Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 23/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.23/R/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale din 23 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Arad, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și pe cale de consecință punerea în libertate a inculpatului. Arată că motivarea încheierii prin care s-a respins cererea de liberare pe cauțiune este identică cu încheierea prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, deși sunt două instituții diferite. Prima instanță nu a ținut seama de un fapt esențial și anume că examinarea și soluționarea cererii s-a realizat în urma unei casări cu trimitere spre rejudecare. Încheierea atacată este nelegală pentru că deși se menționează că cererea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.160/2 pr.pen. instanța de fond a respins cererea cu motivarea că nu este îndeplinită condiția privind limitele de pedeapsă. Prin decizia pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciindu-se că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art.160/2 pr.pen. inclusiv condiția privind limitele de pedeapsă. Sub aspectul temeiniciei încheierii, arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere elemente de fapt care să privească oportunitatea luării unei asemenea măsuri în cursul judecății. Se invocă de către prima instanță stadiul procesual, că au fost audiați doar doi martori și că nu s-a finalizat cercetarea judecătorească. Pentru examinarea cererii, prima instanță avea obligația să analizeze elementele de fapt care privesc temeinicia acestei cereri și care trebuie să se refere la fapta reproșată, la împrejurările comiterii faptei, precum și la persoana inculpatului. Măsura arestului preventiv a fost justificată de interesul urmăririi penale, dar în prezent dosarul nu se mai află în cursul urmăririi penale. Este relevantă atitudinea părții vătămate care deși a fost citată, fiind îndeplinită procedura, acesta nu s-a prezentat și nu a putut fi audiat. Inițial s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de încăierare, apoi vătămare corporală și în cele din urmă tentativă la infracțiunea de omor. Se invocă existența altor dosare în care au fost implicate părțile, însă din probe nu rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea altor fapte pentru a se justifica această susținere. Pentru toate aceste motive, solicită în baza art.160/4 rap.la art.160/9 pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună acordarea liberării provizorii pe cauțiune însoțită de controlul judiciar, care este foarte riguros.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, cu motivarea că cererea este inadmisibilă raportat la cuantumul pedepsei care, în speță, este mai M de 18 ani. Potrivit art.141/1 pr.pen. se ia în considerare pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în formă consumată. Față de decizia Curții de Apel, instanța de fond s-a pronunțat și pe fondul cauzei, arătând că cererea este neîntemeiată. În ce privește temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea subzistă în continuare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol concret trebuie apreciat în strânsă legătură cu gravitatea infracțiunii comise și urmările produse. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a folosit un cuțit și a cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pricinuit o invaliditate de 80%. În această fază procesuală au fost audiați doar 2 martori, astfel că se poate pune problema influențării declarațiilor celorlalți martori care urmează a fi audiați. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că inculpatul face parte din lumea interlopă. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial, din pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin încheierea penală din 23 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 1608aalin.6 proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul -- (porecla " ", CNP -, fiul lui () și, născut la data de 22 aprilie 1989 în B M, județul M, domiciliat în Tg. M,-/15, județul M și cu domiciliul procesual ales în B M,-/24, județul M, arestat preventiv în Penitenciarul Baia Mare ).
În baza art. 1605alin.4 lit.f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii depuse la. - Sucursala B M în sumă de 50.000 lei (recipisa de consemnare nr. -/1 din 27.11.2008).
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că din prisma dispozițiilor art. 1608.proc.pen. rap. la dispozițiile art. 1604.proc.pen. nu sunt îîndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea măsurii.
A arătat instanța de fond că rin p. încheierea penală nr. 518 din 11 septembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 11 septembrie 2008 până la 09 octombrie 2008 inclusiv în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i pen. fapta constând în aceea că la data de 15.06.2008 a agresat partea vătămată G căruia a încercat să-i suprime viața, aplicându-i mai multe lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni (plăgi înjunghiate ale antebrațelor, secțiune nervi mediani) vindecabile în 50-55 de zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au fost primejdioase pentru viață și care au produs o invaliditate definitivă de 80%.
S-a mai motivat de către instanța de fond că potrivit art. 1604.proc.pen. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, iar în baza art. 1602alin. 1.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Prin sintagma folosită de legiuitor "infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani" se înțelege potrivit art. 1411.pen. pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prima instanță a concluzionat că, din prisma dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 1.proc.pen. cererea inculpatului nu este temeinică deoarece nu îndeplinește condiția referitoare la limita de pedeapsă deoarece, chiar dacă inculpatul este acuzat de forma tentată a infracțiunii prev. de art. art. 174, 175 alin. 1 lit. i pen. pedeapsa avută în vedere la acordarea liberării provizorii pe cauțiune este pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, neputând fi primită nicio cauză de reducere a pedepsei fie că este vorba de regimul sancționator al tentativei, ori minorității, fie că se referă la alte cause ori circumstanțe de reducere a pedepsei stabilite atât în norma penală generală, cât și în dispozițiile speciale.
