Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.24/R/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN: -, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale din 23 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut. S-a apreciat de către instanța de fond că, raportat la art.148 lit.f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere stadiul cercetării judecătorești, împrejurările comiterii faptei și incidentele ulterioare, respectiv existența pe rolul instanțelor a mai multor procese cu privire la aceleași părți, dar la care instanța nu face referire. Nu există probe la dosar, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Partea vătămată nu s-a prezentat la instanța de fond, nu a dat declarații și nu a formulat un denunț penal împotriva inculpatului. unui simplu text de lege, respectiv că pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este mai M de 4 ani - nu este suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Nu sunt îndeplinite în speță, nici condițiile cerute de art.148 lit.e pr.pen. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cazul Letellier contra Franței cu privire la riscul lăsării inculpatului în stare de libertate și anume: presiuni asupra martorilor (în speță solicită a se observa că inculpatul nu a luat legătura cu martorii și cu partea vătămată în intervalul de 3 luni, cât s-au efectuat acte de urmărire penală, deci acest risc nu există) și un alt risc, sustragerea de la judecată, ceea ce în speță nu se poate reține. Arată că, în ceea ce privește fapta comisă de inculpat, se impune discutarea schimbării încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare, pentru că ceea ce s-a întâmplat în realitate, a fost o încăierare, inculpatul ripostând doar la un atac din partea victimei. Este o diferență netă de gabarit între inculpat și partea vătămată, în dezavantajul inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul urmând să respecte toate obligațiile impuse de instanță.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond, în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol concret trebuie apreciat în strânsă legătură cu gravitatea infracțiunii comise și urmările produse. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a folosit un cuțit și a cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pricinuit o invaliditate de 80%. În această fază procesuală, au fost audiați doar 2 martori, astfel că se poate pune problema influențării declarațiilor celorlalți martori care urmează a fi audiați. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că inculpatul face parte din lumea interlopă. De asemenea, în speță sunt îndeplinite toate cerințele impuse de jurisprudența CEDO. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru leziunile suferite de partea vătămată, însă aceasta din urmă nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei. Acel raport medico-legal existent la dosar cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, nu este încă confirmat de o expertiză medico-legală și ca atare, acea invaliditate este pusă sub semnul întrebării.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial, din pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin încheierea penală din 23 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul -.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului -, fiul lui () și, născut la data de 22 aprilie 1989 în localitatea B M, județul M - și în consecință, a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 24 septembrie 2008 în dosarul nr. 218/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, art.175 alin.1 lit. i Cod penal.
La Tribunalul Maramureșs -a format dosarul nr-, fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 28.10.2008.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 518 din 11 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 11 septembrie 2008 până la 09 octombrie 2008, în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment, rezulta presupunerea că la data de 15.06.2008, inculpatul a agresat partea vătămată G, căruia a încercat să-i suprime viața, aplicându-i mai multe lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni (plăgi înjunghiate ale antebrațelor, secțiune nervi mediani) vindecabile în 50-55 de zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au fost primejdioase pentru viață și care au produs victimei o invaliditate definitivă de 80%.
Din lucrările dosarului rezultă că la data de 14 iunie 2008, la restaurantul din B M, partea vătămată a organizat o masă cu ocazia zilei sale de naștere, la care au participat 150 de persoane, masă la care a participat și inculpatul.
În cursul acelei nopți, în jurul orelor 0200, avut loc un incident destul de violent între inculpat și martorul, scandal care a fost aplanat de tatăl inculpatului, care l-a trimis acasă.
A doua zi după acest incident, inculpatul aflând de la tatăl său că le-a fost spartă una din mașini în cursul acelei nopți, a apelat-o telefonic pe partea vătămată pentru a afla unde este.
Când a auzit că aceasta împreună cu mai mulți prieteni servea masa la restaurantul "", s-a hotărât să meargă și el deși nu a fost invitat.
Odată ajuns inculpatul în local, a izbucnit un scandal spontan, violent, în contextul căruia inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu un cuțit.
În urma examinării medicale, s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător, leziuni care necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul fiind audiat, a arătat că e posibil să fi lovit pe partea vătămată, însă susține că nu a avut un cuțit la el și dacă a lovit, a făcut-o doar pentru a se apăra de violențele exercitate de partea vătămată.
Având în vedere că din actele dosarului de urmărire penală administrate până în prezent există probe și indicii temeinice că inculpatul a acționat foarte violent și că i-a cauzat părții vătămate leziunile deosebit de periculoase și cu consecințe grave, leziuni descrise în actul medico-legal și asta în timp ce inculpatul nu are nici o leziune constatată, instanța a apreciat că fapta comisă prezintă pericol și are un grad social sporit.
Pe de altă parte, cum pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de fapta reținută în sarcina lui, modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a constatat astfel că, în speță, sunt îndeplinite în prezent cerințele prev. de art. 143. pr. penală.
Sunt incidente față de inculpat prevederile art. 148 lit. f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracțiunea pe care se presupune că a comis-o, este închisoarea mai M de 4 ani, iar raportat la natura, gravitatea presupusei fapte, aceasta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, luarea unei alte măsuri preventive nefiind suficientă.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art.148 lit. f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, punerea în libertate putând provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Tribunalul a mai apreciat că, în raport de stadiul cercetării judecătorești, probațiunea fiind în fază incipientă (fiind audiați inculpatul și încă doi martori), împrejurările speciale în care a fost comisă fapta, precum și incidentele ulterioare (pe rolul instanței existând și alte dosare vizând aceleași părți), buna desfășurare a procesului penal la acest moment, se poate asigura doar cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Având în vedere deci, că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept, ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și în consecință, a fost respinsă cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul urmând să respecte toate obligațiile impuse de instanță.
