Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 214/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 286/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 214
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentei - inculpate, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din 22 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția II Penală, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive având în vedere următoarele considerente:
Apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 143 Cod procedură penală, în sensul că nu există ori probe temeinice în sensul vinovăției inculpatei.
Totodată, apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpata nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi judecată în stare de libertate.
De reținut sunt și circumstanțele personale ale inculpatei în sensul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive în ceea ce o privește pe inculpata.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond, de menținere a stării de arest preventiv a inculpatei, ca fiind legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, inculpata fiind cea care a permis accesul în locuință coinculpatului, și cea care a spus și faptul că victima are bani.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere, totodată, și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății prin faptele săvârșite de către inculpat, modalitatea în care acestea au fost comise și urmărire cauzate, faptul că a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori, fiind vorba despre viața unei persoane, apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, solicită instanței să constate că expertiza medico - legală, care există la dosar, concluzionează că este imposibil ca ea să fie autoarea acestei fapte. Situația de fapt existenta la data săvârșirii presupusei fapte era următoarea:
Era asociat unic al societății comerciale pe care o deține (unic administrator) și subliniază acest aspect în raport cu cele reținute în rechizitoriu, în sensul că fapta a fost săvârșită în scopul obținerii unor foloase materiale; starea sa materială la acel moment era relativ bună și nu există nici un argument în sensul că ar fi avut nevoie să comită această faptă de natură penală.
Totodată, solicită instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile obligatorii cerute de lege pentru a se dispune înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; mai mult decât atât, își angajamentul să se prezinte în fața instanței ori de câte ori va fi chemată.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și continuarea cercetărilor în stare de libertate, avându-se în vedere, pe lângă aspectele anterior menționate, și situația sa familială, în sensul că tatăl a decedat, mama este în vârstă și cu serioase probleme de sănătate, iar societatea comercială a cărei unic administrator este se află într-o situație foarte proastă, de la data arestării sale neefectuându-se nicio plată către furnizori la datele scadente.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, constată:
Prin încheierea de ședință din 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și.
S-au respins - ca nefondate - cererile de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin Rechizitoriul nr.l24/P/2009 din data de 02.07.2009 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. și art. 211 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. art. 211 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 37 lit. b pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp. reținându-se în fapt că: la data de 14/15.01.2009 inculpatul împreună cu inculpata au pătruns în locuința victimei i-au aplicat acestuia mai multe lovituri provocându-i leziuni traumatice care ulterior au condus la deces și au sustras sume de bani și bunuri.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordonanțele emise în dosarul Nr. 124/P/2009 la data de 06.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. și art. 211 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. și art. 211 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 33 lit. b pen. Prin ordonanța emisă în dosarul Nr. 124/P/2009 la data de 01.07.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. și art. 211 alin. 1 Cp. Cu aplic. art. 33 lit. b pen. în infracțiunile prev. de art. 174-175 lit. a - 176 lit. d Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. art. 211 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 37 lit. b pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 07.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a Penală în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă Nr.28/UP/07.02.2009 și Nr.29/UP/07.02.2009 ale aceleiași instanțe. Măsura a fost prelungită ulterior.
După emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II-a Penale a Tribunalului București, sub nr-.
Dispozițiile art.3002Cod procedură penală, care constituie sediul legislativ al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților la acest moment procesual. Din analiza textului de lege anterior enunțat, Tribunalul a reținut că, în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.160 Cod procedură penală. Potrivit acestei din urmă dispoziții legale, instanța este datoare a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Se mai reține că, atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea, prin încheiere motivată, arestării preventive a inculpaților.
Prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpatul judecat în stare de arest preventiv este, pe de o parte, existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii precum și împrejurarea dacă acestea mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pe de altă parte, existența unor temeiuri noi - altele decât cele care au stat inițial la baza luării măsurii - și care să justifice privarea de libertate.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților, reglementate de art. 148 alin. 1 lit.a, b și f Cod procedură penală, sarcina inculpatului, în sensul că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de asemenea există date că va încerca să fugă și să se sustragă, există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și, respectiv art. 148 lit. b și f în C.P.P. sarcina inculpatei, în sensul că inculpata încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cu privire la probele din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medicale și concluzii provizorii ale raportului de autopsie, declarațiile martorilor audiați din care rezultă împrejurările în care fapta a fost comisă și modalitatea de a acționa dat fiind că inculpatul după comiterea faptelor le-a relatat acestora cum a procedat; proces verbal de conducere în teren cu martorul care indică locul unde 1-a lăsat pe inculpat și care se află în apropierea locuinței unde a fost săvârșită fapta; raport de constatare tehnic-științifică dactiloscopică care stabilește prezenta urmelor papilare aparținând inculpatei la locul faptei; procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice în care inculpatul relatează că victima a decedat, că la ușa apartamentului unde a fost comisă fapta se află bandă și sigilii precum și faptul că inculpatul solicită martorilor să-i facă rost de bani pentru a putea fugi spunând "am belit-o" și "fraierul a dat colțul"; listingurile apelurilor telefonice din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata care se afla în apartamentul victimei și inculpatul; procese verbale de percheziție domiciliare, inculpatul fiind depistat la data de 06.02.2009 în locuința martorului, inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sărind pe fereastră de la etajul 1, dar prins de către organele de poliție; proces verbal încheiat la Spitalul Universitar de Urgență prin care victima, fiind conștientă și cooperantă, identifică pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că inculpata a intrat în locuința victimei fiind îmbrăcată cu un maro despre care aceasta a declarat că nu l-a avut niciodată, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșita faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, natura infracțiunilor presupuse a fi comise de inculpați, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, existând temerea că, odată puși în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică și și-ar relua activitatea infracțională, fiind îndeplinite disp. art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, așa cum a fost motivat mai sus, Tribunalul a arătat că rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Văzând și dispozițiile art.136 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpați, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
Cu privire la cererea formulată de inculpata, prin apărător din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conf. disp. art.139 C.P.P. în susținerea cererii inculpata arătând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și față de circumstanțele reale și cele personale, nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, Tribunalul a constatat că această cerere este neîntemeiată, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei având în vedere disp. art. 148.C.P.P. rap. la art. 143.
C.P.P.Astfel, Tribunalul a constatat că inculpata este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și față de factorii relevanți evidențiați în probatoriile administrate până în prezent, se confirmă pericolul concret pe care îl prezintă aceasta pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatacriticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
În susținerea recursului, se arată că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora. Se olicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată având în vedere vârsta, precum și starea de sănătate a acesteia.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurenta din prezenta cauză este trimisă în judecată pentru faptul că la 07.02.2009, împreună cu inculpatul au pătruns în locuința victimei căruia i-au aplicat mai multe lovituri provocându-i leziuni traumatice care au condus la deces. Inculpații ai sustras din locuința victimei sume de bani și bunuri.
Potrivit dispozițiilor art.3002Cod proc.pen. în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la trimiterea în judecată a inculpaților și.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de omor deosebit de grav și tâlhărie.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurentă s-a dispus anterior, la 07.02.2009 de către Tribunalul București, conform nr 29/2009, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave(art.148 lit.f p Cod Penal).
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpata fiind cercetată pentru comiterea unei infracțiuni de omor deosebit de grav în concurs cu tâlhărie.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatei a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită, fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv din uciderea victimei pentru obținerea unor sume de bani.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și față de poziția de nerecunoaștere a faptei.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata încheierii din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.P:
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
