Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.31/R/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva Încheierii penale din 08.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, personal, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, deoarece în cauză nu este incident niciun temei avut în vedere de instanță la menținerea măsurii arestării preventive. La data de 3.10.2007 Curtea de Apel Cluja statuat că nu sunt incidente în speță disp.art.148 lit.d pr.pen. și cu toate acestea instanța de fond menține măsura arestării preventive, reținând și acest temei în sarcina inculpatului. Inculpatul are antecedente penale, însă faptele au fost săvârșite în timpul minorității. Hotărârea Curții de Apel Cluj are autoritate de lucru judecat. Referitor la art.148 lit.f pr.pen. nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu există la dosar probe certe de vinovăția, iar concluziile expertizei medico-legale nu sunt suficient de clare. Raportat la probatoriul administrat în cauză și la poziția procesuală a inculpatului, nu există probe de vinovăție și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu a săvârșit fapta care i se reține în sarcină și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 08.01.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, în temeiul art.160/b rap. la art.300/2 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G ( fiul lui G și, născut la 22.10.1998 în B M, județul M) și s-a menținut această măsură preventivă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 25 octombrie 2007 în dosarul nr. 205/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru comiterea infracțiunii de omor prev de art 174 alin 1 Cod penal.
La Tribunalul Maramureșs -a format dosarul nr- fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 27 noiembrie 2007.
La data de 29 octombrie 2007 instanța procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului până la primul termen de judecată fixat în cauză, a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta și în consecință a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 657/6 noiembrie 2007 pronunțată în dosarulnr- a Curții de Apel Cluj.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2007 instanța constatând lipsa de apărare a inculpatului a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 8 ianuarie 2008 și s-a procedat la fixarea unui termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
La termenul din 6 decembrie 2007 fixat de instanță pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului G, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri inculpatul Gad eclarat recurs, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 756/17 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj.
La termenul din 8 ianuarie 2008, procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului G, în temeiul art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheirea penală nr. 294 din 7 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, respectiv de la data de 7 iunie 2007 până la 5 iulie 2007, inclusiv. În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator existent până în acel moment, rezulta presupunerea că inculpatul la data de 26/27 mai 2007 aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei, cuazându-i aceteia traumatisme toracice, urmare cărora a decedat. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală instanța a reținut că în ciuda poziției de nerecunoaștere a inculpatului există probe și indicii temeinice că acesta în seara zilei de 26 mai 2007, se afla în zona CFR din B-M împreună cu prietenii săi- martorii audiați în cauză. La un moment dat, observând-o pe victimă, care dormea lângă o centrală dezafectată s-a apropiat de e, cu intenția să-i ia banii pe care bănuia că aceasta îi are. Când inculpatul s-a apropiat, victima s-a trezit încercând să se apere și să strige după ajutor.
Enervat de reacția acesteia, inculpatul i-a aplicat o lovitură după care a dus-o în centrala dezafectată unde, a lovit-o în repetate rânduri cu pumnii și picioarele și chiar cu o. Constatările preliminare efectuate de medicul legist relevă faptul că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecutive, rupturii traumatice de ficat. Leziunile tanatogeneratoare, mai precizează actul medico-legal, s-au putut produce prin comprimare între două planuri dure (posibil genunchi-sol). S-a reținut că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care față de el s-a început urmărirea penală contestând, în ciuda depozițiilor martorilor, chiar prezența lui în zona acelei centrale dezafectate, unde fapta a fost comisă.
În raport de dispozițiile art. 148 alin 1 Cod procedură penală care reglementează cazurile în care se poate dispune arestarea preventivă, instanța a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 148 lit d Cod procedură penală pentru că inculpatul este acuzat de săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni. Pe de altă parte, pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat în primul rând la numărul foarte M de infrațciuni comise în prezent din care unele cu violență.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs ce a fost respins ca nefondat prin încheierea nr. 51/R/2007 din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită prin încheierile nr. 337/28 iunie 2007 (6.07.-4.08), nr. 367/31 iulie 2007 (5.08.2007-3.09.2007), nr. 387/22 august 2007 (4.09.2007-3.10.2007 inclusiv) și respectiv nr. 446/25 septembrie 2007 ( 4.10.2007-2.11.2007 inclusiv).
Tribunalul a constatat cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatuui, că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și se impune în continuarea privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii Tribunalului Maramureș din 8 ianuarie 2008, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, care prin apărător, a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, să fie revocată măsura arestării și să fie cercetat în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat în susținerea recursului că, la dosar nu există probe certe de vinovăție a inculpatului și nici privind pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta acesta, dacă ar fi cercetat în stare de libertate. De asemenea, deși s-a statuat de către Curtea de Apel Cluj că în cauză, nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit.d pr.pen. tribunalul a reținut în continuare ca subzistând și acest temei al arestării.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Inculpatul G, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, la 25 octombrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 pen.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în virtutea dispozițiilor art.300/2 pr.pen. și art.160/b pr.pen. instanța de fond, în mod justificat a constat că în cauză, temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. ( prin încheierea penală nr. 294 din 7 iunie 2007 Tribunalului Maramureș, așa cum a fost modificată prin încheierea nr.51 din 13 iunie 2007 Curții de Apel Cluj ) impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cauză, într-adevăr, există în continuare indicii, în sensul art.68/1 pr.pen. ale comiterii faptei de către inculpat, respectiv date din care rezultă această presupunere rezonabilă, fiind în acest sens declarațiile martorilor:, - martori audiați în cursul urmăririi penale și care au confirmat prezența inculpatului la locul și data comiterii faptei, precum și împrejurările în care acesta ar fi lovit victima; constatările medico-legale privind leziunile prezentate de victimă, data producerii și mecanismul de producere, cauza decesului.
Nu se poate vorbi în acest moment procesual, de probe certe ale vinovăției inculpatului, cercetarea judecătorească fiind la început, însă există suficiente date la dosar, în sensul unei presupuneri rezonabile a comiterii faptei de către inculpat, pentru a se putea aprecia că, indiciile prev. de art.143 pr.pen. constatate la data arestării, există în continuare și justifică această măsură.
Totodată, corect a constatat instanța de fond, că temeiul prev. de art.148 lit.f pr.pen. ( numai acest temei) subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, sunt îndeplinite în continuare, condițiile privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru infracțiunea cercetată, pentru a se putea lua și menține măsura arestării, precum și condiția privind pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei, rezonanța socială negativă a acesteia, care este în măsură să inducă la nivelul comunității o stare de insecuritate, de nesiguranță, de indignare față de împrejurarea că, presupusul autor al unei astfel de fapte este cercetat în stare de libertate.
Așa fiind, Curtea constată că în mod întemeiat, prima instanță a apreciat că se impune în continuare, privarea de libertate a inculpatului, întemeiată pe temeiul care a determinat arestarea.
În consecință, recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați suma de 40 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare, din care 40 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G (fiul lui G și născut la 22 octombrie 1988 ) aflat in Penitenciarul Baia Mare, împotriva incheierii penale din 8 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./24.01.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
