Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 28/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.28/R/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.349/A din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, partea vătămată, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentantul asiguratorului de răspundere civilă, cons.jur. G, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care partea civilă învederează instanței faptul că, constituirea de parte civilă a fost făcută în comun cu partea civilă și nu pentru fiecare persoană în parte.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină, cu consecința respingerii cererii de constituire de parte civilă ca fiind neîntemeiată. Hotărârile pronunțate anterior sunt nelegale și netemeinice deoarece au reținut și culpa inculpatului, fără să țină cont de probele administrate în cauză, din care rezultă culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului rutier. Prin urmare, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume culpa. Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză rezultă că accidentul de circulație nu putea fi evitat de către inculpat nici în situația în care acesta circula cu viteza sub limita legală. S-a concluzionat că deși accidentul nu putea fi evitat, culpa revine în proporții egale ambelor părți, având în vedere că victima nu s-a asigurat la efectuarea virajului spre stânga și că decesul s-a datorat faptului că aceasta nu a purtat casca de protecție omologată. Victima avea doar 6 ani și circula cu bicicleta pe un drum care nu era special amenajat și semnalizat pentru bicicliștii sub 14 ani și era foarte circulat, fără să fie supravegheată corespunzător și fără să fie dotată cu cască. Nu s-a ținut cont de disp.art.20 alin.4 din OUG 195/2002 care prevede că persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani pot conduce bicicleta numai pe drumurile special amenajate, ori pe drumul județean unde s-a întâmplat evenimentul, nu erau îndeplinite aceste condiții. C privire la latura civilă a cauzei, partea civilă a depus la dosar o chitanță cu suma de 6500 lei reprezentând cheltuielile de amenajare a mormântului, fără a se arăta ce reprezintă în concret această sumă. Această cheltuială este una voluptorie și nu trebuie să cadă în sarcina inculpatului. Solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor conform procentelor de culpă care aparțin celor două părți. În situația în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei care i se reține în sarcină, solicită reducerea pedepsei aplicate ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală și că regretă fapta comisă.
Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat și admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, aplicarea unei pedepse în limita legală fără reținerea circumstanțelor atenuante. Prima instanță a analizat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, dar a analizat acest raport ca oricare altă probă, a coroborat-o cu celelalte probe administrate în cauză și a reținut vinovăția exclusivă a inculpatului. Solicită a se reține că exista un indicator la locul producerii accidentului și anume " copii", ceea ce înseamnă că orice conducător auto este obligat să manifeste prudență sporită. Despre acest aspect nu se face referire în concluziile avocatului inculpatului și în declarațiile inculpatului. Inculpatul a arătat că a observat victima, deci trebuia să-și mărească vigilența. S-a arătat că a fost vorba de un drum circulat, însă despre un drum județean nu se poate spune că este circulat intens. De asemenea, s-a arătat că victima nu avea o cască de protecție, însă nu exista o lege imperativă la acea dată care să oblige un biciclist să poarte o asemenea cască. Culpa este doar a inculpatului, iar instanța de fond nu era îndreptățită să-i rețină circumstanțe atenuante. Solicită a se avea în vedere conduita inculpatului după comiterea faptei, aceasta fiind nedemnă pentru un părinte. În cursul procesului penal, inculpatul nu și-a manifestat acel regret față de curmarea vieții unei fetițe de numai 6 ani. Ca atare, nimic nu îndreptățea instanța de fond să aplice acele circumstanțe atenuante. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului inculpatului, admiterea recursului părții civile și pe cale de consecință aplicarea unei pedepse în limita legală cu suspendarea condiționată.
Apărătorul inculpatului arată că în iulie 2005, data la care s-a comis fapta, era în vigoare OUG 195/2002 care prevedea că minorii sunt obligați să poarte cască de protecție omologată. Cu privire la acel indicator de care se face referire, arată că acesta se afla în zona școlii și atenționa conducătorii auto că în zonă se află o școală, însă acest indicator a rămas în spatele inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul și-a manifestat regretul din primul moment și a fost de acord să plătească o sumă cu titlu de despăgubiri în semn de compasiune față de părinții victimei.
