Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 300
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 25 APRILIE 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat ( fost ), împotriva încheierii din data de 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat ( fost ) în stare de arest asistat de avocat ales avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, pentru nelegalitate și netemeinicie. Din probele administrate, temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, iar prima instanță nu le-a avut în vedere. Face referire la cercetarea judecătorească care practic este încheiată, fiind de audiat un martor din lucrări, nu a admis cererea.
La data când s-a luat măsura, existau prezumții că lăsarea în libertate ar crea o stare de insecuritate pentru ordinea publică. Aceste aspecte au fost reliefate, în sensul că temeiurile din data respectivă nu mai subzistă. Au fost administrate probatorii, nu mai există pericolul aflării adevărului și ca inculpatul să influențeze martorii, părțile vătămate. Punerea în libertate a inculpatului nu are cum influența sancțiunea ce se va da în măsura în care va fi găsit vinovat. Nu mai sunt întrunite condițiile pentru menținerea stării de arest, care au fost avute în vedere, Parchetul trebuia să aducă probe și în favoarea inculpatului nu numai în defavoarea sa. Apreciază că trebuie verificat și analizat tot probatoriul administrat și că poate fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Face referire la Convenția Drepturilor Omului și la durata arestării preventive precizând că inculpatul este arestat de aproximativ un an de zile, iar termenul rezonabil al detenției provizorii este cu mult depășit.
În concluzie, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest, termenul rezonabil al detenției provizorii fiind depășit, solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, arată că infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune cu grad de pericol social deosebit, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate pentru a-și dovedi nevinovăția.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art.3002cu art. 160 Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului (fost ).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în baza art.3002și art.160 Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, constată că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Prin actul de sesizare a instanței inculpatul (fost ) a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modificată prin Legea 522/2004 și art. 25 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din același act normativ, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,
acesta fiind arestat preventiv în baza mandatului nr.34/26.06.2007 emis de Tribunalul Bacău.
Dispunând arestarea preventivă a inculpatului (fost, instanța a avut în vedere temeiul legal prevăzut de art. 148 lit. f Cod pr. penală.
Se constată că faptele pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă pericol public știut fiind că în ultima perioadă România a devenit o piesă importantă în angrenajul tranzitului drogurilor spre vestul Europei și, mai nou, o piață de desfacere, consumul de droguri intensificându-se spectaculos mai ales în rândul tinerilor. In aceste condiții persoanele implicate în traficul de droguri în toate formele prevăzute de textele de lege incriminatoare prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpatului subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind vreun motiv care să conducă la concluzia că acestea au dispărut.
Apărările inculpatului privind vinovăția în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, urmează a fi verificate în cadrul desfășurării cercetării judecătorești, care se află în curs, instanța urmând a audia martori și a administra și alte probe ce se impun.
În consecință s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată cu privire la inculpat, în temeiul art.300/2 cu referire la art.l60/b Cod pr. penală, raportat la art. 148 lit.f Cod pr. penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul ales a invocat faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, totodată depășirea termenului rezonabil al detenției provizorii.
Curtea, analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor, cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art.3856al.3 Cod procedură penală constată că recursul formulat este nefondat.
Raportat la acest moment procesual, instanța de control judiciar nu poate constata decât faptul că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, raportat la gradul de pericol social concret al presupusei fapte comise, urmările pe care le poate căpăta săvârșirea unei asemenea fapte, precum și natura acesteia. Este adevărat că în cauză nu trebuie confundat pericolul social al faptei, cu pericolul pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului, dar nici nu poate fi ignorat gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul este acuzat, precum și natura acestuia.
-ne în situația aprecierii asupra vinovăției sau nu a inculpatului, instanța de recurs apreciază că până în acest moment procesual subzistă acele presupuneri rezonabile privind săvârșirea faptelor de către inculpat sau acele motive plauzibile despre care face vorbire Curtea Europeană a Drepturilor Omului, suficiente în a analiza subzistența temeiurilor luării măsurii preventive.
În cauză, în continuare își găsește incidența dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă care sunt mai mari de 4 ani închisoare, cât și cu referire la pericolul concret existent pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului.
Din caracterul grav al faptelor presupuse a fi comise de inculpat, periculozitatea acestora, parte componentă a criminalității organizate, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Prin lăsarea acestuia în libertate ar putea fi încurajate și alte persoane să comită astfel de fapte și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social.
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea Europeană a precizat care este principiul general (cauza Wemhoff Germaniei), în sensul că"detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate, fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă, dar aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulei generale a judecării în stare de libertate.
Ori, atâta timp cât s-a demonstrat că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar determina "o tulburare a societății", se poate concluziona că în acest moment procesual prevalează interesul general în raport de interesul inculpatului, astfel că raportat la circumstanțele concrete ale cauzei privită prin prisma reglementărilor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se poate susține că detenția preventivă a depășit un termen rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat (fost ), împotriva încheierii din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat(fost ),împotriva încheierii din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 25.04.2008, în ședință publică, în prezența recurentului - inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Nimineț Ștefan, Novac Liliana
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
25/29.04.2008
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Nimineț Ștefan, Novac Liliana
