Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 152/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 156 Cod pr.penală -
ROMANI A
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE Nr. 152
Ședința publică din 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 aprilie 1984, în prezent arestat în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr. 181 PA din 11 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Nemafiind cereri de formulat, instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită a se constata că soluția pronunțată de Tribunalul Suceava este nelegală, în cauză neexistând temeiuri care să justifice prelungirea arestării preventive. În fapt, instanța nu se mai poate pronunța, încă odată asupra existenției sau inexistenței acelorași temeiuri care au constituit odată obiectul unei prelungiri de arestare. În prima propunere de prelungire a arestării preventive din luna august 2009, s-a solicitat de către DIICOT prelungirea pe considerentul că ar mai fi necesară admiterea unor probe, respectiv se impune efectuarea unor comisii rogatorii pentru a se corobora cu probele deja administrate și datorită specificului infracțiunilor și complexitatea cauzei. În această perioadă, inculpatul a formulat o cerere de probe, nesoluționată nici până în prezent și deși inculpatul are dreptul de a-și propune probe în apărarea sa, această cerere nu a fost analizată și asupra ei nu s-a pronunțat. Consideră că în condițiile în care în această perioadă de 20 zile cât a fost prelungită arestarea, Parchetul nu a venit cu probe sau indicii temeinice noi în solicitarea sa, iar probele existente la dosar au fost deja reținute cu ocazia soluționării primei cereri de prelungire a arestării preventive. În plus, timpul rezonabil în care inculpatul poate fi reținut și la care se referă jurisprudența CEDO a fost depășit, chiar dacă s-ar reține complexitatea cauzei. Referindu-se la pericolul social concret pentru ordinea publică, arată că acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului, iar în prezent nu se poate reține că inculpatul mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente cerut admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii Parchetului și punerea inculpatului în libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpatul a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
T E A,
Asupra recursului de față, constată
Prin încheierea nr. 181 PA din 11 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea S și în baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit. C.P.P. prelungit arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.04.1984, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: " aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat", faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; "complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
Totodată a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rin p. referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că constând în aceea că prin participarea sa la toate activitățile desfășurate de, prin intermediul cărora a luat cunoștință de natura acestora și toate persoanele implicate, și-a manifestat poziția de membru al grupului care a desfășurat activități de racolare din România de curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze transporturi de droguri în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți.
În structura grupului infracțional organizat, zis " MOARTEA" deține un rol de ajutor principal al liderului, fiind în mod frecvent delegat de acesta să execute în numele său legături directe cu membrii organizațiilor internaționale de traficanți de droguri, fapt ce le permite și în prezent să planifice, să coordoneze și să negocieze numărul persoanelor racolate, sexul acestora, modul de disimulare a drogurilor, ruta pe care transportatorii de droguri o vor urma, modul de plată a transporturilor efectuate de curieri, plata acestora precum și suma ce trebuie să le revină în schimbul activității de recrutare și punere la dispoziție a curierilor.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000(respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că începând cu anul 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la dispozițiile lui, lider central al grupului infracțional organizat, a coordonat curierii de droguri racolați de acesta și complicii săi după următorul algoritm: - preia în Turcia curierii de droguri racolați din România, îi cazează în spațiile puse la dispoziție de membrii grupării internaționale de traficanți de droguri și intermediază între și membrii grupării de traficanți din Turcia, aspectele legate de transportul de droguri, modul de disimulare, costurile implicate și destinația drogurilor, precum și suma ce urmează să o primească fiecare transportator și racolatorul acestuia. Pentru activitățile efectuate, primește un procent din sumele de bani puse în discuție.
