Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 302
Ședința publică de la 29 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vorniceasa Ioana președinte secția penală
- - - judecător
- - - judecător
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat, din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț în data de 23.04.2008 și punerea sa de îndată în libertate pentru următoarele considerente: recurentul inculpat are o vârstă înaintată, starea sa de sănătate este precară și dat fiind stadiul procesului acesta nu are posibilitatea de a influența martorii și probele ce urmează a se administra, infracțiunea reprezintă un fapt singular și judecarea lui în stare de libertate nu prezintă nici un pericol. A solicitat plata onorariului din fondul
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat având în vedere infracțiunea săvârșită de inculpat și împrejurarea că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta pe care a săvârșit-o, era sub influența alcoolului, a dorit să acorde ajutor victimei sunând la salvare dar nu s-a mai putut face nimic. A solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.300/2, cu art.160/ Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 19.02.1936 în orașul, județul N, deținut în Penitenciarul Bacău - ca fiind legală și temeinică.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin încheierea de ședință nr. 2 /U/18.01.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, apreciindu-se că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală. Măsura preventivă a fost prelungită prin încheierea nr. 5//1.02.2008 a Tribunalului Neamț și menținută în cursul judecății, prin încheierea din data de 05.03.2008.
Temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat și impun în continuare, privarea acestuia de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a nu se zădărnici aflarea adevărului. De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul public al lăsării inculpatului în libertate rezultă din: gravitatea pretinsei fapte penale, modalitatea în care se reține a fi comisă, consecințele produse - decesul victimei.
S- avut în vedere, potrivit art. 5 din că pericolul social potențial se apreciază și prin raportare la reacția opiniei publice, rezonanța faptelor și pericolul infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, precum și la sentimentul de insecuritate în rândul societății precum și al părților vătămate din dosar.
, potrivit, principiul general aplicabil în materia arestării preventive se referă la faptul că " detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală ", însă în același timp, măsurile preventive, ca măsuri procesuale, funcționează ca mijloace legale de prevenire sau de înlăturare a unor situații de natură să pună în pericol normala desfășurare a procesului penal, cum ar fi pericolul sustragerii inculpatului, al influențării martorilor și a părților, pericolul săvârșirii de noi infracțiuni și pericolul tulburării ordinii publice, iar aplicarea lor, în funcție de situația concretă a cauzei, cum este și acest caz, este impetuos necesară.
În prezenta cauza s- apreciat că motivele care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a criticat încheierea de ședință recurată susținând că se impune punerea sa în libertate pentru a avea posibilitatea să-și facă apărările necesare și pentru a - și trata afecțiunile medicale de care suferă. Se susține că, întrucât a recunoscut comiterea faptei nu se pune în discuție influențarea și exercitarea de presiuni asupra persoanelor ce vor fi audiate în cauză.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru cele care vor fi prezentate.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală,"n cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Potrivit acestor texte, instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea faptei pentru care a fost trimis recurentul-inculpat în judecată, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal dispusă.
În cauză sunt probe, respectiv, plângerile și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, depozițiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, din care rezultă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea de omor pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, din probe rezultă că recurentul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin. 1 lit. f Cod penal, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în sensul că recurentul-inculpat a săvârșit cu intenție o infracțiune și există presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 (patru) ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și pentru următoarele considerente:
infracțiunea de omor pentru care a fost trimis în judecată prezintă un grad deosebit de pericol social, iar faptele au produs o puternică rezonanță socială;
există în continuare probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, motivarea instanței de judecată, în sensul că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat este corectă.
Desigur că faptul că recurentul-inculpat este arestat nu îl împiedică să propună probe în apărare, probe care, în condițiile în care vor fi apreciate ca fiind utile și pertinente cauzei, să fie admise și administrate de instanță, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, recurentul beneficiind și de apărător ales.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
În baza art. 189 Cod pr.penală, dispune plata din fondurile a onorariului av. oficiu în sumă de 40 lei, către Baroul
În baza art. 192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 70 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vorniceasa Ioana, Căliman Carmen, Adrian Bogdan
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. dec.
Dact.
Ex.2
29/30.04.2008
Președinte:Vorniceasa IoanaJudecători:Vorniceasa Ioana, Căliman Carmen, Adrian Bogdan
