Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.291/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 10.06.1984, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, conform prevederilor art.1602Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul J B, asistat de avocați aleși, și în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, emise de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent, avocat, depune la dosar motive de recurs și încheierea penală din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorii inculpatului recurent, susțin recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recursului se arată că urmărirea penală este finalizată și că dosarul are termen pentru soluționare la Tribunalul Bihor la data de 23 iunie 2009. Invocă dispozițiile art. 5 din CEDO, care arată că măsura arestării preventive a unei persoane are consecințe deosebit de grave față de persoana față de care a fost luată, de natură psihică, iar aceasta se poate dispune doar atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune. Menționează că inculpatul și-a dat demisia, nu are antecedente penale, soția acestuia este însărcinată și nu există riscul că se va sustrage de la judecată. Se mai arată că nu există nici un motiv rezonabil, justificat prin probe certe din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea altor infracțiuni sau ar zădărnici în vreun fel aflarea adevărului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, în baza art. 160/2 raportat la art. 160/8 al. 6 Cod de procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.06.1984 în O, CNP -, arestat preventiv prin încheierea nr. 22/13.05.2009 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 27/2009
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecata împreuna cu inculpatul pentru comiterea infracțiunii de luare de prevăzuta de art. 254 alin. 1, 2 cu referire la art. 6-7 din Legea 78/2000, reținându-se în sarcina sa ca, în calitate de agent în cadrul SPR B, în data de 13.05.2009, în mod indirect, împreuna cu coinculpatul a pretins și primit suma de 1000 euro de la mituitorul în scopul de nu întocmi procesul verbal de constatare a infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și a actelor aferente acestuia - ridicarea permiselor de conducere în vederea suspendării.
Față de inculpatul s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în data de13.05.2009, în temeiul art. 136 alin. 5, 148 alin. 1 lit. f, art. 1491alin. 12 cu referire la art. 146 alin. 10 Cod de procedură penală.
Pentru a se aprecia o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală impune ca și condiție negativă, aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni., această condiție negativă determinată nu are un caracter abstract ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la inculpat. În cazul de față, așa cum reiese din materialul de urmărire penala administrat, nu exista date concrete ca inculpatul s-ar pregăti sa comită alte infracțiuni și nici ca ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influențarea unor parti, martori sau experti, ori prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de proba, urmărirea penala fiind finalizata și mijloacele de proba considerate utile cauzei fiind deja administrate.
Insa, lipsa unor asemenea date, nu determina în sarcina instanței, obligația de admitere a cererii de liberare provi zorie sub control judiciar ci soluția este lăsata la latitudinea instanței în raport cu toate datele concrete ale cauzei, oportunitatea lăsării în libertate urmând a fi analizata prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
Astfel, instanța a reținut că, deși inculpatul nu se regăsește în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală, dat fiind termenul scurt scurs de la data luării măsurii arestării - 22 de zile - temeiul arestării prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, circumstanțele de ordin personal, ca lipsa antecedentelor penale, activitatea sa de polițist anterioara comiterii infracțiunii, precum și promisiunea respectării obligațiilor prevăzute de art. 160/2 alin. 3 și 3/1 Cod de procedură penală ce ar putea fi stabilite în sarcina sa, nefiind de natura a înlătura pericolul concret pentru ordinea publica.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul în motivarea recursului a susținut, prin apărătorii săi, că urmărirea penală este finalizată, că măsura preventivă, prin prisma dispozițiilor 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și a practicii CEDO este o măsură extremă, care trebuie să fie cât mai scurtă, putându-se dispuse doar atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a săvârșit o infracțiune. S-a mai arătat că inculpatul și-a dat demisia din funcția pe care o deținea, că nu există riscul că se va sustrage de la judecată și că nu există probe certe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/14 și art. 385/6 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea reține că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Curtea, constată că prin decizia penală nr. 290/R din 11 iunie 2009 s-a admis recursul inculpatului împotriva încheierii penale nr. 32 din 03 iunie 2009 Tribunalului Bihor și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins cererea de punere în libertate sub control judiciar, apare ca nefondat.
Va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, actualmente deținut în Arestul JBî mpotriva încheierii penale din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/19.06.2009.
Judecător fond -
2 ex./19.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
