Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 38/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul inculpat fiul lui G și ns. la 22 noiembrie 1978, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 209 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărătorul ales ale acestuia avocat în baza delegației din 27.01.2009.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, sub aspectul ambelor cereri. În legătură cu prima cerere instanța în mod corect a admis în principiu prezenta cerere de liberare sub control judiciar, însă sub aspectul fondului cererii a dispus respingerea acesteia. Arată că sunt două condiții ce trebuie verificate de instanță în privința admisibilității pe fond a unei astfel de cereri.
Astfel, lăsarea în libertate să poată zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți, sau să ducă la alterarea adevărului. In acest sens, inculpatul a avut în mod constant o poziție de recunoaștere și de regretare a faptei atât în primă instanță cât și poziția reiterată cu ocazia audierii. De la audierea în primă instanță inculpatul a achitat în întregime prejudicial de altfel modic, de 10-15 milioane lei. Practic o influențare a martorilor sau a alterării aflării adevărului nu este posibilă și nu există probe în acest sens.
Pe de altă parte singura condiție care comportă discuții este dacă prin lăsarea în libertate a inculpatului acesta ar săvârși acte antisociale. Este adevărat că inculpatul este recidivist și are mai multe condamnări dar multe din pedepsele înscrise în cazier sunt rezultate în urma contopirilor. Această dispoziție privind starea de recidivă a fost abrogată de legiuitor. În prezent, inculpatul se află în stare de arest de 1 an și 1 lună, iar infracțiunile deduse judecății respectiv conducere fără permis, este o infracțiune cu limite de pedeapsă reduse și un furt calificat cu un prejudiciu modic recuperat, se pune problema dacă raportat la cazul inculpatului, prin lăsarea în libertate ar săvârși alte infracțiuni. Consideră că, prin trecerea timpului pericolul efectiv de la acea dată se diluează, ajungând în final ca acesta să înceteze, iar pentru faptele săvârșite în trecut a plătit. Solicită a se avea în vedere vechimea faptelor pentru care inculpatul este arestat, conduita pe care acesta o adoptă în cursul procesului, recunoașterea, regretul, achitarea cu mari eforturi a întregului prejudiciu, situația personală în privința mamei lui care este în spital. Mai arată de asemenea că a mai formulat o asemenea cerere în urmă cu o lună dar atunci inculpatul nu fusese audiat. În prezent inculpatul este audiat, și-a menținut atitudinea de regret. Raportat la aceste fapte respectiv: conducere fără permis și un furt cu recuperarea prejudiciului, raportat și la practica Curții de APEL ORADEA precum și la fapte mai grave, solicită a se da posibilitatea inculpatului de a fi liber sub control judiciar strict. Solicită admiterea recursului și să nu se mai mențină starea de arest preventiv, în subsidiar solicită revocarea măsurii sau înlocuirea ei. Termenul rezonabil este împlinit în prezent, 13 luni de zile fiind suficiente.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii din 26.01.2009, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin. Apreciază că pericolul pentru ordinea publică subzistă. În ceea ce privește termenul rezonabil acesta nu este depășit nici încălcat. În privința cererii de liberare sub control judiciar, în sarcina instanței revine demonstrarea unor fapte negative. De unde să aprecieze instanța necesitatea împiedicării săvârșirii altor infracțiuni dacă nu din analiza circumstanțelor personale, analiză care nu poate face abstracție de cazierul judiciar al inculpatului.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită să i se acorde posibilitatea să fie judecat în libertate. Susține concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Asupra cererii de liberare sub control judiciar instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2009,depusă la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 46/2007 emis de Judecătoria Oradea în baza încheierii nr. 53/M/2007.
În motivarea cererii arătat că, sunt îndeplinite toate condițiile pentru lăsarea sa în libertate sub control judiciar, considerând că nu există pericolul ca să zădărnicească aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât poziția sa constantă a fost de recunoaștere și chiar a achitat prejudiciul cauzat. Menționează că nu există riscul comiterii altor fapte dacă ar fi lăsat în libertate. Arată că este recidivist, având mai multe condamnări, însă dacă se analizează fișa de cazier judiciar, se constată că este vorba despre mai multe sentințe prin care i s-au contopit mai multe pedepse. Susține că in prezent se află arestat de 13-14 luni pentru săvârșire unei infracțiuni de conducere fără permis și a infracțiunii de furt calificat, cu un prejudiciu de 15.000.000 lei vechi, care a fost recuperat integral. Susține, că pentru aceste fapte nu se impune menținea sa în stare de arest, deoarece chiar dacă în momentul arestării existau temeiuri pentru luarea acestei măsuri, aceste temeiuri s-au diluat, au încetat în timp și nu mai impun o măsură privativă de libertate. Totodată solicită a se avea în vedere și situația mamei sale, care în prezent este bolnavă, fiind internată în spital.