Finalitatea activităților infracționale în acest domeniu constă în obținerea în mod direct de beneficii financiare, realizându-se în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare transport de droguri efectuat de un curier, aceeași sumă primind-o și racolatorul pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelei internaționale de traficanți de droguri.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.42 A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit. f p Cod Penal, măsură prelungită prin încheierea nr.157/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pe o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților ;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; au fost audiați următorii martori, foști curieri de droguri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia, ,; au fost obținute fotografii în urma perchezițiilor sistemelor informatice, care atestă legătura inculpatului cu membrii rețelelor de traficanți de droguri, atât din țară, respectiv, dar și din străinătate; au fost audiați martorii, ia și ocazie cu care a rezultat rolul avut în Turcia de, constând în aceea că a coordonat curierii de droguri racolați de și complicii săi după următorul algoritm: prelua în Turcia curierii de droguri racolați din România, îi caza în spațiile puse la dispoziție de membrii grupării internaționale de traficanți de droguri și intermedia între și membrii grupării de traficanți din Turcia, aspectele legate de transportul de droguri, modul de disimulare, costurile implicate și destinația drogurilor, precum și suma ce urmează să o primească fiecare transportator și racolatorul acestuia (extras din declarația martorului: " În data de 07.05.20099, împreună cu, - și am ajuns în Istanbul lângă o piață unde eram așteptați de către un tânăr cu care vorbise anterior pe telefonul mobil. Acest tânăr prezenta următoarele semnalmente: aproximativ 23-26 ani, înălțime 1,65-1,70, constituție astenică tuns scurt, păr blond cu chelie frontală, purtând o pereche de ochelari de vedere de formă ovală. Numitul mi-a spus că acest tânăr se numește, este din S, cartierul, precizând că acesta cunoaște cetățenii nigerieni care se ocupă cu traficul de droguri, iar deoarece este vechi și știe limba engleză, el face legătura dintre nigerieni și cărăușii români, procedând la primirea acestora în Istanbul, cazarea lor, stabilirea rutelor pe care vor merge cu drogurile, iar prin telefoane și SMS-uri, se ocupa de identificarea locațiilor și persoanelor cărora urmau să le fie predate drogurile transportate"), ( extras din declarația martorului ia, mama numitei arestată în Turcia în tinp ce transporta peste 2 kg de heroină: " Fiica mea mi-a spus faptul că a fost rugată de către prin prisma prieteniei dintre ei să-i facă un serviciu, respectiv să meargă până în Turcia și să-i aducă un pachet deoarece el are niște probleme" " mi-a spus că a ajuns în Turcia la o adresă dată de unde se aflau un negru, o negreasă și doi tineri români. Aici cei doi nigerieni i-au dat o geantă și un bilet către Malta"), (extras din declarația martorului, racolat de inculpatul și pus la dispoziția lui pentru trafic de droguri " A doua zi, am primit bani doar pentru avion și am plecat în unde conform indicațiilor sale a mers la hotel unde m-am întâlnit cu. Acesta era un tânăr de aproximativ 25 de ani, înălține 1,65, constituție astenică, tuns chel, cu ochelari de vedere. Ulterior fiind curios, în timp ce ma aflam în Turcia, am căutat în apartament și am găsit pașaportul lui, context în care am reținut pentru siguranța mea că se numește din Din am plecat amândoi cu avionul la Istanbul unde m-a dus la un apartament aflat la subsolul unui bloc și a stat cu mine. Aici timp de două săptămâni am cunoscut un negru pe nume "" și o negresă pe nume ""). Ca urmare a cooperării cu autoritățile judiciare turcești, la data de 26.07.2009, a fost arestată în punctul de trecere al frontierei, împreună cu și având asupra lor cantitatea totală de 8,3 kg heroină, destinată țărilor din Vestul Europei; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările /ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că numitul figurează cu mai multe intrări/ieșiri ultima dintre acestea în luna iunie 2009 și au fost formulate cereri de comisii rogatorii internaționale în, Turcia și Spania pentru audierea curierilor de droguri arestați în aceste state, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din aceste state.
Față de complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, se impune prelungirea arestării în vederea efectuării următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului, zis "Moartea", cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților, -, și; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatului, zis " Moartea" în coordonarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens și verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri.
Instanța a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.42A din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheierea nr.157/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pe o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul sub coordonarea lui, a preluat în Turcia și a coordonat persoanele care transportau droguri din România, i-a cazat în spațiile puse la dispoziție de membrii grupării internaționale de traficanți de droguri, iar pentru această activitate inculpatul a primit un procent din sumele de bani astfel obținute. S-a precizat că aceasta rezultă și din faptul că inculpatul, în declarația dată în fața instanței, a arătat că este prieten cu și, că vorbește des la telefon cu; că îl știe pe numitul și pe și că a fost plecat în Turcia 2 zile în luna februarie 2009.
