, inculpatul fiind în a șaptea lună de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea Tribunalului Neamț este temeinică și legală. Problemele de nulitate a actelor de urmărire penală urmează să fie soluționate de instanța de fond, în recurs al menținerea arestării preventive nu se poate cere.
De asemeni, consideră că arestarea se încadrează în termenul rezonabil.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
-. - în replică - menționează că nulitatea absolută poate fi invocată în orice stadiu al judecății.
Recurentul inculpat - având cuvântul - lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat - având cuvântul - consideră că nu a fost studiat materialul de urmărire penală, sunt reținute fapte în calitate de autorat pentru un prejudiciu de 900 milioane lei ROL, pe care l-a achitat, pe care le recunoaște însă, pentru celelalte fapte nu este vinovat, lucru confirmat de coinculpatul. de asemeni, arată că i s-a încălcat continuu dreptul la apărare, iar martorul și-a schimbat declarația inexplicabil.
Solicită judecarea în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol social, este întreținător de familie, are copii și nu are antecedente penale.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos- s/a dispus între altele, în baza art.3002Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și, ca legală și temeinică.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Instanța a constatat că, de la data de 5 februarie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, în sensul că legea prevede pentru infracțiunile săvârșite de inculpați pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unui număr mare de infracțiuni, cu prejudicii foarte mari, sunt cercetate în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de comportamentul inculpaților, de faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte de aceeași natură, dar și de gravitatea faptelor comise.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații inculpați și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorul ales al recurentului inculpat invocă nulitatea urmăririi penale, determinată de încălcarea dreptului la apărare al acestuia în această fază procesuală. În concret recurentul inculpat consideră că nu a beneficiat de garanțiile procesuale recunoscute de legea internă și de jurisprudența CEDO datorită împrejurării că apărătorul ales al acestuia nu a fost înștiințat de către procuror să participe la administrarea unor probe.
În raport de aceste considerente,recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în vederea refacerii urmăririi penale.
Sub un alt aspect, apărătorii ambilor recurenți inculpați invocă depășirea termenului rezonabil al arestării preventive,considerând detenția de șapte luni a inculpaților este excesivă,fiind în contradicție cu jurisprudența CEDO.
În considerarea motivelor de recurs dezvoltate, cei doi inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, revocarea arestării preventive și punerea în libertate a acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate:
În ceea ce privește criticile inculpatului, cu referire la nulitatea urmăririi penală, Curtea constă că aceste aspecte nu pot fi luate în considerare excedând obiectul recursului de față.
Eventualele încălcări ale dispozițiilor codului d e procedură penală, care ar putea atrage ineficacitatea fazei de urmărire penală pot fi invocate de către inculpat numai în fața instanței de fond, singura care poate cenzura legalitatea administrării mijloacelor de probă din faza urmăririi penale și singura care este competentă a pronunța o hotărâre de dezinvestire întemeiată pe dispozițiile art.332 al.2 Cpp, în situația în care susținerile inculpatului se vor dovedi întemeiate.
În ceea ce privește criticile referitoare la netemeicia încheierii recurate, Curtea reține că în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au impus detenția preventivă a inculpaților.
Instanța de recurs constată că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de toți recurenții inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, și circumstanțele personale ale inculpaților. În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care sunt cercetați inculpații denotă activități infracționale comise în grup organizat, îndreptate împotriva uneia din cele mai importante valori protejate de legea penală, respectiv dreptul de proprietate a persoanei, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpaților, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Instanța de recurs nu poate primi criticile inculpaților cu referire la depășirea termenului rezonabil al arestării preventive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea consideră că durata arestării preventive a inculpaților din 5 septembrie 2008, este pe deplin justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, gravitatea și impactul social deosebit al infracțiunilor imputate inculpaților prin rechizitoriul procurorului, precum și atitudinea de negare a acestora, Curtea consideră că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurentul inculpat, a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.2,4 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și, împotriva încheierii din data de 4.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei, din fondurile
Constată că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2,4 obligă C.P.P. recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, iar pe recurentul inculpat, obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2009, în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
12.03.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