În final, instanța de fond a arătat că în raport de stadiul cercetării judecătorești, probațiunea fiind în fază incipientă (fiind audiați inculpatul și încă doi martori), împrejurările speciale în care a fost comisă fapta, precum și incidentele ulterioare (pe rolul instanței existând și alte dosare vizând aceleași părți), buna desfășurare a procesului penal se poate asigura doar cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că ncheierea atacată este nelegală pentru că deși se menționează că cererea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.160/2 proc.pen. instanța de fond a respins cererea cu motivarea că nu este îndeplinită condiția privind limitele de pedeapsă deși prin decizia pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art.160/2 proc.pen. inclusiv condiția privind limitele de pedeapsă.
S-a mai arătat că instanța de fond avea obligația să analizeze elementele de fapt care privesc temeinicia acestei cereri și care trebuie să se refere la fapta reproșată, la împrejurările comiterii faptei, precum și la persoana inculpatului și că menținerea arestului preventiv nu se mai justifică din perspectiva faptului că urmărirea penală a fost încheiată, cauza aflându-se în curs de judecată.
Procedând la soluționarea cauzei prin prisma motivelor invocate, văzând și dispozițiile legale în materie, Curtea constată următoarele:
Inițial, solicitarea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune a fost soluționată prin încheierea penală din 27.11.2008 în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii, motivându-se că față de dispozițiile art. art. 1602alin. 1.proc.pen. și art. art. 1411.pen. nu este îndeplinită cerința referitoare la limita de pedeapsă prevăzută de lege pentru forma consumată a infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Prin decizia penală nr. 762/R/16.12.2008 a Curții de APEL CLUJ în baza art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. s-a admis recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 27 noiembrie 2008 mai sus menționată, încheiere care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că în mod greșit instanța a respins cererea ca inadmisibilă deoarece exigențele prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606.proc.pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală.
Cum condițiile prevăzute în art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. privesc temeinicia cererii, dacă nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. instanța nu poate respinge ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neîntemeiată după soluționarea cererii în condiții de contradictorialitate potrivit art. 1608aproc. pen.
Curtea constată ca fiind fondată concluzia instanței de fond în rejudecare potrivit căreia cererea inculpatului este admisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 1606.proc.pen. însă este neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite în totalitate cerințele art. 1602alin. 1.proc.pen. și, din această perspectivă, este lipsită de temei critica potrivit căreia hotărârea atacată este nelegală datorită unor contradicții în motivare.
Astfel, n cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 1608proc.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 1606proc.pen. pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Condițiile prevăzute în art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia și, ca atare, se examinează de către instanță în etapa soluționării cererii, după admiterea în principiu, reglementată în art. 1608aproc. pen. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. instanța nu poate respinge ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neîntemeiată, după soluționarea cererii în condiții de contradictorialitate, potrivit art. 1608aproc. pen.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007.
Așa fiind, atâta timp cât în speță nu este îndeplinită cerința referitoare la limita de pedeapsă deoarece față de dispozițiile art. 1411.pen. dispoziția cuprinsă în art. 1602alin. 1.proc.pen. vizează pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, este evident că cererea inculpatului este lipsită de temeinicie.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanța de fond nu a analizat elementele de fapt care privesc temeinicia cererii de liberare provizorie pe cauțiune deoarece și acest aspect a fost abordat în sentința atacată.
În acest sens este de observat că liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere faptul că cercetarea judecătorească nu este finalizată, pericolul social concret al faptei de a cărei comitere este bănuit inculpatul, justificat prin aceea că a atentat la valoarea socială supremă apărată de norma de drept penal-respectiv viața unei persoane, și de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, Curtea concluzionează că este fondată soluția primei instanțe potrivit căreia se impune în continuare menținerea în stare de arest a inculpatului în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste motive Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, pentru studiu de dosar, ce se va avansa din.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 125 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -- (porecla " ", CNP -, fiul lui () și, născut la data de 22 aprilie 1989 în B M, județul M, domiciliat în Tg. M,-/15, județul M și cu domiciliul procesual ales în B M,-/24, județul M, arestat preventiv în Penitenciarul) împotriva încheierii din 23 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș - dosar nr-, privind liberarea provizorie pe cauțiune.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
4 ex./20.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