Mai mult decât atât, prezentarea materialului video - obținut în conformitate cu procesul verbal de consemnare a acestor înregistrări, din datele de 24 aprilie 2009 relevă că inculpatul se cunoaște cu persoanele amintite mai sus; de asemenea, este de observat că inculpatul, deși a afirmat că a plecat o singură dată în Turcia, pentru 2 zile, aceleași înregistrări video din 24 aprilie 2009, din 27 mai 2009 atestă că inculpatul efectua frecvent asemenea drumuri în Turcia.
Relevante în acest sens, sunt planșele foto extrase din înregistrările video autorizate, procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, procesul verbal de redare a acestora, și nu în ultimul rând, procesul verbal de percheziție domiciliară. Tot din analiza ansamblului material probator administrat în dosarul de urmărire penală rezultă că la întâlnirile dintre și ceilalți cărăuși de droguri, era cel care lua legătura direct cu, la aceste întâlniri participând și, și.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Instanța apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului și care subzistă și în prezent s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană ar fi cercetată și judecată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales, au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii, coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul as reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, tribunalul a reținut, în primul rând, că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate ( în consecință, nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală. În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai mare urmăririi penale în vederea realizării scopului procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că în cauză nu există temeiuri care să justifice prelungirea arestării preventive. În fapt, instanța nu se mai poate pronunța, încă odată, asupra existenței sau inexistenței acelorași temeiuri care au constituit anterior obiectul unei prelungiri de arestare. În propunerea de prelungire a arestării preventive din luna august 2009, s-a solicitat de către DIICOT prelungirea pe considerentul că ar mai fi necesară administrarea unor probe, respectiv efectuarea unor comisii rogatorii pentru a se corobora cu probele deja administrate care, datorită specificului infracțiunilor și complexității cauzei, necesita o perioadă mai mare de timp. În această perioadă, inculpatul a formulat o cerere de probe, care nu a fost soluționată nici până în prezent deși inculpatul are dreptul procedural de a-și propune probe în apărarea sa pentru a dovedi lipsa de temeinicie a probelor administrate de Parchet. În condițiile în care în această perioadă de 20 zile, cât a fost prelungită arestarea, Parchetul nu a venit cu probe sau indicii temeinice noi în vederea susținerii cererii de prelungire a arestării preventive, iar probele existente la dosar au fost deja reținute cu ocazia soluționării primei cereri de prelungire a arestării preventive, o nouă cerere motivată pe aceleași temeiuri este netemeinică. În plus, timpul rezonabil în care inculpatul poate fi reținut și la care se referă jurisprudența CEDO a fost depășit, chiar dacă s-ar reține complexitatea cauzei. Referindu-se la pericolul social concret pentru ordinea publică, arată că acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului, iar în prezent nu se poate reține că inculpatul mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat.
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din ansamblul reglementării arestării preventive rezultă că pentru admisibilitatea propunerii de prelungire trebuie întrunite următoarele condiții: măsura arestării să fie legală și justificată, mandatul de arestare a fost executat și durata arestării nu a expirat, temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi care să o justifice, urmărirea penală nu este finalizată din motive obiective.
Inculpatul a arătat că propunerea procurorului face referire la temeiurile inițiale, care au stat la baza arestării preventive și nu aduce probe noi în susținerea cererii sale, ceea ce ar avea ca efect imposibilitatea punerii în discuție a prelungirii arestării bazată pe temeiurile inițiale.