Instanța analizând această cerere a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea întocmit in dosarul nr. 6830/P/2006 a fost trimis in judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. i Cod penal și art.86 al.1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a și art.33 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut că în data de 9 noiembrie 2006, pe timp de zi, a sustras din locuința părții vătămate mai multe bijuterii din aur, un aparat foto digital " Panasonic" și un telescop. De asemenea, s-a mai reținut că, la data de 27.05.2007 inculpatul a condus prin municipiul O autoturismul marca 1310 fără a poseda permis de conducere și fiind testat cu alcool-testul s-a constatat o alcoolemie de 0,29 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Prin încheierea din 11.12.2007 a Judecătoriei Oradeas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului,măsură menținută până în prezent.
Prin sentința penală nr. 1030/26.09.2008 Judecătoria Oradeaa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 4 ani 10 luni închisoare, iar in baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 70/2005 a Judecătoriei Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani 10 luni, aplicându-se un spor de 1 an, astfel inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani 10 luni închisoare.
La data de 27.10.2008 la Tribunalul Bihora fost înregistrat apelul inculpatului, cu prim termen de judecată la data de 17.11.2008.
Instanța, a reținut că sunt nefondate susținerile inculpatului in sensul că este oportună liberarea sa sub control judiciar în acest stadiu procesual având în vedere durata arestării preventive de aprox.1 an de zile, poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptelor, de cooperare cu organele judiciare, de reparare a prejudiciului cauzat precum și faptul că deși recidivist acest element în sine nu demonstrează în mod absolut pericolul comiterii unor fapte similare.
S-a reținut că, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate ( " Tratat de Drept Procesual Penal " - pag.461) garantarea libertății individuale in procesul penal presupune, alăturat măsurii de revocare a arestării preventive (atunci când au dispărut temeiurile arestării preventive) sau de încetare a acestei măsuri (atunci când există unul din cazurile prevăzute de lege), adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, să asigure totuși desfășurarea normală a procesului și executarea pedepsei în caz de condamnare. Ca atare se poate ajunge la concluzia că, deși temeiurile pentru menținerea măsurii preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa in proces, nu mai este necesară privarea de libertate. unor astfel de rațiuni este reglementarea liberării provizorii sub control judiciar.
Raportat la aceste considerente teoretice implicit la elementele ce au justificat reglementarea legală a acestei instituții, s-a reținut că în speța de față,nu există argumente care să pledeze just pentru punerea în libertate a inculpatului,chiar și în condițiile unui control judiciar, întrucât deși există date pozitive ce caracterizează persoana sa, acesta manifestând până în acest moment procesual sinceritate și cooperare cu organele judiciare și depunând diligența de a înlătura rezultatul faptei sale,prin repararea prejudiciului,această lăsare provizorie a sa în libertate nu este posibilă raportat la antecedența sa penală. Antecedența sa penală nu coincide exclusiv cu starea sa de recidivă, apărarea remarcând just că o astfel de dispoziție a fost înlăturată din normele ce reglementează instituția analizată. Cu toate acestea nu se poate face abstracție de trecutul infracțional însemnat al inculpatului, ce excede cum s-a arătat starea sa de recidivă, acesta având condamnări pentru infracțiuni de același gen din perioada minoratului,cât și ulterior acestei perioade. Această conduită anterioară a inculpatului sugerează în opinia instanței lipsa oricărei garanții asupra faptului privind necomiterea unor noi infracțiuni odată ajuns în libertate,condiție prevăzută expres în art.160/2 Din C.P.P. această perspectivă instanța de apel apreciază cererea inculpatului ca fiind nefondată.
Cauza a înregistrat în apel, până în acest moment, patru termene de judecată, la care insă s-a dispus amânarea la cererea apărătorului inculpatului, astfel încât analiza rezonabilității duratei măsurii arestării preventive include elemente ce evidențiază o culpă a apărării în realizarea cu celeritate a procedurii judiciare. sensum în opinia instanței de apel nu s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpatului,furtul din locuință de care acesta este judecat fiind o infracțiune gravă,iar circumstanțele personale ale inculpatului pledează pentru menținerea acestei măsuri,prezentele considerații urmând a fi reținute de către instanță și la analiza stării de arest preventiv,menționarea și în acest context subordonându-se exclusiv necesității de a răspunde tuturor argumentelor aduse de apărare în susținerea cererii de liberare sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ca nefondată.
