Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 319/R/2009
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28.10.1990, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prevăzută de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale din 25 iunie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. susține recursul, solicită admiterea acestuia, a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată că se susține în rechizitoriu, că inculpatul s-a înțeles cu inculpatul să meargă să fure de la partea vătămată. Inculpatul, doar a condus mașina, acesta nu a avut nici o legătură cu suprimarea vieții părții vătămate. Inculpatul este fără antecedente penale și urmărirea penală a fost finalizată. Inculpatul a strangulat victima. Consideră că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Arată că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin, astfel că apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv, fiind dovedit pericolul pentru ordinea publică. Solicită a se respinge și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate. Arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpații:
1. născut la data de 25 aprilie 1990 în P, fiul lui și, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Oradea,măsură dispusă prin încheierea nr.13 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.17 din 5 martie 2009;
2. născut la data de 28 octombrie 1990 în O, fiul lui și, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.14 din 6 martie 2009 Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18 din 6 martie 2009.
S-a respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihor examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 13 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 17 din 5 martie 2009, iar inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 14 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 6 martie 2009, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Bihora constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv acuzația comiterii unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea inculpaților în libertate, pericol ce poate fi dedus din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, subzistă și în prezent, iar aceste temeiuri impun menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Neexistând nici o modificarea sau dispariție a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a considerat că nu se impune nici revocarea acesteia și nici înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, nefiind îndeplinite condițiile art. 139 Cod procedură penală.
Văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul și a menținut arestarea preventivă a ambilor inculpați.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și modificarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii lui în libertate, cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva acestuia, în principal, În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivarea recursului se arată că inculpatul doar a condus mașina, acesta nu a avut nici o legătură cu suprimarea vieții părții vătămate. S-a mai arătat că inculpatul este fără antecedente penale și urmărirea penală a fost finalizată.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Pentru considerentele arătate, curtea nu poate accepta teza susținută de inculpatul, că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală și art. 189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /01.07.2009.
Judecător fond -
3 ex./01.07.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Popovici Corina, Munteanu Traian
