Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 289/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, prin mandatar, domiciliat în,-, Județul S M, împotriva sentinței penale nr. 123 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 2781Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petentul, mandatarul acestuia, intimații, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 123 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 278 ind.1 al.1 și 8 lit.a Cod proc. penală s-a respins ca nefondată plângerea petentului,.în,-, jud. S M, prin mandatar, în contradictoriu cu intimații,.în,-, jud.S M;,.în, nr.222, jud.S M și,.în,-, jud.S M, împotriva Rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 09.07.2007, emisă în dosar nr.251 A/l- prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției din 14.05.2007 emisă în dosar nr.87/P/1992 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare cu consecința menținerii soluțiilor atacate.
În baza art.192 al.2 Cod proc. penală a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr-, petentul a solicitat instanței desființarea rezoluției din 9 iulie 2007 dată în dosar nr.87/P/1992 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru a se pronunța pe fond asupra aspectelor invocate în plângerea depusă la 26 iunie 2007 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
În motivarea plângerii se arată că prim procurorul adjunct a reținut eronat faptul că rezoluția din 14.05.2007 a fost comunicată părților la 14.05.2007, că petentul formulând plângerea împotriva soluției la data de 27.06.2007 - a formulat plângere cu mult după expirarea termenului de 20 de zile și a respins plângerea ca tardiv introdusă.
La data de 12 ianuarie 2007 s-a redeschis urmărirea penală împotriva învinuiților și în dosar nr.87/P/1992 a Tribunalului Satu Mare în urma intervenției Parchetului General iar la data de 14.05.2007 procurorul criminalist de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Marea dat o rezoluție eronată.
Petentul a susținut că rezoluția din 14.05.2007 i-a fost comunicată la 8 iunie 2007, și a depus plângere împotriva acestei rezoluții la 26.06.2007.
Precizează astfel faptul că în mod eronat a fost emisă rezoluția din 9 iulie 2007 prim procurorului redactată și "cercetată" de ca tardiv introdusă, cu toate că a depus în copie plicul cu data trimiterii și comunicării recomandatei 33112 Oficiului poștal S Rezoluția emisă de prim procurorul i-a fost comunicată prin recomandata 36154 în data de 15.07.2007.
Față de cele de mai sus, petentul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției din 9 iulie 2007 și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru a se pronunța pe fond asupra aspectelor invocate în plângerea depusă în 26 iunie 2007 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva soluției emise la 14 mai 2007 de procurorul.
Prin sentința penală nr.621/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 09.07.2007 dată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare în dosar nr.251/VIII/I/2007 prin care s-a soluționat plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 14.05.2007 dată în dosar nr.87/P/1992, pe care a desființat-o și a trimis cauza prim procurorului al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare spre competentă soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluției din 14.09.2007.
Prin decizia penală nr.139/R/13.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.-, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod de procedură penală s-a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței penale nr.621/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fiind casată sentința și dispunându-se rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, ținându-se seama de considerentele deciziei.
În rejudecare, prin sentința penală nr.263/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.3365/R/83/2007, în baza art.278 indice 1 alin.1 și 8 lit.b Cod de procedură penală s-a admis plângerea petentului, împotriva rezoluției din 09.07.2007 dată în dosar nr.251/VIII/I/2007, prin care s-a soluționat plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 14.05.2007 dată în dosar nr.87/P/1992, pe care a desființat-o și a trimis cauza prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru soluționarea pe fond a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției din 14.05.2007 dată în dosar nr.87/P/1992.
Prin decizia penală nr.497/R/25.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod de procedură penală s-a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare si împotriva sentinței penale nr.263/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fiind casată sentința și dispunându-se rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, ținându-se seama de considerentele deciziei.
Instanța de fond analizând actele dosarului a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 30.04.1992, proprietarii de oi din comuna, jud.S M au organizat " ", în cadrul căreia se stabilește cota de lapte în funcție de numărul oilor fiecărui proprietar. La sâmbră participă toți proprietarii oilor împreună cu familia și incitați, întâlnirea se transformă într-o câmpenească unde se consumă cantități mari de băuturi alcoolice.
Întrucât în comuna există un număr M de oi, în anul 1992 au fot organizate două sâmbre. Una la stâna din locul numit "" iar alta la circa 3 km de aceasta, în locul numit " ", într-o regiune deluroasă.
În toiul petrecerii, în jurul orelor 16,00, paznicul de câmp, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat de la sâmbră din la aceea din Pi lineari unde, fără nici un motiv a dus turma de oi în direcția sâmbra.