Reprezentantul societății de asigurare arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea celor două recursuri declarate în cauză ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Arată că este exclusă existența unei culpe exclusive a victimei în producerea accidentului de circulație, astfel că nu se impune achitarea inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă că nu s-a efectuat nici o virare la stânga de către victimă, accidentul fiind produs când inculpatul a avut în față minora și nu a păstrat o distanță corespunzătoare. Inculpatul a văzut victima și cu toate acestea nu a redus viteza de circulație și nu a luat nici o măsură pentru a păstra o distanță corespunzătoare. În mod corect s-au respins concluziile expertizei tehnice de către ambele instanțe. Există și o culpă a minorei, deoarece un copil de 6 ani nu poate conduce pe un drum județean, însă este o culpă preponderent majoră a inculpatului în producerea accidentului de circulație. În mod corect s-au acordat circumstanțe atenuante, iar daunele materiale și morale au fost în mod corect stabilite. Solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și nu a putut evita producerea accidentului.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 325/23.03.2007 a Judecătoriei Gherla, în baza art.178 al.1 și 2 pen. și cu aplic.art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 lit.d pen. a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În conformitate cu art.81 și art.82 pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 rap. la art.64 pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a-c pen. iar în baza art.71 alin.5 pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință penală.
În temeiul art.346 rap. la art.14 pr.pen. art.998-999 civ. s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă, cu. în C-N,-,.104, jud.C și, în consecință, a fost obligat inculpatul să achite acesteia despăgubiri civile în sumă de 7391, 19 RON, cu titlu de daune materiale și 40.000 RON, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că Asigurare - Reasigurare - Suc. Transilvania C, cu sediul în C-N,-, jud.C, are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța sentința de mai sus s-a reținut că la data de 28.07.2005 în jurul orelor 20,50, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare CJ-OI- circulând pe DJ 161 F direcția de mers spre, deplasându-se cu o viteză peste limita maximă legal admisă în localitate (de 50 km/h), respectiv de 59 km/ La un moment dat, de la o distanță de circa 70 m, inculpatul a observat în fața sa un copil pe bicicletă care se deplasa în aceeași direcție de mers, mai aproape de marginea din dreapta a drumului.
a semnalizat intenția de depășire a biciclistului și s-a angajat în această manevră dar, în momentul în care a ajuns aproape paralel cu biciclistul, acesta a efectuat un viraj brusc spre stânga izbindu-se de partea laterală dreapta față a autoturismului începând cu ochelarul de far și aripa dreaptă, de unde biciclistul a fost proiectat spre înainte 8 metri pe carosabil. Conducătorul auto, văzând virajul brusc al biciclistului a intrat în stare de pericol, a frânat și a virat la stânga pe contrasens, oprindu-se cu partea din față în șanțul din partea sa în aceeași direcție de mers.
În urma accidentului, victima a fost transportată la Clinica Chirurgie Infantilă C-N, unde a decedat la scurt timp. Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.4430/III/407 din 16.09.2005, moartea numitei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării cerebrale cu fractura calotei și a bazei craniului, leziuni tanatogeneratoare, putându-se produce mai probabil prin mecanism de lovire proiectare în cadrul unui accident rutier, între accident și deces existând legătură directă de cauzalitate, decesul putând data din 28 iulie 2005.
Inculpatul a fost condus la Spitalul municipal G, precum și la Institutul de Medicină Legală C, unde i-au fost recoltate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din Buletinele de analiză toxicologică nr.14445/l092 din 02.08.2005 și 4448/1905 din 02.08.2005 a rezultat că alcoolemia acestuia a fost zero.
Pentru stabilirea și Iămurirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulație, la data de 10.08.2005 cu acordul ambelor părți, s-a dispus prin ordonanța organului de cercetare penală din 02.08.2005, efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto de către Biroul Local de Expertize Tehnice de pe lângă Tribunalul Cluj, raport din care a rezultat că accidentul de circulație nu putea fi evitat de către inculpatul, în condițiile concrete date de la locul și din momentul producerii acestuia așadar nici evitarea bicicletei conduse de către victima. De asemenea, s-a mai stabilit că autoturismul condus de către inculpat în momentele premergătoare producerii accidentului circula cu viteza de 59 km/h, vinovăția revenind în proporții egale ambelor părți, având în vedere că victima nu s-a asigurat la efectuarea virajului la stânga.
La solicitarea procurorului care a supravegheat mersul anchetei, au fost cerute expertului lămuriri suplimentare referitoare la viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpatul și anume, dacă accidentul putea fi evitat în situația în care inculpatul circula cu viteza de 50 km/h, limita maximă legală admisă în interiorul unei localități. Conformându-se solicitării organului de urmărire penală, expertul tehnic judiciar a revenit cu precizări suplimentare, arătând că accidentul produs nu putea fi evitat nici în situația în care inculpatul s-ar fi deplasat respectând limita maximă a vitezei cu care este permisă deplasarea în interiorul unei localități și că, dimpotrivă, în situația imaginată, victima ar fi fost lovită cu partea din față a autoturismului, aproximativ cu mijlocul zonei din față.
Expertul tehnic judiciar însărcinat cu efectuarea lucrării în discuție a consemnat în raportul efectuat în cursul urmăririi penale că biciclistul nu s-a asigurat cu prilejul efectuării virajului la stânga, decesul victimei datorându-se faptului că aceasta nu a purtat cască de protecție omologată.
Cu ocazia deplasării la fața locului a expertului tehnic judiciar și a celorlalte părți s-a constatat că în zonă, la o distanță de circa 200 m de locul producerii accidentului, se afla indicatorul "Atenție copii".
Legiuitorul, în actul normativ menționat, a prevăzut ca "recomandare" portul căștii de protecție și nu ca o obligație, nefiind vorba de o încălcare a normei rutiere, iar în ceea ce privește "efectuarea virajului la stânga" de către biciclist, organul de cercetare penală a fost de părere că această concluzie a expertului judiciar este discutabilă deoarece biciclistul nu a efectuat un viraj la stânga, probabil un dezechilibru sub forma unui,5" ce a lăsat această impresie conducătorului auto, având în vedere că impactul dintre cele două vehicule, așa cum rezultă din schița locului faptei, s-a produs la o distanță de 1,20 m de marginea din dreapta sensului de mers, aproape la mijlocul benzii de circulație.
În rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța de judecată, reprezentantul Ministerului Publica apreciat, contrar părerii exprimate de expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, ca urmare a nerespectării de către acesta a unor prevederi elementare cuprinse în OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice respectiv în HG nr. 85/2003, regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în sarcina victimei neputându-se reține nesocotirea vreunei reguli de circulație în calitate de participanți la traficul rutier, ca biciclist.
Coroborând materialul probator aflat la dosar prin prisma incidenței dispozițiilor legale care disciplinau la momentul producerii incidentului, circulația pe drumurile publice, Judecătoria Gherla apreciază că se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 48 alin. 1 din OUG nr.195/2002- (forma nemodificată prin Legea nr. 49/2006, ale art. 154 și art. 155 alin. 1 din RG nr. 85/2003, referitoare la regimul legal de viteză și adaptarea acesteia la condițiile de drum, pentru efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță, în speță acesta având obligația de a circula pe sectorul de drum respectiv cu viteza de maxim 50 km/ La această concluzie se poate ajunge cu ușurință dacă se ia în considerare însăși declarația inculpatului care a învederat organelor judiciare împrejurarea că a observat în fața sa copilul aflat pe bicicletă, de la o distanță de aproximativ 70 metri și care nu și-a luat nici o măsură de precauție, neanticipând comportamentul surprinzător al victimei, ignorând cu desăvârșire indicatorul "Atenție copii", amplasat cu 200 metri înainte de locul impactului, ne socotind în consecință și prevederile imperative ale art. 158 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 vizând reducerea obligatorie a vitezei în zona de acțiune a acestui indicator de avertizare.
Considerațiile inculpatului, în sensul că a respectat întocmai dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice în sectorul de drum în discuție, nu subzistă criticii, acesta nepăstrând distanța laterală suficientă față de vehiculul depășit, nesocotind astfel prevederile imperative ale art. 150 lit. c din RG nr. 85/2003.
Luând în calcul împrejurările concrete în care s-a produs incidentul mortal, pe un drum județean cu circulație redusă, în seara zilei de 28 iulie 2005, cu vizibilitate bună, autoturismul inculpatului, aflându-se într-o stare tehnică bună, mecanismul de direcție și sistemul de frânare ale acestuia fiind corespunzătoare, cu o viteză de deplasare superioară limitei maxime admise de lege, cu ignorarea totală a indicatorului ce punea în gardă participanții la trafic despre posibila întâlnire în zonă a unor copii, instanța de judecată a considerat că inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor elementare anterior menționate, în vederea respectării stricte a normelor legale incidente în materie, care se aplică tuturor participanților la trafic, precum și autorităților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței rutiere.
de către inculpat a dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice este evidentă, ea rezultând din ignorarea cu bună știință a obligațiilor mai sus indicate, comportamentul acestuia rămânând inexplicabil din moment ce a observat victima de la distanță de 70 metri, cu toate că nu a observat prezența în zonă a indicatorului ce avertiza posibilitatea întâlnirii unor copii (cu 200 metri înainte). De la momentul sesizării potențialului pericol, conducătorul auto ar fi fost obligat să reevalueze imediat condițiile sale de deplasare pe drumul public, adaptându-și viteza de deplasare atât regimului legal - 50 km/h, deoarece se afla în localitatea de, la km 19+200 metri, în cursul serii, cât și condițiilor concrete ale carosabilului din asfalt, cu o lățime de 5,70 metri și vizibilitate bună, chiar și în situația în care acesta ar fi fost acoperit cu nisip, conform declarației acestuia. Anterior efectuării manevrei depășirii biciclistului, s-ar fi impus cu necesitate atenționarea sonoră a acestuia în legătură cu apropierea sa respectiv păstrarea unei distanțe laterale suficiente față de obstacolul depășit, pentru ca depășirea să aibă loc în condiții depline de siguranță, precum și evident reducerea vitezei, știut fiind că un biciclist, îndeosebi copii reprezintă pentru participanții la trafic un factor de pericol suprem.
