Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 288/2009
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate precizând că în mod greșit reținut instanța de fond că se impune menținerea măsurii arestării preventive câtă vreme nu s-a făcut dovada că pericolul concret pentru ordinea publică persistă, având în vedere și atitudinea inculpatului.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă.
Inculpatul G având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 27 aprilie 2009 adoptată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar penal nr.
-, s-a dispus în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.3 pr.penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut în esență următoarele aspecte de fapt și de drept:
În prezenta cauză inculpatul a fost arestat preventiv apreciindu-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte grave, prevăzute de legea penală, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului atât din perspectiva prevederilor dreptului intern, cât și a dispozițiilor CEDO, Tribunalul apreciază că se impune menținerea acestei măsuri preventive
Articolul 5 CEDO protejează dreptul la libertate individuală în scopul asigurării ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertate în mod arbitrar, dar acest text se corelează cu prevederile dreptului intern și anume dispozițiile art.136, 148.pr.pen. care specifică situațiile în care o persoană poate fi privată de libertate, fără ca această măsură să fie luată în mod arbitrar.
Potrivit prevederilor CEDO pentru a fi permisă luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a comis o infracțiune, iar noțiunii de motiv plauzibil îi corespunde în dreptul nostru intern noțiunea de indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni conform art. 68/1 pr.pen.
Prin probele administrate până în prezent în faza de judecată, tribunalul apreciază că n-au fost înlăturate sau desființate temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior menținerea acestei măsuri întrucât subzistă atât indiciile privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani cât și pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și raportat și la sentimentul de insecuritate al comunității generat de împrejurarea că inculpații asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni contra persoanei sunt cercetați și judecați în stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică este cu atât mai evident cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, inculpatul fiind sancționat contravențional de 3 ori pentru comiterea de contravenții la Legea 61/1991, iar în perioada 2006 - 2008 fost cercetat penal pentru comiterea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe, furt calificat și abuz de încredere, dându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de neîncepere a urmării penale ca urmare a împăcării părților. De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea două infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 5 Cp și a unei infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 al. 2, 4 Cp, fapte aflate în concurs ideal de infracțiuni.
totodată inculpatul este cunoscut pe raza orașului ca fiind o persoană care s-a implicat în mai multe scandaluri publice
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 141.pr.penală inculpatul: G, aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul aprecierii eronate de către Tribunalul Albaa pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta persoana sa dacă ar fi judecată în stare de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Tribunalul d e primă instanță a menținut măsura arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 160/b alin.3 pr.penală apreciind în mod corect raportat la actele și lucrările din dosar că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea arată că în cauză suspiciunile rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni grave, chiar dacă aceasta s-a comis cu praeterintenție, precum și potențialul agresiv, violent, al inculpatului - prezumat în raport cu date certe din dosar vizând antecedentele sale cât și cu modalitatea concretă în care se presupune că a acționat, reprezintă rațiuni plauzibile ce legitimează continuarea detenției.
3. Curtea apreciază că în faza actuală a procedurilor, o măsură preventivă mai puțin severă a fost analizată și considerată insuficientă pentru a proteja interesul public care impune detenția.
4. Curtea sesizează astfel că la momentul actual, având în vedere și considerentele ce țin de economie și utilitate procedurală (art.136 pr.penală), menținerea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. -.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. VV 2 ex/05.05.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria
