Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 37/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent B fiul lui G și ns. la 01.04.1976, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 26 ianuarie 2009, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de detenție asistat de apărătorul ales al acestuia avocat, în baza împuternicirii din 27.01.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual.
DIICOT, Serviciul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul declarat, solicită admiterea acestuia cu consecința casării încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, în cursul judecății, iar casând hotărârea solicită dispunerea punerii în libertate a inculpatului. Arată că, temeiul avut în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. În primul rând măsura arestului preventiv nu mai poate fi apreciază ca fiind necesară întrucât, în cursul urmăririi penale sau a judecății inculpatul a fost audiat, a recunoscut săvârșirea faptei apreciind că se face vinovat de săvârșirea acesteia. A fost audiat de instanța de judecată urmând să se continue cu cercetarea judecătorească. Practica constantă a Tribunalului, B O în asemenea cauze, respectiv trafic de droguri, este ca, după sesizarea instanței și audierea inculpatului, să se dea posibilitatea persoanei ca să fie cercetat în stare de libertate, chiar printr-o înlocuire a măsurii arestării preventive, și chiar și în cazul inculpaților recidiviști și surprinși cu cantități mari de droguri. Aceasta, este o practică normală și legală, iar măsura arestării preventive trebuie să aibă o dată limitată și să fie imperios necesară. Inculpatul a fost reținut pe 24 ore împreună cu alți doi coinculpați și apoi arestat 10 zile pentru ca organele de urmărire penală să facă percheziția, iar ulterior s-a prelungit măsura arestării preventive deși toate perchezițiile domiciliare ale mașinilor nu au reliefat nici o practică infracțională. Față de ceilalți doi inculpați s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri. Mai arată că la momentul arestării se reține faptul că toți trei au săvârșit infracțiunea dar ceilalți doi inculpați sunt scoși de sub urmărire penală. Pe de altă parte, cantitatea de droguri care i se impută inculpatului este de 4 grame de cocaină pentru consum propriu. Totodată s-a pus problema stării de recidivă. Singura infracțiune care atrage starea de recidivă pentru inculpat este conducerea fără permis pentru care mai avea o lună pentru a fi reabilitat de drept. Solicită în conformitate cu dispozițiile legale și practica instanțelor, să se aibă în vedere că inculpatul a fost audiat, să fie cercetat în stare de libertate chiar în recurs înlocuind măsura arestării cu o altă măsură.
Procurorul solicită respingerea recursului, menținerea încheierii Tribunalului Bihor, să se aibă în vedere că nu întâmplător aceasta a fost menținut în stare de arest, în pofida numeroaselor cereri de punere în libertate, în care s-au invocat aceleași împrejurări, cum că inculpatul recunoaște fapta. Inculpatul nu a recunoscut fapta, este trimis în judecată pentru trei infracțiuni. Recunoaște din trei infracțiuni una singură, iar pentru una și-a schimbat de trei ori declarația. Are convingerea că prin punerea în libertate a inculpatului acesta ar influența martorii care ar urma să fie audiați în cauză pentru a dovedi și celelalte două infracțiuni. Cu privire la cele 4 grame de droguri acestea nu au fost pentru consum propriu așa cum afirmă inculpatul, ci pentru punerea în vânzare, acesta oferindu-le celorlalte două persoane arestate, liberate ulterior. Solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Avocatul inculpatului recurent în replică arată că: solicită a se reține prevederile art. 16 față de inculpat precum și conduita inculpatului în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte recunoașterea sau nerecunoașterea inculpatului nu este o condiție legală pentru a dispune prelungirea măsurii arestării preventive. În ceea ce privește introducerea în țară a drogurilor, singura probă o reprezintă declarația inculpatului dată în fața organelor de urmărire penală în prezența unui apărător din oficiu, când inculpatul recurent a arătat că și-a adus din Spania, respectiv cele 4 grame de droguri pentru consum propriu. Cum se poate spune că inculpatul a oferit acele droguri spre vânzare celorlalți doi care au fost reținuți de organele de Parchet. Consideră că acea infracțiune nu poate fi probată. Dacă nu poate fi probată cu privire la ceilalți doi se poate anticipa și soluția pentru inculpat. Acesta a arătat în ce condiții a adus din Spania cele 4 grame de cocaină. Se pune întrebarea dacă vreo instanță din România în anul 2009 va dispune condamnarea inculpatului doar pe declarația acestuia
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că are aceleași concluzii ca și apărătorul acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin încheierea de penală din 26 ianuarie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 Cod procedură penală a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatulB, fiul lui G și, născut la data de 1 aprilie 1976 în oraș B, jud. B, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 37/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.50 din 29 octombrie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În urma examinării temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Tribunalul Bihora constatat că prin încheierea nr. 37/29 octombrie 2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B, încheiere în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/29.10.2008, fiind acuzat de comiterea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3, al.2 din Legea 143/2000 completată și modificată prin Legea 522/2004; trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2, al.2 din Legea 143/2000 completată și modificată prin Legea 522/2004 și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 al.2 din Legea 143/2000 completată și modificată prin Legea 522/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, date fiind faptele reținute în sarcina lui, împrejurările în care s-au comis acestea, urmările pe care le-au produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală, și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și totodată a respins atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de apărătorul ales al inculpatului B.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, B, solicitând instanței casarea ei ca fiind netemeinică.
În motivarea recursului, inculpatul arată că, temeiul avut în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Mai arată că, cercetarea judecătoreasă se află în curs de finalizare iar fapta reținută în sarcina sa vizează o cantitate infimă de droguri - 4 gr. de cocaină.
Mai arată că primul termen al recidivei sale constă într-o pedeapsă aplicată pentru conducere pe drumurile publice a unui a unui autovehicul fără a avea permis de conducere. Mai solicită ca prin prisma acestor considerente să fie cercetate în stare de libertate, înlocuindu-se măsura arestării cu altă măsură.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că prezentul recurs este fondat iar după casare instanța va înlocui măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Va impune, inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 145 indice 1 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 145 alin.1 cod procedură penală:
Pentru a proceda astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
- temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului s-au modificat în mod substanțial. Urmărirea penală a fost încheiată, cercetarea judecătorească se apropie de final iar impactul faptei inculpatului de a trafica 4 gr. cocaină, asupra ordinei publice, s-a redus considerabil.
- de reținut și faptul că inculpatul este arestat de la data de 29.10.2008, timp rezonabil ce trebuie, alături de măsurile dispuse de către instanță prin prezenta, la a-l determina pe inculpat să nu mai săvârșească alte fapte penale.
Pentru toate aceste considerente va admite recursul penal declarat de inculpatul recurent B,împotriva încheierii penale din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va casa în totalitate în ceea ce privește măsura arestării preventive.
În baza art. 139 Cod procedură penală cu aplicarea art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului B dispusă prin încheierea nr. 37/29.10.2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/29.10.2008 cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Se va impune inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145/1 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 1/1 cod procedură penală:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
Se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2/2 și aliniat 3 cod procedură penală:
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul recurent B, împotriva încheierii penale din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în totalitate în ceea ce privește măsura arestării preventive.
În baza art. 139 Cod procedură penală cu aplicarea art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului B fiul lui G și ns. la 01.04.1976 în B CNP -,dispusă prin încheierea nr. 37/29.10.2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/29.10.2008 cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Impune inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 145/1 alin. 2 cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 1/1 cod procedură penală:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 2/2 și aliniat 3 cod procedură penală:
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 06.02.2009
Red. înch. B. D.
Tehnored. Gref. M/ 09.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
