Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 292/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lazăr Ioan
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpații recurenți, născut la data de 16.09.1969, fiul lui și, născut la data de 04.07.1974, fiul lui și și, născut la data de 20.02.1976, fiul lui și, cu toții deținuți în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest, asistați de avocat, în baza delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr.3066-3067 din 10 iunie 2009, emise din oficiu de Baroul Bihor și inculpatul recurent în stare de arest, asistat de avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.3063 din 10.06.2009, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpații recurenți arată că sunt de acord să fie asistați de avocații din oficiu.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul inculpaților recurenți, -avocat, susține recursurile solicitând admiterea acestora, casarea încheierii Tribunalului Bihor prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în sensul punerii în libertate a acestora. Consideră că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Învederează instanței că martorii audiați în cauză au făcut declarații mincinoase.
Avocatul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestora, casarea încheierii Tribunalului Bihor și punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nu sunt temeiuri noi.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Consideră că, în mod just, Tribunalul Bihor având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă în care au fost săvârșite relevă un pericol pentru ordinea publică deosebit de ridicat și coroborat cu elementele probatorii existente în dosar, conduc la concluzia că este justificată luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și că martorii audiați au făcut declarații mincinoase.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02 iunie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 și art.160/ Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: - fiul lui și, născut la data de 16 septembrie 1969, CNP -, în prezent deținut in Arestul B, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 42/6 decembrie 2008 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/2009; - fiul lui și, născut la data de 04.07.1974, CNP -, în prezent deținut in Arestul B, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 42/6 decembrie 2008 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 56/2009 și - fiul lui și, născut la data de 20.02.1976 în loc., CNP -, în prezent deținut in Arestul. B, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 42/6 decembrie 2008 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 57/2009;
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Oradea înregistrat la aceasta instanță la data de 29 ianuarie 2009 au fost trimiși în judecata inculpații, și, în stare de arest preventiv.
Măsura a fost dispusă in temeiul disp.art.148 al.1 lit. f Cod de procedură penală, reținându-se în sarcina acestora comiterea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat in vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 7 al.1 din Legii nr.39/2003 și trafic de persoane prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2008, inculpații s-au organizat intr-un grup infracțional organizat și au răpit-o pe partea vătămată, pe care au și exploatat-o sexual.
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a reținut că în cauză nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestora, motive pentru care, văzând dispozițiile art.300/2 Cod de procedură penală combinat cu art.160/b Cod de procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs în termen, inculpații, și, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și modificarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii lor în libertate, cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva lor și nu sunt probe cu privire la faptele reținute în sarcina acestora.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate: pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unei infracțiuni de o mare rezonanță.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Criticile formulate de inculpați privind inexistența vinovăției cu privire la faptele reținute în sarcina lor, nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu și, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 3063 din 10 iunie 2009 și, conform delegațiilor nr. 3067 din 10 iunie 2009 și nr. 3066 din 10 iunie 2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/19.06.2009.
Jud. fond
3 ex/19.06.2009,
Președinte:Lazăr IoanJudecători:Lazăr Ioan, Popovici Corina, Condrovici Adela
