Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 202
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 23.06.1971, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal arată că are apărător ales care nu s-a prezentat la acest termen de judecată, sens în care precizează că se poate apăra și singur.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în prezent, au fost audiați martorii, nu poate influența declarațiile acestora sau buna desfășurare a procesului penal, nu poate zădărnici aflarea adevărului, iar cercetarea judecătorească este aproape terminată.
Consideră că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, prin lăsarea sa în libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în mod corect prima instanță a menținut starea de arest acestuia, față de limitele de pedeapsă, gradul de pericol social și natura infracțiunii comise.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că martorii audiați au declarat că au văzut leziunile victimei înainte de decesul acesteia și precizează că a fost amenințat de dl., să recunoască fapta reținută în sarcina sa, însă nu a formulat plângere penală împotriva acestuia.
Mai arată că, în cauză a dat doar o singură dată declarație, nu are antecedente penale, nu poate influența martorii, cu atât mai mult cu cât toate părțile au declarat că știu dar nimeni nu a spus că a văzut ceva.
De asemenea, arată că el locuia la 200 metri de casa victimei, care era bunicul său și din acest imobil i s-au sustras numeroase bunuri.
Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 10 martie 2009 pronunțată de tribunalul Prahova în dosarul nr- în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală,m s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 23 iunie 1971 în P, în prezent aflat în arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni.
Prin aceeași încheiere de ședință în baza disp.art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp.art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond în baza probelor administrate până la această dată a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive nu mai subzistă atâta vreme cât martorii au fost audiați și nu mai poate influența declarațiile acestora și respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.2 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.189/P/2008 din 06 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovaa fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art.174 - 175 lit.c Cod penal, constând în aceea că la data de 08 martie 2008, în timp ce se afla la domiciliul bunicului său, împreună cu care locuia în comuna, județul P, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu corpuri dure, dar și cu pumnii și picioarele, în zona capului, pe abdomen și picioare, în urma cărora, la puțin timp, acesta a decedat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, fiind acordate mai multe termene de judecată, timp în care s-au administrat probe și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a fost reținut 24 de ore la data de 11 martie 2008 iar prin Încheierea de ședință nr.8 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- s-a dispus măsura arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.29/U/12 martie 2008.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, constatându-se că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului administrate până la această dată, rezultă cu certitudine că temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului - și mai sus enumerate - subzistă și în prezent.
Mai mult decât atât, potrivit practicii constante a Curții Europene a Dreptului Omului, deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de CEDO, cu excepția dreptului la libertate, atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare a art.5 din Convenție.
Potrivit aceleiași practici, orice restricții de alte drepturi trebuie să fie justificate și să se bazeze pe considerente de securitate, în special prevenirea crimei și apărarea ordinii, aceste restricții decurgând inevitabil din circumstanțele detenției.
În speță, indiferent de declarațiile mai mult sau mai puțin oscilante ale inculpatului, este cert și dincolo de orice semn de întrebare că probele de la dosar nu sunt în favoarea acestuia pe de o parte, iar pe de altă parte, dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, rezultatul produs și nu în ultimul rând, de împrejurarea că această infracțiune a fost săvârșită cu violență.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că încheierea de ședință pronunțată de tribunalul Prahova - astăzi recurată - este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 23 iunie 1971, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.IS
Tehnored.EV
5 ex./18.03.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
