Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 155/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 155
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18 septembrie 1990, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr. 184 din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent ca prim motiv de recurs invocă nulitatea prelungirii măsurii arestării preventive și în al doilea rând, invocă nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate. Cu referire la primul motiv arată că dreptul la apărare este garantat de Constituția României, iar la instanța de fond s- știut că inculpatul are apărător ales, existând la dosar împuternicire avocațială și cu toate acestea nu a fost anunțat. În plus, nu s-a consemnat în practicaua încheierii faptul că atât inculpatul recurent cât și apărătorul desemnat din oficiu au solicitat prezența avocatului ales, încălcându-se astfel disp. art. 172 al. 1 Cod pr.penală.Prin urmare, apărarea inculpatului nu a fost efectivă, ci formală. Pentru aceste considerente, apreciază că încheierea este nulă.
Al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive inculpatului Astfel, s-a motivat de Parchet în susținerea cererii de prelungire că ar trebui audiat inculpatul, o serie de martori, că urmează a fi întocmite hărți relaționale, ori aceste probe pot fi administrate și cu inculpatul în stare de libertate. Se mai invocă în cererea Parchetului că există temeiuri noi, dar acestea nu sunt enumerate și nu se regăsesc în cauză.
În plus solicită a se avea în vedere că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu are antecedente penale, a avut un comportament bun în societate și față de vârsta acestuia, prelungirea măsurii arestării nu se justifică.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii Parchetului. În subsidiar arată că față de inculpat poate fi luată una din măsurile mai puțin coercitive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpatul a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 184 PA din 11 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea S și în baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la 136, 143 și 148 lit. Cod procedură penală dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatului, zis "", fiul lui și, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: "sprijinire a unui grup infracțional organizat ", faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; "complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000)", faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
Totodată, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rin p. referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului zis "", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sprijinire a grupului infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, după ce a fost racolat de sub coordonarea și în beneficiul lui, care l-a pus la dispoziția unei rețele internaționale de traficanți de droguri pentru care efectuat mai multe transporturi de droguri de mare risc, la rândul său, a continuat activitatea de recrutare a unor curieri de același gen, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada februarie 2009 - până în prezent, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat racolarea și îndrumarea a trei persoane, cetățeni români, în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația Turcia - Europa de Vest sau, constând în aceea că:
Începând cu anul 2009, zis "", în demersul său infracțional a racolat mai multe persoane din mun.S și com., jud.S, în special tineri cu vârste între 20 - 25 ani, pe care i-a pus la dispoziția unor rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc, heroină și cocaină, în scopul obținerii de foloase materiale imediate și injuste.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.48 A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit.f C.P.P. măsură prelungită prin încheierea nr.154/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că inculpatul a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna iunie 2009; declarațiile unor curieri de droguri, racolați de către inculpat respectiv:, și martorul reprezentat de către, mama numitului; au fost audiați următorii martori, foști curieri de droguri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia,; au fost efectuate percheziții ale sistemelor informatice deținute de inculpat, a telefoanelor mobile și cartelelor, ocazie cu care s-a stabilit legătura dintre acesta și membrii rețelei de racolatori din România precum și cu persoanele racolate pentru transportul drogurilor în beneficiul rețelelor internaționale de traficanți de droguri; au fost formulate cereri de comisii rogatorii internaționale în, Turcia și Spania pentru audierea curierilor de droguri arestați în aceste state, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din aceste state.
Față de complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, se impune prelungirea arestării preventive pentru efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului, cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri; întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal.
Instanța a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 48 din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului zis "", pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura fost prelungită prin încheierea nr.154PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că relevante privind rolul inculpatului în gruparea infracțională sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care acesta le-a avut cu alte persoane implicate în traficul de droguri respectiv, declarația martorului care relatează despre racolarea sa de către inculpat, plecarea sa spre Istanbul împreună cu care venise la autogară împreună cu inculpatul, acesta suportând plata contravalorii biletelor și indicându-le traseul și persoana pe care trebuia să o întâlnească, faptul că la întoarcerea în țară a plătit inculpatului suma de 3200 de euro primiți de la o femeie de culoare în, faptul că inculpatul i-a mai propus ulterior să meargă să mai efectueze un transport de droguri dar l-a refuzat, indicând totodată alte persoane racolate de inculpat din localitatea:, declarația martorului care relatează despre un transport de droguri efectuat în străinătate și de încercarea inculpatului de a-l constrânge să efectueze un alt transport și procesele verbale menționate.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului zis "" sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Instanța apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului și care subzistă și în prezent, pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", și doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană ar fi cercetată și judecată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales, au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii, coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unui inculpat acuzat de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, tribunalul reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală.
În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinici. Astfel, precizează că la instanța de fond s- știut că inculpatul are apărător ales, existând la dosar împuternicire avocațială și cu toate acestea nu a fost anunțat. În plus, nu s-a consemnat în practicaua încheierii faptul că atât inculpatul recurent cât și apărătorul desemnat din oficiu au solicitat prezența avocatului ales, încălcându-se astfel disp. art. 172 al. 1 Cod pr.penală. Prin urmare, apărarea inculpatului nu a fost efectivă, ci formală. Pentru aceste considerente, apreciază că încheierea este nulă.
