Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 194/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și G împotriva încheierii penale din 23 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales, inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Pentru inculpatul, apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, în principal a se dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu consecința punerii de îndată în libertate.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
A învederat instanței că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și mai mult de atât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 148 lit.f teza II-a pr.penală; la dosarul cauzei nu există vreun înscris din care să rezulte în mod cert că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar prin trecerea a 1 an și 4 luni de la comiterea faptei pericolul social care a existat s-a diminuat simțitor. Trebuie avut în vedere și scopul în care se iau măsurile preventive iar menținerea măsurii se poate transforma într-o sancțiune antecondamnatorie.
Solicită a se mai avea în vedere atitudinea inculpatului, a recunoscut faptele comise și a fost de acord cu recuperarea prejudiciului.
Avocat, apărător ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică și rejudecând a de dispune punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Precizează că încheierea atacată este nelegală deoarece nu este motivată, în considerente se fac doar afirmații, fără a se arăta în ce anume constă pericolul concret pentru ordinea publică, și mai mult de atât inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracțiune decât cea pe care a comis-o, iar cauza are o notă de simplitate.
Probatoriul a fost administrat și astfel este înlăturată orice posibilitate de influențare a administrării probelor, pericolul concret pentru ordinea publică ține de conduita inculpatului care este una bună, a recuperat prejudiciul în ceea ce-l privește, nu a negat fapta, iar durata rezonabilă a arestării urmează să o aprecieze instanța de recurs față de împrejurarea că inculpatul este arestat din iulie 2008.
Pentru inculpatul G, apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și continuarea judecății cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Arată că în raport de considerentele pe care apărătorul inculpatului le-a expus la momentul luării în discuție a măsurii arestării preventive, le reiterează și afirmă că nu poate fi de acord cu motivarea încheierii atacate, nefiind vorba de existența unor modificări a temeiurilor, mai mult de atât nu sunt expuse măcar un motiv care ar îndreptăți instanța să mențină starea de detenție luată față de inculpat.
În opinia sa, motivarea încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de detenție nu o poate aprecia ca fiind suficientă, pertinentă și relevantă. Atât în dreptul intern cât și în jurisprudența CEDO, privarea de libertate nu trebuie să fie arbitrară și mai mult de atât să nu fie încălcate o serie de drepturi.
Situația inculpatului este deosebită în sensul participației inculpatului la săvârșirea faptei, nefiind întrunite elementele constitutive al infracțiunii de tâlhărie deoarece inculpatul nu a participat la comiterea acestei fapte, răspunzători se fac eventual ceilalți inculpați, inculpatul a rămas în mașină la o distanță de aproximativ 200 și nu a existat o înțelegere prealabilă între el și ceilalți inculpați, scopul faptei nu a fost tâlhăria ci furtul. Inculpatul nu a avut cunoștință de ce se întâmpla la partea vătămată.
La momentul actual existența hotărârii de condamnare este un criteriu care trebuie avut în vedere, dar menținerea stării de arest a inculpatului nu mai suportă nici un fel de discuție. Solicită a se avea în vedere considerentele de ordin personal ale inculpatului, faptul că era elev în clasa a XII-a, și-a luat examenul de, lipsa cazierului judiciar, domiciliul stabil, lipsa oricărui indiciu de obstrucționare a procesului penal și în stare de libertate nu ar influența cursul procesului penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că potrivit jurisprudenței CEDO, existența unei hotărâri de condamnare, constituie un temei de menținere a măsurii arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate pentru a fi aproape de familie.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul G având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin încheierea penală nr. 23 martie 2009 a Tribunalului Hunedoaras -a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și G și au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul G, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, fără să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a inculpaților.
În ce privește durata arestării preventive, s-a apreciat că aceasta este rezonabilă în accepțiunea CEDO, raportat la complexitatea cauzei, poziția părților, gravitatea faptelor așa cum rezultă din probele administrate care permit presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală ca infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs, solicitând a fi puși în libertate.
În subsidiar inculpații, și G au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, iar inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut în mod corect că inculpații sunt cercetați pentru învinuirea comiterii infracțiunilor prev. de art. 192 alin.2 cod penal, art. 211 alin.2 lit.a și cod penal, art. 211 alin.2/1 lit.a, b și c cod penal, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestora ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și un pericol pentru ordinea publică, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt legale.
Din perspectiva CEDO, existența unei hotărâri de condamnare pronunțată de un tribunal independent, reprezintă o justificare rezonabilă pentru detenția preventivă a inculpaților.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, legal și temeinic Tribunalul Hunedoaraa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru aceleași considerente, în acest moment, nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta, neprivativă de libertate.
Față de cele reținute și de dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare avansate pentru soluționarea acestui recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și G împotriva încheierii penale din 23 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MB
Tehnored. VV 2 ex/31.03.2009
CM, -
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