S-a arătat în motivarea recursului că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut. Nu există probe la dosar, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie avut în vedere că partea vătămată nu s-a prezentat la instanța de fond, nu a dat declarații și nu a formulat un denunț penal împotriva inculpatului, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Totodată, s-a arătat că nu sunt îndeplinite în speță, nici condițiile cerute de art.148 lit.e pr.pen. și nu sunt încălcate nici principiile jurisprudenței europene, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunțându-se în cazul Letellier contra Franței cu privire la riscurile lăsării inculpatului în stare de libertate și anume: presiuni asupra martorilor (în speță, inculpatul nu a luat legătura cu martorii și cu partea vătămată în intervalul de 3 luni, cât s-au efectuat acte de urmărire penală) și un alt risc, sustragerea de la judecată - niciunul dintre aceste riscuri nefiind incidente în speță.
Mai mult, în speță, se va impune discutarea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare, pentru că ceea ce s-a întâmplat în realitate, a fost o încăierare, inculpatul ripostând doar la un atac din partea victimei.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru următoarele considerente.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, la data de 24 septembrie 2008, în sarcina sa fiind reținută infracțiunea de tentativa la omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art.174,175 alin. 1 lit. i pen. constând în aceea că la data de 15 iunie 2008 avut o altercație cu partea vătămată -G, căreia a încercat să-i suprime viața, aplicându-i mai multe lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni la nivelul membrelor superioare, leziuni care necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața victimei.
După înregistrarea dosarului la instanță, în virtutea dispozițiilor art.300/1 pr.pen. s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, prin încheierea Tribunalului Maramureș din 30.09.2008, menținându-se starea de arest a acestuia.
De asemenea, la 28.10.2008, procedându-se din nou la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, de data aceasta, în virtutea dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. instanța a constatat că se mențin temeiurile arestării și, menținut măsura preventivă a inculpatului.
La aceeași concluzie a ajuns instanța și la termenul din 23.12.2008, când a verificat din nou măsura preventivă și a menținut-o, cu motivarea că subzistă temeiurile arestării și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea constată că, în mod corect instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, a apreciat că subzistă temeiurile arestării, respectiv cele prev. de art.143 și art. 148 lit.f pr.pen. - temeiuri care au determinat arestarea.
Astfel, sunt în continuare indicii, în sensul art.68/1 pr.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată. Rezultă aceste indicii din ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, menționate în actul de sesizare și care au fundamentat trimiterea în judecată: declarațiile părții vătămate și ale martorilor A, G,; raportul de constatare medico-legală privind leziunile părții vătămate; raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului.
Faptul că, în cauză s-a declanșat cercetarea judecătorească și au fost audiați inculpatul și martorii și, nu are, până în acest moment procesual, nicio relevanță sub aspectul stării de fapt reținute în actul de sesizare și, implicit, sub aspectul indiciilor temeinice ale comiterii faptei de către inculpat, cei doi martori menținându-și declarațiile de la urmărire penală, nefiind martori oculari, depozițiile lor întemeindu-se pe relatările părții vătămate sau ale unor terți.
Nici împrejurarea că partea vătămată nu s-a prezentat în instanță și nici la institutul de medicină legală în vederea efectuării expertizei dispuse de instanță și, astfel, leziunile din raportul de constatare medico-legală nu sunt confirmate de o expertiză de specialitate, fiind deci pusă sub semnul îndoielii invaliditatea victimei - nu este de natură a schimba în vreun fel situația de fapt avută în vedere la data arestării inculpatului, indiciile temeinice care au fundamentat presupunerea rezonabilă în sensul comiterii faptei de către inculpat, subzistă, nu au fost răsturnate până la acest moment, instanța fondului urmând a clarifica toate aceste apărări, în funcție de evoluția cercetării judecătorești.
Nici presupusa greșită încadrare juridică a faptei, nu poate fi avută în vedere de către instanța de recurs în acest cadru procesual, fiind de competența instanței fondului să pună în discuție această problemă, din oficiu sau la cererea părților și să dispună în consecință.
Curtea constată că, s-a apreciat în mod judicios și asupra necesității privării de libertate în continuare a inculpatului, pentru că, în continuare, fapta presupus comisă de inculpat este pedepsită de lege cu închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică. Acest pericol, chiar dacă nu trebuie confundat cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, rezultă totuși și din însăși gravitatea faptei, precum și din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, mai ales într-o comunitate în care, evenimentul a avut un oarecare ecou, părțile fiind cunoscute ca implicate și în alte conflicte, neputându-se susține totodată, că dimensiunea acestui pericol s-ar fi diminuat, timpul scurs de la data arestării -11 septembrie 2008 - fiind unul relativ scurt, încă în sfera accepțiunii de termen rezonabil.
Față de toate aceste motive, recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -- (fiul lui și, născut la 22 aprilie 1989) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii de menținere a arestului preventiv din 23 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./20.01.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Monica Rodina