Cât privește o posibilă culpă a victimei în producerea accidentului rutier mortal, reținută de expertul tehnic judiciar în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, instanța de judecată a apreciat că în nici un caz nu se poate vorbi despre așa ceva în speță.
Având în vedere împrejurările concrete în care a avut loc incidentul, pe timpul serii, pe un drum cu circulație redusă la acel moment, Judecătoria Gherlaa apreciat că accesul în zonă al biciclistului era permis tocmai pentru acest considerent.
Referitor la critica formulată la adresa victimei care nu purta cască de protecție și, prin urmare, a contribuit astfel la rezultatul tragic, instanța de fond a respins-o ca total nefondată, câtă vreme dispozițiile art. 194 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 recomandau doar utilizarea acesteia, nicidecum nu o prevedeau cu titlu de obligativitate. Prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate reține vreo culpă în sarcina victimei. Mai mult decât atât, chiar dacă victima ar fi fost dotată cu respectiva cască de protecție, rezultatul impactului ar fi fost același datorită condițiilor concrete în care acesta a avut loc - proiectată pe carosabil la circa 8 metri și a leziunilor suferite, baza craniului, precum și gravitatea acestora.
În ceea ce privește o altă posibilă încălcare de către victimă a unor norme rutiere în legătură cu virajul său spre stânga, instanța de judecată a respins-o și pe aceasta, deoarece victima nu a efectuat propriu-zis un viraj la stânga ci o încercare de echilibrare specifică mersului pe bicicletă, având în vedere că impactul dintre cele două vehicule, evidențiat în schița locului faptei, s-a produs la o distanță de 1,20 metri de marginea din dreapta a sensului de mers precum și urmele de frânare care apar pe partea carosabilă a ambilor participanți la traficul rutier.
Cât privește obiecțiunea formulată de apărătorul inculpatului vizând nesupravegherea corespunzătoare a copilului de către bunicii săi, aceasta este lipsită de relevanță juridică în speță, câtă vreme a nesocotit fără nici un temei dispozițiile legale la care s-a făcut deja trimitere.
Important pentru justa soluționare a cauzei este și aspectul clarificat de expertul tehnic judiciar referitor la faptul că inculpatul, în condițiile date, nu putea evita producerea accidentului, nici chiar în ipoteza deplasării sale cu o viteză legală admisă în zonă, acestuia putându-i-se reproșa, după cum s-a arătat, că nu a adaptat modul de deplasare pe drumul public la condițiile concrete ale acestuia și la pericolele evidente pe care le-a sesizat din timp.
Întrucât raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cursul urmăririi penale a fost în măsură să elucideze dinamica producerii accidentului și condițiile concrete în care acesta a avut loc, aspecte reieșind și din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța de judecată a apreciat că cererea în probațiune formulată de inculpat vizând efectuarea unei noi expertize nu este utilă soluționării cauzei, motiv pentru care a respins-
material probator administrat în cauză a relevat fără dubiu existența raportului de cauzalitate între modul de deplasare pe drumul public a inculpatului la volanul autoturismului proprietatea sa personală și decesul victimei, rațiune pentru care se impune cu necesitate tragerea acestuia la răspundere penală.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 28 iulie 2005, prin nerespectarea dispozițiilor art. 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 154 și 155 alin. 1 din HG nr. 85/2003, art. 150 lit. c din HG nr. 85/2003, art. 158 alin. 1 lit. 1 din OUG nr. 195/2002, din culpa sa exclusivă, a cauzat un accident de circulație soldat cu decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal.
Instanța de judecată a respins susținerea apărării în sensul că, în speță, se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, existând un impediment legal pentru exercitarea acțiunii penale, respectiv acela că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală), respectiv culpa.
Judecătoria Gherla nu își poate însuși motivația inculpatului în sensul că un rol decisiv la producerea tragicului rezultat l-a avut sosirea întârziată a echipajelor de ambulanță. Acest element de circumstanțiere nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal dintre acțiunea imprudentă a conducătorului auto și urmarea produsă - decesul victimei. Este evident faptul că în absența comportamentului total neinspirat al inculpatului la volan, nu s-ar putea vorbi de vreo influență a acestei întârzieri raportat la rezultatul accidentului.
