Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.332
Ședința publică din 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 octombrie 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 07 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat care substituie avocat ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul - recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-le pe cele anterioare.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, lăsarea acestuia în stare de libertate neprezentând pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a dat dovezi temeinice de îndreptare și are în întreținere un copil minor.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și ajuta familia.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul este legală și temeinică, iar în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a acestuia, acordându-se termen pentru soluționarea apelului pentru data de 21.09.2009.
Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut că prin încheierea nr.2 din 7.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 15 zile a inculpatului.
Prin sentința penală nr.409 din 5.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, menținându-se starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul mai sus-menționat, fiind înregistrat pe rolul tribunalului la data de 15.06.2009. Măsura arestării preventive a fost menținută la data de 17.06.2009, iar ulterior la datele de 15.07.2009 și 29.07.2009.
În speță, arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă reținându-se ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere perseverența acestuia în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului cu un grad relativ ridicat de pericol social.
A reținut tribunalul că temeiurile avute în vedere de către instanță la data luării măsurii arestării preventive subzistă în prezenta speță și în momentul de față, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, se impută inculpatului că ar fi săvârșit într-un interval scurt de timp (7.02.-6.03.2009) un număr de 3 acte materiale, situații în care a acționat prin moduri de operare similare. Aceste aspecte, coroborate cu lipsa de venituri și de ocupație, a demonstrat existența unui patern infracțional definit, nefiind exclusă posibilitatea săvârșirii în viitor a unor noi infracțiuni.
De asemenea, instanța a apreciat că impactul activității infracționale a inculpatului asupra comunității în care aceasta s-a desfășurat este ridicat, concluzie la care concură numărul mare de acte materiale, aria restrânsă de activitate și omogenizarea categoriei sociale și de vârstă din care fac parte victimele. În concluzie, pericolul concret trebuie apreciat în strânsă legătură cu impactul pe care modalitatea de tragere la răspundere a inculpatului îl va avea asupra comunității din care atât acesta cât și victimele provin. Deși de la data săvârșirii faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată au trecut mai multe luni, iar pericolul social trebuie apreciat și din această perspectivă, instanța a reținut că, față de participarea constantă și efectivă a părților vătămate la judecarea cauzei, precum și față de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
S-a reținut și faptul că, deși nu este recidivist, inculpatul a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. De asemenea, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că la data presupusei săvârșiri a faptelor ce constituie obiectul prezentei cauze, acesta era judecat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de furt calificat - soluționată definitiv prin decizia penală nr.47 din 16.02.2009 a Tribunalului Suceava.
Raportând împrejurările descrise anterior, Tribunalul a constatat că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea unei asemenea măsuri față de inculpat, iar materialul probator administrat până în acest moment procesual nu relevă nici schimbarea acestora, motiv pentru care prin încheierea din data de 07.09.2009 a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și are un copil minor în întreținere.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod procedură penală.
Conform art.160/b alin.3 teza I Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, față de actele și lucrările dosarului, rezultă că există probe de comitere, de către inculpatul, a faptei pentru care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat, astfel cum sunt ele definite de disp. art.68/1 Cod procedură penală și în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Așadar, subzistă în cauză temeiul prevăzut de art.143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condițiile cerute de art.148 lit.f Cod procedură penală reținute de instanța de fond la luarea și ulterior menținerea, pe parcursul judecății în primă instanță și apel, a măsurii arestării preventive, acestea subzistă de asemenea în cauză, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și sub aspectul persistenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului recurent l-ar prezenta.
Având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptelor, implicând aici și numărul mare de acte materiale, urmarea produsă, cuantumul ridicat al prejudiciului, se poate vorbi de o puternică tulburare și un sentiment de insecuritate ce justificat intervenția energică a autorităților pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, și care nu a putut conduce la dispariția pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, astfel încât se impune menținerea stării de arest preventiv, subzistând în continuare temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit f Cod procedură penală, cum just a apreciat și instanța de apel.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor în întreținere, aceste aspecte, exclusiv prin ele însele, nu pot conduce la revocarea măsurii arestării preventive dispusă, dacă cerințele prevăzute de lege pentru luarea, respectiv menținerea ei sunt date în cauză.
Pentru aceleași motive nu se justifică nici înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Așa fiind, curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală rap.la art.160/b Cod procedură penală, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 octombrie 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 07 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