Proprietarii oilor din sâmbra, aflând de la doi copii care păzeau oile că paznicul le-a luat oile după ce a luat de la ei bâtele și i-a lovit cu piciorul înfund, au pornit în căutarea turmei. Necunoscând motivul, pentru care paznicul a luat turma de oi, nici unul dintre proprietarii oilor de la nu a pornit cu intenția de a face scandal.
Ajuns cu turma de oi pe dealul, paznicul a dus oile în preajma staulului de acolo, creând posibilitatea amestecării acestora. Despre aducerea turmei, paznicul nu a spus proprietarilor de la sâmbra din, motiv pentru care, apariția proprietarilor din sâmbra, a creat, mai ales în rândul femeilor care au început să strige " Vin pe bătaie", obicei care se produce frecvent, fără motive, cu ocazia diferitelor petreceri.
Terenul din apropierea sâmbrei, fiind deluros a făcut ca venirea celor din să fie observată abia când ei au ajuns în vârful unei coline situată la circa 100 de oi. Printre primii veniți au fost învinuiții și și făptuitorul.
Primul care a reacționat fără motiv, în mod violent la apariția lor a fost victima care aflându-se în stare de ebrietate a scos un cuțit și s-a repezit în întâmpinarea lor. învinuitul care venea mai în fată cu circa 30, coborând culmea, a fost primul întâlnit de către victimă. In momentul în care a ajuns în fața lui, o parte dintre cei veniți din s-au oprit în vârful colinei. Printre aceștia se afla și învinuitul, verișor primar cu victima. În ceea ce-l privește pe fiul lui, numitul, acesta a venit dintr-o poziție laterală, oprindu-se lângă gardul sâmbrei din, unde a discutat liniștit cu martorul, participant la sâmbra de acolo.
Potrivit declarațiilor martorilor, în majoritatea lor participanții la sâmbra din, aflați în anturajul victimei, actele de agresiune s-au desfășurat în felul următor:
În momentul în care victima s-a ridicat de jos, unde până atunci consumase Ť. în anturajul viceprimarului comunei, a pornit în fugă în direcția primului venit, învinuitul. La scurt timp și ceilalți participanți de la sâmbra din, s-au ridicat de jos iar unii dintre ei au început să se înarmeze cu pietre și bâte.
Văzând că sunt întâmpinați cu violență, proprietarii de oi veniți din s-au oprit în vârful colinei.
Când victima a ajuns în fața învinuitului, l-a atacat pe acesta cu cuțitul, învinuitul, fiind surprins, deși era înarmat cu o ciobănească și îi era în putință să riposteze, a încercat să evite scandalul și ferindu-se de primele lovituri de cuțit, retrăgându-se înspre vârful colinei, s-a împiedicat și a căzut pe spate. Și în această situație victima a încercat din nou să lovească cu cuțitul, însă învinuitul, prin rostogolire, din fața victimei, a reușit să se ferească și să se ridice, după care a luat-o la fugă înspre vârful colinei. Pe tot acest parcurs de circa 30, învinuitul a fost urmărit îndeaproape de victimă, care fugind a încercat să lovească cu cuțitul din spate.
În momentul în care învinuitul a ajuns în vârful colinei, s-a retras în spatele cumnatului său, învinuitul, convins fiind că victima, verișor primar cu acesta, va înceta agresiunea, învinuitul văzând că verișorul său, victima îl atacă cu cuțitul pe cumnatul său, a strigat de mai multe ori "nu da vere", în auzul tuturor martorilor. Datorită stării avansate de ebrietate și a furiei dezlănțuite, victima nu a înțeles ci, dimpotrivă, avându-l de acum în față pe învinuitul, care pe lângă faptul că îi este rudenie, se afla cu el în relații bune, l-a atacat cu cuțitul pe acesta. Surprins de atac, învinuitul, în timp ce striga "nu da vere", a reușit să evite primele două lovituri de cuțit, retrăgându-se. La a 3-a lovitură de cuțit, pe care de asemenea a reușit să o evite, văzându-și viața în pericol, învinuitul, având asupra sa o, a ripostat, aplicându-i victimei 2-3 lovituri cu aceasta în partea superioară a corpului.
Concomitent, potrivit declarației unor martori și învinuitul a aplicat o lovitură cu bâta. Acesta recunoaște doar faptul că văzându-și cumnatul în pericol, a ridicat bâta, dar nu a lovit, deoarece victima a căzut la pământ urmare loviturilor aplicate de verișorul acesteia, învinuitul.