Cu atât mai surprinzătoare este afirmația apărării conform căreia singurul vinovat de producerea accidentului este victima.
Astfel, dovedită fiind vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, în respectul prevederilor art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială - de la 2 la 7 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cât privește gradul de pericol social al faptei comise de inculpatul, pentru care acesta a fost trimis în judecată, instanța a apreciat că el este unul ridicat dar, dată fiind lipsa antecedente lor sale penale, conduita bună avută în familie și societate, până în prezent, instanța a apreciat că este pe deplin justificată reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, dându-i eficiența cuvenită respectiv coroborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de Codul penal, considerând că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită este de natură a răspunde imperativelor de sancționare și reeducare avute în vedere de art. 52 din Codul penal.
Apreciind în ansamblu persoana inculpatului și fapta acestuia, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și raportat la faptul că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 81 lit. a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, în conformitate cu dispozițiile art. 81-83 Cod penal.
In temeiul articolului 359 din Codul d e procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 71 raportat la art. 64 din Codul penal, instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)- c) din Codul penal, iar în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință penală.
Sub aspectul soluționării acțiunii civile promovate în cauză de partea civilă, mama victimei, instanța de judecată este chemată a aprecia dacă sumele solicitate de aceasta se justifică.
În ceea ce privește despăgubirile civile materiale în sumă de 7.391,19 RON, efectuate de partea civilă ca urmare a decesului fiicei sale, a căror dovadă a fost făcută cu înscrisurile aflate la dosar la filele 107-113, Judecătoria Gherlaa apreciat că acestea au fost pe deplin dovedite, ele constând în contravaloarea produselor și serviciilor achiziționate în vederea înmormântării unicei sale fiice.
Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate în faza de cercetare judecătorească de către partea civilă, instanța a apreciat că suma de 40.000 RON solicitată este una rezonabilă, având în vedere faptul că pierderea singurului copil i-a pricinuit părții civile un teribil șoc și o ireparabilă pierdere.
Doctrina și jurisprudența au statuat principial că revine exclusiv instanței de judecată dificila misiune de a aprecia ce sumă de bani poate fi acordată părții civile ca urmare a suferinței fizice și psihice cauzate de decesul tragic al victimei.
Cu toate că nici o sumă de bani nu poate reprezenta o reparație echitabilă în urma pierderii unicului copil, cum e cazul de față, este limpede că acordarea daunelor morale solicitate este cât se poate de justificată, cuantumul indicat în cuprinsul constituirii de parte civilă nefiind deloc exagerat, ci unul cât se poate de rezonabil, rațiune pentru care acțiunea civilă, ce a fost alăturată acțiunii penale în prezentul proces, urmează a fi admisă în totalitate.
În același sens, al prețuirii deosebite a unicei fiice dispărute de către mama acesteia, nu se poate aprecia faptul că, cheltuielile efectuate de partea civilă pentru amenajarea mormântului victimei - în sumă de 6.500 RON, ar reprezenta o cheltuială voluptorie, ce ar excede cadrului legal În care ar trebui obligat inculpatul la suportarea lor.
Cu privire la o chestiune atât de sensibilă și de tragică cum este memoria și amintirea unicului copil, este total deplasat a se aprecia că părinții ar fi trebuit să aibă în vedere niște cheltuieli într-un cuantum mai coborât. Nimeni nu este în măsură, nici chiar instanța de judecată, cu rolul său suveran, să impună restricții financiare în acest domeniu.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul solicitând ca în primă instanță achitarea sa pe considerentul că a făcut tot ce s-a putut pentru a evita accidentul, virând de volan maxim-stânga, intrând pe contrasens, iar în subsidiar a solicitat a se reține culpa comună a sa și a victimei, în procente de 50 % cu consecința reducerii despăgubirilor și a cheltuielilor acordate părții civile care, la rândul ei a solicitat prin apelul formulat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Decizia penală nr.349 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Clujs -a admis în parte apelul penal declarat de inculpatul, desființându-se în parte hotărârea atacată în temeiul art.379 pct.2 lit.a, rap. la art.382 al.2 pr.pen. cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând în aceste limite:
S-a reținut gradul de culpă a victimei în procente de 30 %, iar al inculpatului în procent de 70 % și în consecință s-a redus cuantumul despăgubirilor civile, a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă astfel: -despăgubirile civile, de la 7391,19 lei (RON) -la 5163,84 lei (RON); -daunele morale, de la 40.000 lei (RON) - la 28.000 lei (RON); -cheltuielile judiciare, de la 2258 lei (RON) - la 1581 lei (RON); sume la care este obligat inculpatul către partea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art 379.pct1, lit.b pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă, și cheltuielile judiciare solicitate în apel.