Curtea reține că această critică este neîntemeiată deoarece, așa cum s-a arătat, una din condițiile prelungirii arestării preventive este ca temeiurile inițiale să impună, în continuare, privarea de libertate ori să existe temeiuri noi care să o justifice. Procurorul care face propunerea cât și judecătorul care o soluționează apreciază în concret dacă acest pericol mai există la aceleași cote ca la data luării măsurii sau dacă nu s-a mai atenuat. Conform art. 155 Cod de procedură penală, la prelungirea arestării preventive pot fi invocate și temeiuri noi, dar trebuie analizat și dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate, astfel că motivul invocat de inculpat că instanța nu se mai poate pronunța asupra existenței sau inexistenței acestor temeiuri nu are suport legal.
Cererea de probe efectuată la DIICOT și căreia nu i s-a dat o soluție până în prezent nu impietează asupra formulării unei cereri de prelungire a arestării preventive, iar condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de procedură penală sunt analizate în funcție de materialul probator aflat la dosar.
În speță, s-a invocat și faptul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui. Aceste aspecte sunt însă contrazise de actele și lucrările dosarului.
Astfel, din procesul verbal de identificare încheiat la data de 01 mai 2009, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor ia, rezultă indicii temeinice că inculpatul prelua, în Turcia, curierii de droguri racolați din România, îi caza în spațiile puse la dispoziție de membrii grupării internaționale de traficanți și intermedia între și membrii grupării din Turcia aspecte legate de transportul de droguri, modul de disimulare, costurile implicate și destinația drogurilor, precum și suma ce urmează să o primească fiecare transportator și racolatorul acestuia.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art.681Cod de procedură penală, dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, care în jurisprudența au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea.
În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este îndeplinită și rezultă din convorbirile telefonice, declarațiile martorilor, planșele foto, procesele verbale de investigație.
Inculpatul a desfășurat activități de racolare a unor tineri din România, dispuși să efectueze transporturi de droguri în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, fiind în legătură directă cu liderul grupării, cu care planifica și coordona numărul persoanelor racolate, ruta pe care transportatorii de droguri o vor urma, modul de plată a transporturilor efectuate de curieri, participând în mod direct la coordonarea tinerilor pe teritoriul Turciei și punerea acestora la dispoziția membrilor grupului internațional.
Modalitatea în care acționa inculpatul pentru racolarea tinerilor care erau ușor influențabili și tentați să obțină câștiguri materiale imediate, oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, prin natura ei, conduce la aprecierea inculpatului ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică prin sfidarea regulilor de drept și a ordinii publice, creând stare de indignare, dezaprobare și insecuritate în rândul comunității. Apreciind această stare de insecuritate, instanța are în vedere faptul că în ultima perioadă s-a intensificat traficul de droguri și pe piața din România și tot mai multe persoane cad victime consumului ilicit de droguri fiind atrase de traficanți prin diverse mijloace.
Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective. Forța lor probantă nu trebuie să fie identică cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului, ci doar să creeze instanței bănuiala verosimilă că persoanele cercetate au comis faptele de care sunt acuzați, cerință îndeplinită în cauză.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, dată fiind arestarea preventivă a inculpatului, urmărirea penală impunea efectuarea cu celeritate a actelor, astfel încât, raportat la actele de urmărire penală ce sunt necesar a fi efectuate de Parchet, se justifică prelungirea măsurii arestării preventive doar pe o durată de 10 zile, apreciată de către instanță ca necesară, dar totodată și suficientă, în acest sens.
Deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 50 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei ținând cont de complexitatea acesteia, raportat la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un nr. de 9 inculpați, în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social, la necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor, aspecte ce comportă unele dificultăți inerente. Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, deși s-a diminuat în timp, nu a dispărut și justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Instanța reține că în cauză au fost efectuate un număr relativ mare de acte de urmărire penală și că urmează să mai fie efectuate o serie de acte enumerate în propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța consideră că luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin coercitive, nu este de natură să asigure desfășurarea corespunzătoare a procesului penal în acest moment.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă actele de urmărire penală indicate de DIICOT pot fi efectuate într-un termen mai scurt, de 10 zile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală, va admite recursul în sensul celor arătate mai sus.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr. 181 PA din 11septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava. În baza art. 159 al. 6 Cod pr.penală rap. la art. 136, 143 și 148 lit. f Cod pr.penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile (în loc de 30 de zile), de la 17 septembrie 2009 până la 26 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