În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului instanța a constatat că în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsurii preventive, acestea subzistând în continuare. Ca atare tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului acestuia admiterea recursului, sub aspectul ambelor cereri, să nu se mai mențină starea de arest preventiv, în subsidiar solicită revocarea măsurii sau înlocuirea ei. În motivarea cererii arată că Tribunalul Bihor, în mod corect a admis în principiu prezenta cerere de liberare sub control judiciar, însă sub aspectul fondului cererii a dispus respingerea acesteia. Arată că sunt două condiții ce trebuie verificate de instanță în privința admisibilității pe fond a unei astfel de cereri.
Astfel, lăsarea în libertate să poată zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți, sau să ducă la alterarea adevărului, iar în acest sens, inculpatul a avut în mod constant o poziție de recunoaștere și de regretare a faptei atât în primă instanță cât și poziția reiterată cu ocazia audierii. Totodată de la audierea în primă instanță inculpatul a achitat în întregime prejudicial de altfel modic, de 10-15 milioane lei, motiv pentru care influențarea martorilor sau a alterării aflării adevărului nu este posibilă și nu există probe în acest sens.
Pe de altă parte singura condiție care comportă discuții este dacă prin lăsarea în libertate a inculpatului acesta ar săvârși acte antisociale. În acest sens arată că, este adevărat că inculpatul este recidivist și are mai multe condamnări dar multe din pedepsele înscrise în cazier sunt rezultate în urma contopirilor, iar dispoziția privind starea de recidivă a fost abrogată de legiuitor. În prezent, inculpatul se află în stare de arest de 1 an și 1 lună, iar infracțiunile deduse judecății respectiv conducere fără permis, este o infracțiune cu limite de pedeapsă reduse și un furt calificat cu un prejudiciu modic recuperat, se pune problema dacă raportat la cazul inculpatului, prin lăsarea în libertate ar săvârși alte infracțiuni. Consideră că, prin trecerea timpului pericolul efectiv de la acea dată se diluează, ajungând în final ca acesta să înceteze, iar pentru faptele săvârșite în trecut a plătit. Solicită a se avea în vedere vechimea faptelor pentru care inculpatul este arestat, conduita pe care acesta o adoptă în cursul procesului, recunoașterea, regretul, achitarea cu mari eforturi a întregului prejudiciu, situația personală în privința mamei lui care este în spital. Mai arată de asemenea că a mai formulat o asemenea cerere în urmă cu o lună dar atunci inculpatul nu fusese audiat. În prezent inculpatul este audiat, și-a menținut atitudinea de regret. Raportat la aceste fapte respectiv: conducere fără permis și un furt cu recuperarea prejudiciului, raportat și la practica Curții de APEL ORADEA precum și la fapte mai grave, solicită a se da posibilitatea inculpatului de a fi liber sub control judiciar strict. Termenul rezonabil este împlinit în prezent, 13 luni de zile fiind suficiente.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al. l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 C.P.P. Curteam apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inc. subzistă - art.148 lit. f
C.P.P.Conform art.148 lit. f C.P.P. orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. i Cod penal și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art.37 lit. a Cod Penal și art.33 lit. a Cod Penal. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perseverența inc. în comiterea unor astfel de fapte
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Referitor la cererea inculpatului de a i se admite liberarea sa provizorie sub control judiciar este de observat că în mod temeinic și judicios a dispus, instanța de apel respingerea cererii.
Astfel, corect s-a reținut că nu există argumente care să pledeze pentru punerea în libertate a inculpatului, chiar și în condițiile unui control judiciar. În acest sens durata detenției inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, câtă vreme cauza a înregistrat în apel, 4 termene de judecată, la care, s-a dispus amânarea cauzei la cererea apărătorului său. Pe de altă parte, corect se reține, faptul că, deși există date pozitive ce caracterizează persoana inculpatului (respectiv atitudinea sa de recunoaștere a faptei, precum și faptul că a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului) nu se poate face abstracție de antecedența sa penală, ce excede starea de recidivă, acesta fiind condamnat pentru infracțiuni de același gen în perioada minoratului, cât și ulterior acestei perioade. Ori, în aceste condiții și Curtea apreciază că nu există garanții, că lăsat în libertate (chiar sub control judiciar, inculpatul nu ar mai comite noi infracțiuni, condiție prevăzută expres în articolul 160 indice 2 Cod procedură penală, astfel încât cererea inculpatului apare ca fiind nefondată.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct. l lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale din, 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din, 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 30.01.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 10.02.2009
Tehnored. Gref.
10.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