În temeiul art. 192 al 2 pr. pen. partea civilă a fost obligată la cheltuieli judiciare statului în sumă de 100 lei, în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că referitor la vinovăția inculpatului nu se poate pune în discuție sub nici o formă existența culpei în producerea accidentului, chiar și inculpatul recunoaște în toate declarațiile sale că a văzut-o pe victimă pe carosabil cu bicicleta, de la o distanță de cca 70 m, și cum victima circula în același sens de mers, inculpatul trebuia să se angajeze în depășire cu autoturismul pe care-l conducea, păstrând o distanță laterală față de victimă fără să-i pună viața în pericol.
Având în vedere carosabilului (19 dos.urm.pen.), inculpatul nu putea să execute în siguranță depășirea decât prin intrarea pe contrasens, iar cum accidentul a avut loc pe de circulație pe care se deplasa bicicleta și autoturismul, înseamnă că inculpatul a apreciat în mod greșit că va putea să depășească bicicleta trecând la o distanță foarte mică de bicicletă.
În declarația dată în primă instanță, inculpatul arată că "Nu-mi amintesc dacă am claxonat copilul aflat pe bicicletă. amintesc doar faptul că în momentul în care am ajuns în dreptul său, acesta a virat brusc stânga, bicicleta izbindu-se frontal de partea mea dreaptă înainte ca eu să apuc să virez stânga", aspect care ne face să concluzionăm că dacă este reală afirmația că a văzut bicicleta de la o distanță de cca 70 m, inculpatul nu trebuia să fie pus în situația ca în momentul în care a ajuns în dreptul bicicletei să fie nevoit să vireze brusc spre stânga, volanul autoturismului.
Inculpatul trebuia să fie angajat în depășire cu mult înainte de a ajunge în dreptul bicicletei, iar din urmele de frânare pe carosabil de autoturismul condus de inculpat (51 dos.urm.pen.) rezultă că în momentul în care inculpatul a acționat sistemul de frânare al autoturismului, se afla în spatele bicicletei, autoturismul a parcurs în frânare o distanță destul de mare, în linie dreaptă și numai după ce victima a fost lovită, inculpatul a virat brusc spre stânga volanul autoturismului, intrând pe contrasens.
După urmele de frânare pe carosabil de autoturismul condus de către inculpat, și urmele de sânge, rezultă cu certitudine că în momentul declanșării stării de pericol, autoturismul condus de inculpat nu era angajat în depășire în mod regulamentar, probabil că inculpatul a vrut să facă depășirea prin ocolirea bicicletei, sau nu a văzut bicicleta decât în momentul acționării mecanismului de frânare, însă indiferent care din variantele expuse ar corespunde realității, sub nici o formă nu se poate pune în discuție lipsa culpei inculpatului, ca urmare acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă și circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa sunt justificate, anterior accidentului descris, inculpatul nu a intrat în conflict cu legea penală, iar conduita sa bună, anterior comiterii infracțiunii, poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, ca urmare instanța de apel a apreciat că nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante așa cum a solicitat partea civilă.
Reamintim că pedeapsa nu are numai rol sancționator, ci aceasta are și un scop preventiv-educativ, iar aplicarea unei pedepse exagerate inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală, s-ar putea să influențeze negativ conduita viitoare a acestuia, pe când o pedeapsă în raport de gravitatea faptei și circumstanța atenuantă reținută, avându-se în vedere și persoana inculpatului, este de preferat pentru o conduită pozitivă a inculpatului, în viitor.
Drumul județean pe care circula victima cu bicicleta nu se poate spune că ar fi un drum cu circulație redusă, în sensul prev.art.194 al.3 din HG85/2003,chiar și din depoziția bunicii victimei rezultă că în perioada respectivă de timp, pe lângă autoturismul condus de către inculpat mai circula și un alt autoturism, iar cum victima avea doar vârsta de 6 ani, s-a apreciat că nu avea cunoștințele minime de a circula cu bicicleta pe drumul județean, neștiind să citească nici nu avea cum să se informeze, ca urmare în mod evident la producerea evenimentului rutier o anumită culpă are și victima și această concluzie este întărită de urmele lăsate de autoturism pe bicicleta condusă de victimă.
După urmele lăsate de autoturism pe bicicleta victimei, rezultă că în momentul impactului, cu siguranță victima a virat spre stânga în loc să vireze spre dreapta, cunoscut fiind faptul că depășirile nu se pot efectua prin stânga, și dacă avem în vedere și distanța mare de la carosabil spre axul drumului, pe unde circula victima, fără nici un dubiu putem afirma că și victima are o culpă în producerea accidentului.