După căderea victimei la pământ, scandalul a luat sfârșit.
Victima a fost transportată la Spitalul de Urgență din B M, unde în urma unei intervenții chirurgicale a decedat în ziua de 01.05.1992. Potrivit raportului de autopsie, moartea acesteia s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral acut cu fractură craniană.
Prin rezoluția din 14.05.2007 data in dosar nr.87/P/1992 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a numitilor si pentru savarsirea infractiunii de omor calificat,prev.si pedep.de art.174,175 lit.i pen.cu aplic.art.75 lit.a pen.si neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,prev.si pedep.de art.174,175 lit.i pen.cu aplic.art.75 lit.a pen.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, fratele victimei solicitand admiterea plangerii, desfiintarea rezolutiei din data de 14.05.2007.
In lumina probatoriului administrat instanta de fond a apreciat că plângerea este neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele motive:
Probele administrate releva cu certitudine ca numitul nu a lovit victima, nu a participat la agresiune, nici o declaratie a vreunui martor nu a relevat o oarecare participare a acestuia la fapta,astfel că soluția procurorului de a dispune neînceperea urmăririi penale fata de numitul pentru savârșirea infracțiunii de omor calificat,prev. si pedep. de art.174,175 lit.i pen. cu aplic.art.75 lit.a pen. este legala si temeinica, in prezent acesta fiind decedat.
In ceea ce-i priveste pe numitii si instanta de fond a reținut că acesta din urma recunoaste ca a lovit victima, ca i-a aplicat 2-3 lovituri cu bata dar ca l-a lovit in conditiile in care victima incercase de mai multe ori sa-l loveasca atat pe el cat si pe si spre locul incidentului se apropiau 20-30 de persoane din grupul victimei inarmati cu.
Implicarea numitului in incidentul ce a avut ca urmare moartea victimei rezulta si din declaratia numitulul care desi nu recunoaste ca a lovit victima, martorii audiati in cauza sustin ca acesta, totusi, i-ar fi aplicat o lovitura cu bata victimei.
In urma agresiunii acestora numitul a decedat, moartea acestuia datorandu-se potrivit raportului de autopsie unui traumatism cranio-cerebral acut cu fractura craniana, dar acestia nu pot fi trasi la raspundere penala in conditiile existentei unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv acestia au savarsit fapta in legitima aparare potrivit disp.art.44 pen.text de lege care prevede "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala,savarsita in legitima aparare. Este in legitima aparare acela care savaseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust,indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori intersul obstesc.
In prezenta speță s-au dovedit condițiile legitimei apărări, respectiv atât a atacului cat si a apărării.Astfel, se retine ca a fost cel care a stârnit incidentul, l-a atacat cu cutitul pe, continuând sa-l atace chiar si când acesta era căzut la pamânt, numitul reusind sa scape de lovituri intrucat a reusit sa se ridice si sa fuga, fiind urmărit îndeaproape de victima care tot încerca să-l lovească cu cuțitul in spate.
Desi, văr cu victima i-a strigat acestuia "nu da vere", nu s-a potolit si a încercat de data aceasta sa-l lovească pe care s-a ferit dar întrucât victima nu se din încercarea de a-l lovi cu cuțitul, l-a lovit cu bata de 2-3 ori in partea superioara a corpului.
In condițiile stării de fapt mai sus prezentate făptuitorii au acționat in legitima apărare pentru a se apăra fata de agresiunea victimei care le punea viata in pericol, au ripostat împotriva atacului victimei care le-a pus in pericol viata, fiind constrânși de necesitatea înlăturării agresiunii.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat recurs penal petentul solicitând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru administrarea probelor întrucât există probe suficiente. În motivarea recursului arată că aceeași judecătoare s-a pronunțat inițial admițând plângerea împotriva rezoluției prim procurorului iar ulterior a respins plângerea împotriva aceleiași rezoluții. Mai arată că Direcția Națională Anticorupție a dispus transcrierea unor înregistrări din care reiese elemente noi cu privire la actul de corupție și la săvârșirea infracțiunii de omor calificat comisă de între care există un raport de cauzalitate.
Examinând hotărârea recurată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare.
Petentul deși legal citat nu s-a prezentat pentru a-și susține recursul.
Prima instanță a reținut o stare de fapt reală rezultând din probe, procedând la menținerea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca fiind legale și temeinice.
Cum nu sunt motive de reformare a hotărârii atacate, motivele invocate nu sunt întemeiate, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de petent.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 123 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/22.06.2009.
Judecător fond -
2 ex./19.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