Al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive inculpatului. Astfel, s-a motivat de Parchet în susținerea cererii de prelungire că ar trebui audiat inculpatul, o serie de martori, că urmează a fi întocmite hărți relaționale, ori aceste probe pot fi administrate și cu inculpatul în stare de libertate. Se mai invocă în cererea Parchetului că există temeiuri noi, dar acestea nu sunt enumerate și nu se regăsesc în cauză.
Inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu are antecedente penale, a avut un comportament bun în societate și față de vârsta acestuia, prelungirea măsurii arestării nu se justifică.
În subsidiar, arată că față de inculpat poate fi luată una din măsurile mai puțin coercitive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul aspect, acela al neîncunoștințării avocatului ales, Curtea constată că o asemenea obligație există la luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, conform art. 1491al. 3 Cod pr.penală, nu și la prelungirea acestei măsuri.
În ce privește apărarea făcută de către apărătorul din oficiu, din încheierea instanței de fond rezultă că acesta a pus concluzii pertinente și la obiect și prin urmare a făcut o apărare efectivă și nu formală.
În consecință nu sunt date motive de nulitate absolută din cele prev. de art. 197 al. 2 Cod pr.penală.
Cu privire la necesitatea prelungirii arestării preventive, Curtea reține că prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din materialul de urmărire penală administrat până în prezent, Curtea reține că există indicii temeinice de comitere a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, în accepțiunea art. 143 coroborat cu art.681Cod procedură penală. Aceste indicii se dovedesc atât cu declarația martorului, care descrie modalitatea în care a fost racolat de inculpat, declarația martorului, care relatează despre racolarea sa de către inculpat și despre plecarea la Istanbul împreună cu, adus la autogară de către inculpat care i-a cumpărat și biletul de autocar, convorbirile telefonice pe care acesta le-a avut cu, înregistrarea video din 7.05.2009, cât și cu declarațiile martorilor, și - care indică participarea în mod activ a inculpatului la racolarea și punerea la dispoziție către membrii grupului infracțional a unor tineri în vederea efectuării de activități de cărăușie de droguri de mare risc și prezintă modul de racolare din partea inculpaților, de desfășurare a transportului de droguri, locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor - persoane care sunt fie foști cărăuși, fie au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului.
Aceste indicii îndeplinesc atât cerințele disp. art. 681Cod procedură penală, cât și cele prevăzute în art. 5 lit c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creând instanței convingerea că există suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Forța probantă a acestor indicii nu trebuie să fie identică cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului, ci doar să îndeplinească cerința anterior arătată.
În ceea ce privește condițiile cerute de art.148 alin. 1 lit.f Cod procedură penală reținute de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acestea sunt date în cauză, atât sub aspectul condiției cuantumului pedepselor, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Modalitatea în care acționa inculpatul pentru racolarea tinerilor care erau ușor influențabili și tentați să obțină câștiguri materiale imediate, oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, prin natura ei, conduce la aprecierea inculpatului ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică prin sfidarea regulilor de drept și a ordinii publice, creând stare de indignare, dezaprobare și insecuritate în rândul comunității. Apreciind această stare de insecuritate, instanța are în vedere faptul că în ultima perioadă s-a intensificat traficul de droguri și pe piața din România și tot mai multe persoane cad victime consumului ilicit de droguri fiind atrase de traficanți prin diverse mijloace.
Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie totodată probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Privarea de libertate a unui inculpat pe parcursul procesului penal, persoană care se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, este o stare de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate. Însă o măsură privativă de libertate, în condiții determinate, poate fi luată pe o durată rezonabilă, care se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, dificultatea administrării probelor, numărul inculpaților și al martorilor. În speță, ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un număr de 9 inculpați, că în sarcina acestora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, de necesitatea identificării tuturor participanților implicați în activitatea desfășurată de membrii grupării, cât și de necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare ce comportă unele dificultăți inerente, Curtea constată că prin prelungirea în continuare a măsurii arestării preventive nu s-ar depăși un termen rezonabil.
În consecință, cum temeiurile ce au stat la baza luării măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pentru finalizarea urmăririi penale sunt necesare a fi efectuate și alte acte, menționate în referatul organului de urmărire penală, în mod corect prima instanță a admis cererea și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceleași considerente, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În cauză, dată fiind arestarea preventivă a inculpatului, urmărirea penală impunea efectuarea cu celeritate a actelor, astfel încât, raportat la actele de urmărire penală ce sunt necesar a fi efectuate de Parchet, se justifică prelungirea măsurii arestării preventive doar pe o durată de 10 zile, apreciată de către instanță ca necesară, dar totodată și suficientă, în acest sens.
Deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 50 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei ținând cont de complexitatea acesteia, raportat la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un nr. de 9 inculpați, în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social, la necesitatea cooperării cu instituții bancare pentru strângerea probelor, aspecte ce comportă unele dificultăți inerente. Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, deși s-a diminuat în timp, nu a dispărut și justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Instanța reține că în cauză au fost efectuate un număr relativ mare de acte de urmărire penală și că urmează să mai fie efectuate o serie de acte enumerate în propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța consideră că luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin coercitive, nu este de natură să asigure desfășurarea corespunzătoare a procesului penal în acest moment.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă actele de urmărire penală indicate de DIICOT pot fi efectuate într-un termen mai scurt, de 10 zile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală, va admite recursul în sensul celor arătate mai sus.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D I P N:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr.184PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte. cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
În baza art. 159 alin 6 Cod procedură penală rap. la art. 136,143 și 148 lit. f Cod procedură penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile(în loc de 30 de zile), de la 17 septembrie 2009 până la 26 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