În raportul de expertiză s-a exprimat opinia culpei comune în procente de câte 50 %, instanța de apel așa cum s-a arătat mai sus apreciază că victima are un anumit grad de culpă, însă gradul de culpă a victimei este mai mic decât al inculpatului care conducea autoturismul, iar acest grad de culpă al victimei este apreciat în procente de 30 %, iar al inculpatului in procente de 70 %, nu de 50 % cum arăta în motivele de apel.
Pe latura civilă a cauzei, inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul nereținerii culpei comune în procente de câte 50 %, însă cum instanța de apel a apreciat culpa victimei în producerea accidentului, în procente de 30 %, se impune și reducerea cuantumului despăgubirilor civile, a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare acordate părții civile, în funcție de procentul de culpă a victimei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a pr.pen. cu privire la fapta săvârșită de acesta și să fie respinsă cererea de constituire de parte civilă.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că atât decizia penală pronunțată de Tribunalul Cluj, cât și sentința penală a Judecătoriei Gherla sunt netemeinice și nelegale, deoarece au reținut și culpa inculpatului, fără să țină cont de probele administrate în cauză din care rezultă culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului rutier. Prin urmare, faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv vinovăția acestuia.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză rezultă că accidentul de circulație nu putea fi evitat de către inculpat, în condițiile concrete în care a avut loc accidentul, nici în situația în care acesta circula cu o viteză de 59 km/h, nici în ipoteza în care ar fi circulat cu viteza de 50 km/
Expertul tehnic judiciar a stabilit că vinovăția revine în proporții egale atât cu privire la victimă care nu s-a asigurat la efectuarea virajului la stânga și că decesul victimei s-a datorat faptului că aceasta nu a purtat cască de protecție omologată cât și inculpatului.
Instanța de apel a minimalizat în mod greșit culpa victimei în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că victima în vârstă de 6 ani circula cu bicicleta pe un drum care nu era special amenajat și semnalizat corespunzător pentru bicicliști sub 14 ani, fără să fie supravegheată corespunzător și fără să poarte cască de protecție, iar pe de altă parte aceasta nu s-a asigurat cu ocazia efectuării virajului la stânga.
La fel s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art.20 alin.4 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani pot conduce bicicleta numai pe drumurile special amenajate și semnalizate corespunzător de către administratorul drumului respectiv, însă pe DJ 161F nu erau îndeplinite asemenea condiții.
Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a arătat că în mod nejustificat a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat să plătească acesteia suma de 7.391 lei cu titlu de daune materiale și 40.000 lei cu titlu de daune morale, iar instanța de apel a diminuat cuantumul acestora în proporție de 30%.
În ceea ce privește despăgubirile civile inculpatul este de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare însă nu ca efect al vinovăției sale ci ca un semn de compasiune față de părinții victimei.
Tot cu privire la cheltuielile de înmormântare instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 6.500 lei din totalul de 7.391 lei sumă ce reprezintă costul amenajărilor mormântului victimei, însă potrivit declarațiilor martorilor și care au amenajat mormântul victimei consideră că această cheltuială este una voluptorie ce nu trebuie să cadă în sarcina inculpatului.
Partea civilă prin avocatul ales al acesteia a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat și admiterea recursului formulat de partea civilă în sensul casării hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă în limita legală fără reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
În motivele de recurs partea civilă a arătat că prima instanță a analizat raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză în raport cu celelalte probe existente la dosar, reținând culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Partea civilă a solicitat să se rețină că la locul producerii accidentului există un indicator care indică "atenționare copii" ceea ce înseamnă că orice conducător auto este obligat să manifeste prudență sporită în acel loc.
Despre acest aspect nu se face referire în declarațiile inculpatului deși acesta a observat-o pe victimă de la mare distanță și trebuia să manifeste prudență față de aceasta.
De asemenea, s-a arătat că victima nu purta cască de protecție însă la data producerii accidentului nu exista o dispoziție imperativă în acest sens care să oblige pe orice biciclist să poarte asemenea cască.
Partea civilă a mai solicitat să fie avută în vedere conduita inculpatului, care după comiterea accidentului în tot cursul procesului penal nu și-a manifestat regretul față de curmarea vieții unei fetițe în vârstă de numai 6 ani.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea recursului inculpatului, admiterea recursului părții civile și pe cale de consecință aplicarea unei pedepse în limita legală prevăzută pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Recursurile formulate de inculpat și partea civilă urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 28.07.2005, în jurul orelor 20,50 inculpatul se afla la volanul autoturismului marca 1310 cu nr.de înmatriculare - circulând pe DJ 161F pe direcția de mers - și deplasându-se cu o viteză peste limita legală admisă în localitate (50km/h) respectiv de 59 km/h, la un moment dat la o distanță de circa 70 metri inculpatul a observat în fața sa un copil pe bicicletă care se deplasa în aceeași direcție de mers mai aproape de marginea din dreapta a drumului.
Inculpatul a semnalizat intenția de depășire a biciclistului și s-a angajat în efectuarea acestei manevre, însă în momentul în care a ajuns aproape paralel cu biciclistul acesta a efectuat un viraj brusc spre stânga, izbindu-se cu partea laterală dreapta față a autoturismului începând cu farul și aripa dreaptă de unde biciclistul a fost proiectat spre înainte, circa 8 metri pe carosabil.
Conducătorul auto văzând virajul brusc al biciclistului a intrat în stare de pericol, a frânat și a virat spre stânga pe contrasens, oprindu-se cu partea din față în șanțul din partea sa în aceeași direcție de mers.
În urma accidentului victima a fost transportată la Clinica de Chirurgie Infantilă CNu nde a decedat la scurt timp.
Corect a fost încadrată îndrept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 pen. iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 pen. reținându-se în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a pen. iar în baza art.76 lit.d pen. pedeapsa aplicată acestuia a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, pe motiv că întreaga culpă în producerea accidentului ar aparține victimei, este neîntemeiată întrucât inculpatul nu a respectat dispozițiile art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002 în forma modificată prin Legea nr.49/2006 referitoare la regimul legal de viteză și adaptarea acesteia, la condițiile de drum pentru efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță, întrucât inculpatul avea obligația de a circula pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul cu viteza maximă de 50 km/
La această concluzie se poate ajunge dacă se iau în considerare declarațiile inculpatului care a precizat faptul că a observat-o pe victimă circulând pe bicicletă, de la o distanță de circa 70 m însă nu și-a luat nici o măsură de precauție, neanticipând comportamentul surprinzător al victimei și ignorând indicatorul "atenție copii" amplasat cu 200 metri înainte de locul impactului nerespectând și prevederile imperative ale art.158 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind reducerea obligatorie a vitezei de circulație în zona de acțiune a acestui indicator de avertizare.
Referitor al faptul că victima nu purta cască de protecție în momentul producerii accidentului și că astfel ar fi contribuit la acest nefericit eveniment, la fel nu poate fi luată în considerare, întrucât potrivit disp.art.194 alin.5 din OUG nr.195/2002 doar se recomandă purtarea acesteia și nu o obligație de a purta cască de protecție.
Nici critica formulată de inculpat cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei nu este întemeiată, deoarece suma la care a fost obligat inculpatul în cuantum de 7.391 lei, cu titlu de despăgubiri civile a fost probată cu actele depuse la dosarul de fond filele 107-113, acestea constând în contravaloarea produselor și serviciilor plătite de părinții victimei cu ocazia înmormântării fiicei acestora.
Cu privire la cuantumul daunelor morale în sumă de 40.000 lei apreciem că acestea au fost stabilite într- limită rezonabilă, având în vedere că părțile civile și-au pierdut singurul copil pe care-l aveau, iar acest tragic eveniment le-a produs o suferință psihică deosebită.
Despăgubiri civile care au fost reduse cu 30% în apel proporțional cu reținerea gradului de culpă în sarcina victimei, și pe care partea civilă nu a contestat-o prin recursul promovat de aceasta.
Nici solicitarea părții civile de a fi înlăturată circumstanța atenuantă reținută în favoarea inculpatului și de a majora pedeapsa aplicată acestuia nu este întemeiată, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și că anterior producerii accidentului a avut o bună conduită în familie și societate, sens în care instanța de fond în mod legal a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a pen. iar pedeapsa aplicată acestuia a fost redusă sub limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului aplicându-i o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia, în condițiile prevăzute de art.81 și 82 pen. care sunt îndeplinite în cauză.
Având în vedere că nu se impune ca inculpatul să fie achitat pentru fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, la fel nu se justifică reținerea în sarcina inculpatului a unei culpe doar de 50% așa cum arată expertul tehnic în fază de urmărire penală, cum nu se justifică nici înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei aplicate acestuia, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, motive pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursurile formulate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.349/29.10.2007 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefiind fondate.
În baza art.192 al.2 pr.pen. inculpatul și partea civilă urmează să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondaet recursurile declarate de inculpatul .în C N-,.18, jud.C și de partea civilă .în C N-,.104 jud.C, împotriva deciziei penale nr. 349 din 29.10.2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent si partea civilă recurentă să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
24.01.08/3 EX.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
